Scriitorul şi epigramistul ION DIVIZA s-a născut pe 7 februarie 1955 în satul Stolniceni, comuna Hânceşti, judeţul Lăpuşna din Republica Moldova. A absolvit jurnalismul la Universitatea de Stat din Moldova. Este jurnalist, redactor la revista „Intellectus”, AGEPI şi secretar literar la Teatrul Naţional „Satiricus I. L. Caragiale”. Ion Diviza a debutat cu volumul „Săgetat de o idee” (Editura UNIVERSITAS, Chişinău, 2000). Are publicate mai multe volume volume din care 5 de epigrame. A scris în colaborare 7 volume şi a apărut în peste 60 de culegeri sau antologii. A îngrijit 25 de volume, a prefaţat 14 volume şi a îngrijit, în colaborare cu alte persoane, 11 volume.
Ion Diviza are în palmaresul său diplome de excelenţă, diplome de merit, aniversare şi diplome diverse (participare, colaborare, popularitate, management etc.). Are obţinute premii dintre care amintim: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Săgetat de o idee” (2000), Premiul Uniunii Ziariştilor din Moldova pentru „Cea mai bună lucrare publicistică”(1988) şi Titlul Guvernamental „Maestru al Artei” (2010).
A colaborat la peste 40 de ziare şi reviste din Moldova şi România. Ion Diviza este: membru al Uniunii Ziariştilor din Moldova (1982), membru al Uniunii Teatrale din Moldova (1993), membru al Uniunii Epigramiştilor din România (1993), membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001), fondator şi preşedinte al Asociaţiei Epigramiştilor din Moldova (din 2002), vicepreşedinte al Societăţii Culturale „Vatra” (2009), autor al imnului Uniunii Teatrale din Moldova şi a compus zeci te texte de cântece interpretate de cântăreţi din Republica Moldova.
TREI MOLDOVENI UNU ŞI UNU
Efim Tarlapan, Ion Diviza, Gheorghe Bâlici: „Trei crai de la râsărit” (Editura „Karta-Graphic”, Ploieşti, 2010)
Recitind „Trei crai de la râsărit” (Editura „Karta-Graphic”, Ploieşti, 2010, cuvânt înainte de acad. Mihai Cimpoi), autori Efim Tarlapan, Ion Diviza şi Gheorghe Bâlici, mi-am amintit de o discuţie pe care am avut-o, cu ceva ani în urmă, cu un distins poet botoşănean ce punea problema oportunităţii apariţiei a doi sau mai mulţi autori într-o carte. Poetul nu era de acord cu această modalitate de a publica un volum pe principiul „n în unu” fiindcă s-ar produce un amestec al valorilor. Eu eram de altă părere, una opusă, fiind adeptul unei idei a lui Damian Stănoiu, care spunea că în astfel de volume poţi găsi rapid „valori ipostaziate complementar”. Din această perspectivă, ipostazele complementare se regăsesc tocmai în deosebirile care-i fac pe cei trei autori în discuţie să-şi dea mâna făcând posibilă apariţia acestui volum. EfimTarlapan are o naturaleţe în a aşeza cuvintele potrivite pe lama briciului, astfel încât epigrama sa intră în rezonanţă cu un timp al mărturisirii. Din creaţiile sale epigramistice transpare o veselie cultivată, şi asta fiindcă eul său e unul sigur, sclipitor: Curcile: „Curcile,-n conflict cu câinii, / Seamănă cu noi, românii – / Au un imn, ca noi, şi ele: / „Somnoroase păsărele…”; Masa tăcerii: „O privesc şi-mi vine-agale / Cugetarea pe nevrute: / Cu cât mesele-s mai goale, / Cu atât îs mai tăcute…”; La un ciorap: „Dacă-ar fi un pic să-l critic, / L-aş numi „ciorap politic”,
Fi`ndcă-o face pe „adeptul”… / Când pe stângul, când pe dreptul!; Unui june: Cu verigi în nas (vreo nouă!) /Şi cercel într-o ureche, / Spune că e modă nouă… / Eu nu-l cred! La boi e veche…”.
