PESCUIND ÎN BALTA VIEŢII (SAU CUM AM SCRIS O POSTFAȚĂ)
Cam pe la începutul anului 2023 primesc trei epigrame semnate Axente Iuga. Nu am ezitat să le fac un loc în rubrica pe care o susţin în StiriBT care reprezentau și debutul acestui autor în epigramă. Apoi mi-a trimis un „manuscris” (vorba vine, că de când e vremea calculatoarelor, nici manuscrisele nu mai sunt ce au fost!) pe care scoţându-l din plic am avut surpriza să împrăştii pe podea tot atâtea file, câte epigrame. Întâmplarea mi-a sugerat imaginea unui copac din care, scuturându-l, să cadă în loc de fructe, aceste creaţii care pun la lucru mintea celui care le dă naştere. Prima întrebare: câte din aceste fructe vor fi coapte? Plicul venea din judeţul Alba însoţit şi de o invocare: „Judeţ – culoare de mireasă - / Cu mine ţi-ai făcut pomană, / Mi-ai dat o şcoală, slujbă, casă… / N-ai prin birouri… vreo vădană?”
Imediat a venit şi o a doua întrebare a mea: există posibilitatea ca prin disiparea pe podea să fi intervenit în arhitectura impusă de autor volumului său? Aveam să constat că nu, fiindcă nu există o ordonare tematică (posibil nici cronologică), astfel că imediat am abandonat imaginaţia în avantajul raţiunii. Împrăştierea epigramelor pe covorul camerei mele şi formele create nu m-au dus cu gândul la „Desenul din covor” al lui Henry James, ci către o explicație a lui Nicolae Manolescu: „În romanul “Ziua a opta” al romancierului american Thornton Wilder, un rabin îi explică unui ucenic al lui în ce constă diferența dintre lumea văzută din perspectivă umană și lumea văzută de Dumnezeu. Îl roagă să privească dosul unui covor de rugăciune și să-i spună ce vede: sfori, noduri, legate cumva, dar fără vreun înțeles. Acum întoarce-l cu fața-n sus, îi spune rabinul. Ucenicul vede acum un minunat desen, în forme și culori pătrunse, poate, de un înțeles ascuns, dar atât de frumoase, încât n-are niciun rost să le tâlcuiești”. Cum există un covor de rugăciune, la fel, gândesc, trebuie să existe şi un covor al epigramei. Întorc acest covor ţesut de Axente Iuga din epigrame şi constat că autorul descoperă o viaţă pusă în evidenţă prin tot ce ascunde, ca metafore, un covor în dosul lui: noduri, mici imperfecţiuni, fire încâlcite etc., ochiul său ironic scanând fiecare inadvertenţă. Descoperi un umor specific acestui autor, cu accent pe condiţia umană. Acolo, sub covorul epigramei, e un fel de baltă a vieţii în care mişună, cu precădere, politicienii tuturor spectrelor („…De carton”: „Opoziţia, în tranziţie, / S-a văzut pe la TV, / Stă adesea pe poziţie … / Cu picioarele în „V”): „2004 – Anul tuturor alegerilor: „Întrevăd de-acum ţeapa / Ce-oi lua-o, ca român, / Trec alegeri, ca şi apa / Bolovani pe loc rămân”; „Aleşii noştri”: „Din şedinţe lungi rezultă / Că, în săli parlamentare, / Sunt aleşi de treabă multă / Şi aleşi de treabă mare!”). Tot acolo este descoperit politicianul de tip „Costică Îngâmfeanu. Axente Iuga, ca şi majoritatea epigramiştilor, ştie că foarte mulţi politicieni devin un fel de „Costică Îngâmfeanu”, după portretul dat de regele Carol al II-lea şi descris de Adrian Majuru: „Costică Îngămfeanu poate că nu este tocmai un personaj imaginar. El reprezintă psihologia politicianului român, de când valahul se luptă pe arena politică, aşa cum ştie el mai bine. Îngâmfarea multor parlamentari, indiferenţa cu care dorm, se scarpină plictisiţi, visează cu ochii deschişi, citesc ziare absorbiţi de subiecte „fierbinţi” atunci când se dezbat legi, sunt realităţi destul de cunoscute. Adăugăm şi alte obiceiuri din vechime: trag chiulul, ciupesc blondele decoltate atunci când au ocazia să le întâlnească sau sunt prinşi cu afaceri personale sau personalizate pe reprezentaţii familiei ca să nu-i prindă cumva fiscul pe picior greşit. Parcă onorabilul Costică Îngâmfeanu s-a multiplicat în mii de exemplare de o hidoşenie tulburătoare. Costică la vremea lui, îşi mai punea probleme de o aparentă moralitate. Ce să-i spună nevestei sau cum să se disculpe faţă de colegii de partid? Costică de azi îşi sprijină gaşca personală sau familială. Iar dacă astăzi nu mai este Anglia pe gustul de aventură a politicianului nostru ci renumitul Strassbourg, de europarlamentarii noştri nu s-a mai auzit altecva decât vaiete şi suferinţă că nu le ajung banii” (vezi “Cotidianul” din 20 octombrie 2011). Inciziile în cotidian ale lui Axente Iuga se opresc şi la individul hypermodern ( axat pe satisfacerea imediată a poftelor), pe cei loviţi de sindromul Trahanache, pe mangafale sau pe proşti. Balta vieţii descoperită de Axente Iuga, printr-o cercetare şi a “dosului covorului”, are multe exemplare care devin subiecte ale bisturiului ax(c)entian. Axente Iuga se anunţă a fi un epigramist veritabil.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
FEMEIA MODERNĂ CĂTRE SOȚ (dactilic)
Evoluând din maimuță,
Astă revoltă reține:
Sex dacă vrei, mătăluță,
Capră să stau nu-mi convine! (MIHAI HAIVAS)
FILOSOFIA LENEȘULUI (amfibrahic)
Te naști obosit și trăiești
Doar numai ca să te-odihnești;
E bună odihna încât
Pe nimeni, știm, n-a doborât! (MIHAI HAIVAS)
IMAGINAȚIA (anapestic)
Cărăuș generos -
Folosit de consoartă -
Ce pe gratis o poartă
Spre-un tărâm mai „sexos”. (MIHAI HAIVAS)
CINE SE „MĂNÂNCĂ” ZBOARĂ!
Se mâncau făr’ de temei,
Dar cu nedorite costuri,
Subalternii între ei...
Până au zburat din posturi. (VASILE LARCO)
ÎNDRĂGOSTIȚI, VIITORI SOȚI
Au hotărât sub clar de stea
Cei doi, cât s-au plimbat pe-alei:
C-aleasa inimii e ea,
Iar el, e-alesul…pungii ei. (VASILE LARCO)
MOTIVAȚIE BAHICĂ
Săracii au și ei dreptate,
Degeaba lumea îi înțeapă:
Beau vin, rachiu pe saturate,
Căci n-au nici după ce bea apă! (VASILE LARCO)
TOATE AU UN PREȚ
Primăvara vin grămadă,