Ion Diviza revelează un timp al trăirii, totul ţâşnind viguros dintr-un eu puternic: Poet pragmatic: „O Muză cu parfum de tei / Îl cheamă noaptea pe alei, / Iar el se duce cătinel / La Muza cu parfum Chanel”; Dimineaţa românului: „Când se scoală dimineaţa / Şi adulmecă garafa, / Trist e că se duce viaţa, / Fericit – că vine leafa.”; Guvernanţii noştri: „Guvernanţii ni-i jelim: / Oare cum de mai trăiesc? / Noi muncim – şi flămânzim, / D-apoi ei, că nu muncesc?!”; Guvernanţii: „Despre politică declară / Pe faţă, orice deputat / Că e o chestie murdară / Ce-aduce mult…venit curat.”
Gheorghe Bâlici, ca posesor al unui eu fragil, se duce spre un lirism remarcabil, timpul său fiind mai mereu unul posibil: Clarviziunea săracului: „Am înţeles şi eu, cu anii, / Că rău de tot te strică banii / Şi-mi zic, ca toţi acei desculţi: / Măcar de m-ar strica mai mulţi…”; Gastronomică: „În veacul nostru luminos / Cuţitul ne-a ajuns la os; / Pe mese, în mai multe case, / Cuţitul a ajuns la oase!...; Rime ceferiste: „Trenule, maşină mică, / Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii - / Să-l aduci pe Ionică / Şi să-i duci pe toţi Ivanii.”; Doleanţă: „Politica, de ani şi ani, / Visăm să ne-o dorim fierbinte, / Pe lângă cei ce-o fac cu bani, / S-o facă şi acei cu minte…”.
Cele trei euri (sigur, puternic şi fragil) se intersectează adesea dând un set de valori comune care-i face sensibili la orice vulnerabilitate politică, sociologică sau psihologică descoperită în mediul din care provin, obligându-i să-şi ascută zilnic lama ironiei, acţiune pe care, din păcate, primul n-o mai poate face. Aflaţi într-un spaţiu în care domină încă ideile stângii politice, la cei trei autori, conştient sau nu, se simte o tendinţă pe care Terry Eagleton o numeşte „reconcilierea umorului ca utopie cu umorul critic”: Basarabia: „Mică,-aşa cum a lăsat-o / Pactul marilor intruşi, / Va intra şi ea în NATO, / Când intra-va NATO-n ruşi!” (Efim Tarlapan); Lenin în mausoleu: „Atâţia fani bătuţi de soartă / Îi vin şi astăzi la sicriu: / O fi ea teoria moartă, / În schimb cadavru-i „veşnic viu”. (Ion Diviza); Nostalgie rurală după trecutul socialist: „Prin iarba fragedă din lunci / Păşesc acum cu ochi-n rouă, / Căci şefii mai furau şi-atunci, / Da-i drept că ne lăsau şi nouă…” (Gheorghe Bâlici).
Umorul celor trei „crai” ai epigramei e unul plin de optimism, el vizând posibile transformări ale celor „luaţi la ochi”. Aspectul reiese din preocuparea permanentă de a abandona tendinţa de a folosi umorul ca sursă de defăimare, duşmănoasă chiar, deşi Terry Eagleton se întreabă adesea: „cum rămâne cu duşmănia faţă de nedreptate?”: Basarabenii şi căderea Imperiului Sovietic: „Doamne, da, imperiul cade / Cu toţi şovinii, roi! / O-ntrebare,-nsă, mă roade - / De ce cade peste noi?...(Efim Tarlapan); Coloana: „Să fi avut ca la Brâncuşi / Coloana dreaptă, cât un munte, / Pe-americani, pe nemţi, pe ruşi / I-am fi pupat numai în frunte.” (Ion Diviza); Îndemn pentru un tovarăş: „Când se face-n ţară pâine / Şi-n economie – saltul, / Nu lăsa de azi pe mâine…/ Ce-ar putea să fure altul…” (Gheorghe Bâlici).
Un alt element comun la Tarlapan, Diviza şi Bâlici îl reprezintă „hotarul”. Atât ca element fizic, dar şi ca unul al gândirii, hotarul li s-a întipărit în subconştient, încât nu pot uita suferinţele românilor rezultate din trasarea cu creionul chimic a unor graniţe arbitrare: Vama de la Prut: „Vama asta, rod al minţii / Unei hrăpăreţe naţii, / La ieşire-mi ia părinţii, / La intrare îmi ia… fraţii.”(Efim Tarlapan); Relaţii frăţeşti România-Republica Moldova: Nu suntem iconoclaşti, / Am pornit pe-o cale dreaptă: / Ne-mpăcăm din an în Paşti, / Ne unim la Sfântu-Aşteaptă.” (Ion Diviza); Calea ferată din Republica Moldova: „E bună calea cea ferată, / Dar inima îmi este arsă, / Că ruşii au făcut-o lată, / În loc să fi făcut…întoarsă.” (Gheorghe Bâlici).
Politica şi politicienii sunt două teme predilecte pentru cei trei epigramişti pentru că aici au loc lupte acerbe pentru supravieţuire, au loc trădări, se învârt bani, traseismul este evident în toată splendoarea lui, promisiunile deşarte curg precum apa unui râu învolburat, convulsiile produc efecte dezastroase şi că totul se supune logicii manipulării: Tăierea porcului: „Unii inşi, făcând paradă, / Taie porcul în ogradă; / Eu îl tai, când gras îmi pare, / În cabina de votare!” (Efim Tarlapan); Conducătorului iubit: „Avem un prezident de rasă bună, / Îi admirăm şi mintea şi cultura, / Că nu-l auzi să spună vreo minciună / Până-n momentul când deschide gura.” (Ion Diviza); Omul politic: „Nu vreau să-l laud, nici să-l critic / Şi totuşi îi divulg sindromul: / În firea lui de om politic / Adeseori lipseşte OMUL…” (Gheorghe Bâlici).
Citesc atent şi cu o plăcere deosebită epigramele scrise de „cel prutean”, de „cel codrean” şi de „cel câmpean”, cum a zis-o inspirat Mihai Cimpoi, fiindcă se identifică permanent cu românitatea preluată ca ideal de sine. Nu este de neglijat nici faptul că toţi au scris o epigramă dezinhibată şi provocatoare. (Reluare din „Loc de dat cu… epigrama” nr. 80)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
FABULĂ
Pe soaţa lui cea răsfăţată
Vulpoiul, astăzi ruinat,
Ar vrea s-o vadă spânzurată
…De gâtul unui Lup bogat. (ION DIVIZA)
ETERNA OSÂNDĂ
De eşti sărman cu blugii rupţi
Sau un boier cu-averi perene,
Cu lenea ta nu poţi să lupţi,
Iar dacă poţi să lupţi, ţi-e lene. (ION DIVIZA)
ADEVĂRUL
De el nicicând nu mă despart,
Ci doar constat, ca amărâtul,
Că n-ar umbla cu capul spart,
De i-am fi rupt minciunii gâtul! (ION DIVIZA)
OM BOGAT, OM SĂRAC”
De-o să-i compar, vă spun cinstit,
Concisă-mi pare varianta:
Săracul doarme liniştit,
Pe când bogatul...cu amanta. (VASILE LARCO)
EXISTENŢIALĂ
Spre bietul om privesc mirat
Cum Dumnezeu nu-i ţine partea:
Deşi un car de boli i-a dat,
Îi mai planifică şi moartea. (VASILE LARCO)
APRECIERE RURALĂ
Cum “veşnicia s-a născut la ţară”,
Cu certitudine se poate spune,
Că satul românesc e o comoară...
Din care se tot ia şi nu se pune. (VASILE LARCO)
FEMEIA MODERNĂ CĂTRE SOȚ (dactilic)
Evoluând din maimuță,
Astă revoltă reține:
Sex dacă vrei, mătăluță,
Capră să stau nu-mi convine! (MIHAI HAIVAS)
FILOSOFIA LENEȘULUI (amfibrahic)
Te naști obosit și trăiești
Doar numai ca să te-odihnești;
E bună odihna încât
Pe nimeni, știm, n-a doborât! (MIHAI HAIVAS)
IMAGINAȚIA (anapestic)
Cărăuș generos -
Folosit de consoartă -
Ce pe gratis o poartă
Spre-un tărâm mai „sexos”. (MIHAI HAIVAS)
MENIU DE CRIZĂ
( UMOR SEC! )
Viața lui fiind anostă,
Iar în casă-i este frig,
Se întreabă cât mai costă
Gaura de la covrig! (MAX OPAIȚ)
UNUI PESCAR
Până primăvara vine,
Ca pescar, lucrând la copcă,
Pescuiește-atât cât ține
Plină, sticla lui cu... vodcă! (MAX OPAIȚ)
JUNII VESELI
Cum școala o mai ia în glumă,
Dorește „competențe”, care
Sunt folosite când consumă
La bar, cât poată sta-n picioare! (MAX OPAIȚ)
BĂTRÂN BOLNAV SPITALIZAT
Să mă vindece de boală
Asistenta care-mi place
Dimineața greu se scoală,
Dar nu-i singura ce-o face. (AXENTE IUGA)
NEDUMERIRE
Am lăsat gravid-o muză,
Pe cuvântu-mi de onoare,
Azi răspuns doresc, nu scuză,
Cum de pruncu-i...de culoare? (AXENTE IUGA)
SĂNĂTATEA, CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE
De pe-un pat spitalicesc
Scriu, dar simt că scriu ghiveci,
Și de-un somn mă pregătesc,
Ori de-o noapte, ori de veci. (AXENTE IUGA)
TAXE
Și eu am scos vreo patru cărți
Dar la aceeași editură
Ca să nu dau în multe părți
Impozit pe maculatură... (ȘTEFAN BAȘNO)
AUTOCRITICĂ
Ca să mă mai bag în seamă
Mai comit o epigramă,
Dar slăbuț la prozodie
O mai dau pe parodie...(ȘTEFAN BAȘNO)
REGIONALISME...
Când vrei să îți atingi un scop,
Dar cazi la cel din urmă hop,
Știți ce ar spune-un moldovean?
Că ești aproape "di...liman"! (DUMITRU MONACU)
REALITATEA ROMÂNEASCĂ
Nouă purici mititei
De la 'nalta curte,
Spuză trag cu mult temei
Pe ale lor turte... (DUMITRU MONACU)
SFAT PENTRU ÎNDRĂGOSTIȚI
Nu vreți chin, dezamăgire,
Suferință sau regret?
Duceți lanțul de iubire
La cel dintâi amanet! (DUMITRU MONACU)
MAI NINGE DIN CÂND ÎN CÂND
Am eu o amică
Și-n balcon la ea
În zori era nea...
Cred că nea ... Costică! (DUMITRU MONACU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO·
EVALUARE JUDICIARĂ
Divorțu-i azi un fapt curent,
În general și-n România,
Iar studiul spune că, frecvent,
Motivul e… căsătoria! (NELU MATER)
Soluția a apărut
Și chiar e una genială:
Să recunoaștem prin statut
Familia consensuală! (ȘTEFAN BAȘNO)
LA ORIGINI
Țăranului aducem odă,
Că ne inspiră într-atât,
De ne-am făcut din piercing - modă,
Precum… punea la porc în rât! (NELU MATER)
Porcului-i puneam o sârmă
Să nu râme în ogor
Insă cei ce își atârnă
Sârme-n nas, oare ce vor? (ȘTEFAN BAȘNO)
PRIETENEASCĂ
Eu îți spun, cumva complice:
De ești om prea cumsecade,
Trebuie să-nveți, amice,
Cum se cade. (AL. D. FUNDUIANU)
Cum să cad nu vreau să-nvăț,
Poate cum să mă ridic,
N-am nevoie de răsfăț,
Nu mă vând pe-un mizilic ! (ȘTEFAN BAȘNO)
UNUIA
Prin gafe nelimitate
În "slujba" umanității,
El este o somitate...
(Prieten al nulității!) (AL. D. FUNDUIANU)
În meseria dumitale
Știi despre numere reale
Cu virgulă și zero-n față
Valoarea e de caragață! (ȘTEFAN BAȘNO)
OLTENEASCĂ
Cum lemne nu mai are muica,
Să dăm cumplitul ger de-a dura
Și s-așteptăm voioși căldura...
(Că poate-o dezgheța și țuica!). (AL. D. FUNDUIANU)
Păi de-i dezghețată țuica
Nu mai tremură nici muica
S-o-ncălzi, ușor, ușor
Însă pe interior! (ȘTEFAN BAȘNO)
·
La mulți ani epigramiștilor și prietenilor
Diviza, Ghiță, Basno și Pamfile. Și,
fară supărare, o șarjă amicală:
Cu-al lor talent, forțându-și iarăși miza,
Basno, Pamfile urcă spre Diviza
Că nu e greu și, parcă într-o fiță,
Diviza iar coboară înspre Ghiță... (GHEORGHE BÂLICI)
Diviza pentru mine e reper,
Dar pentru mine este un mister,
De ce s-ar coborî la Ghiță el, Diviza ?
Sau pentru premii asta este miza... (ȘTEFAN BAȘNO)
7 FEBRUARIE
Un plus aparte al acestei zile
E că în ea au apărut pe lume
Diviza, Ghiță, Bașno și Panfile
Ce par a fi... contaminați cu glume.(VASILE PAMFILE)
Chiar că suntem contaminați
De cea mai păcătoasă boală
Nu ne lăsăm manipulați
Și-avem coloană vertebrală! (ȘTEFAN BAȘNO)
RAPORTUL AMERICAN PE NOI CHIAR NU NE-AFECTEAZĂ?
Ne alină părintește
Că pe noi nu ne privește.
Dacă nu, ne spună tata
De ce, dar, documentata
Comisie din Congres
Drept exemplu ne-a ales
Și l-a pus atât de sus
Să-l citească, nu-i exclus,
Chiar și antilopa gnu
La remarca „Așa – nu!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
FRUMUSEȚEA COSTĂ ȘI LA ITALIENI
Bisinessman ești Strauss Lévi
Ori la pungă slab și néuro,
Nu vezi Fontana di Trevi
Dacă nu plătești doi euro. (NICOLAE MĂTCAȘ)
AMÂNĂRI, DAR PÂNĂ CÂND?
Cu tradiția română,
La noi totul se amână:
Se-amână probe alegeri,
Vizite pentru-nțelegeri,
Noi proiecte pentru țară,
Noi acorduri în afară,
Reformele pe tapet,
Aprobarea de buget...
Doar un lucru obsesiv
Nu se-amână efectiv,
Scris în lege ca-n granituri:
Tăierile din venituri. (NICOLAE MĂTCAȘ)
MINTEA SPECIALIȘTILOR CEA DE PE URMĂ
Taxele „pe lăcomie”
N-au adus economie:
Deficitul, mult hulitul,
Nu l-au stins, ba l-au măritu-l;
Au mărit inflația,
Redus consumația;
Au scăzut, fără-ndurare,
Puterea de cumpărare...
Experții, ca la comandă,
Dintr-odată recomandă:
„Nu tăiați ca în curechi!
Lăsați TVA-ul vechi!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
LĂCOMIA SĂRĂCEȘTE VISTIERIA
Am pus taxe pe colete
Ce veneau de la străini
(Căci vedeam, în vis, bugete
Ca zdrahoni elefantini),
Dar pachetele, cochete,
Au virat către vecini.
Acum, nesătui de euro,
Câți bani pierdem și câți néuro? (NICOLAE MĂTCAȘ)
NU-I DE GLUMĂ CU NEMULȚUMIREA POPORULUI
Nu vă pare treaba că-i nasoală
Și poporul că-i pornit pe fapte,
Dacă astăzi iarăși se răscoală
Satul de la nouă sute șapte? (LERU CICOARE)
LE-A IEȘIT FALA PE NAS
Au luat la prețuri duble
(Cât bălaia-ncă nu-nțarcă)
Microbuze pe curent,
Ce, la ger, nu fac o rublă:
Bateriĭle se descarcă
Și transportul e ...absent. (LERU CICOARE)
UN MINISTRU INVENTIV
La „Proiecte europene”
Treaba merge – Nota bene –
Strună, căci ministru-, abil,
Când vreun ștab îi bagă-un șpil,
O consultă pe Lolita*
Și problema e finita. (LERU CICOARE)
*Lolita – Lolita Cercel, personaj digital, care interpretează piese muzicale cu caracter lăutăresc, dar și din rockul modern.
TOTUL BINE PÂN-LA ...CUREA
Trenul București – Arad
Are restaurant pe șine.
Călătorul, retrograd:
-Deh, cureaua nu mă ține... (LERU CICOARE)
ACHIZIȚII CU GHINION
O duzină de vagoane
Ultra – fără tracțiune
(De-o sută de milioane)
Au parcurs mări și oceane
Spre-a intra în acțiune,
Doar că, puse-aici pe șine
Ca să treacă, cert, rodajul,
Nici n-au prins să meargă bine
Și-a fost necesar bandajul
La butonul de pus frână,
Că rămâi cu el în mână;
Un capac de la cutie,
C-o sări unde el știe
Sau vreo patru captatoare
Ce s-au smuls și-au vrut să zboare...
Mecanicii, evident,
Neriscând vreun accident,
Le-au și pus în așteptare
Vreun an pentru reparare.
Acum singura ntrebare:
Cine-o va efectuare:
Fabrica braziliană
Sau mintea daco-romană? (LERU CICOARE)
MEMBRILOR COALIȚIEI DE GUVERNARE
CARE CER REDUCEREA CU 50 LA SUTĂ A TAXEI PE PROPRIETĂȚI
Când votează unanim
Tripla creștere de dări,
Chiar nu știu cu ce talim
I-or lua-n sat la taxări? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NUMAI EL ÎI ȘTIE PREȚUL
Pus la cumpănă destinul,
Numai el e-n stare-a plânge:
Cum să tai și din tainul
Donatorilor de sânge? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PARCĂ N-AR FI FOST DESTULE
Cel cu taxele cât duna
Parcă n-o făcu de oaie.
Ne mai pune pe cap una:
Taxa pe ... apa de ploaie! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NE-A NUTRIT CU MINCIUNÉLE
Toți miniștrii energiei
Trasau planuri pe răboj
Că, de-am fi crezut magiei,
Ne-ncălzeam azi ...pe daiboj. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CÂND TE PENSIONEZI DESTUL DE TÂRZIU
Impozitul se taxează
Cu rata inflației,
Pe când pensia stagnează.
E-n dizgrația -ea - ... a grației? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FC BOTOȘANI NU MAI E… GROZAV-Ă
Șapte meciuri, doar un gol,
Nu văd poarta și-i nasol;
Vor nimeri, presupui,
Cândva, Poarta Raiului?! (DUMITRU BUJDOIU)
“SUCCESURI” LA BOLOJAN, CA
PREMIER PRIMUL AN
Prin biruri, taxe, tăieri,
Trăim mult mai prost ca ieri;
Dar, locu’ prim pe continent,
La…inflație, evident. (DUMITRU BUJDOIU)
DOUĂ BLONDE
Și-au luat umbrelă nouă;
Vrând s-o testeze-amândouă,
Stau sub ea pe câmp, pe rouă,
Așteptând o zi, să plouă. (DUMITRU BUJDOIU)
UN GHINIONIST LA JOCUL DE TABLE
De table este sătul,
O pierdu și pe soție;
I-a rămas în vistierie,
Femininul de la pul. (DUMITRU BUJDOIU)
SCANDAL LA PARTAJ
Soacra: - Vreau să-mi dea și vaca!
Divorțatul: - Caca-maca,
Vaca mi-a donat-o tata;
De la ea am luat doar fata. (DUMITRU BUJDOIU)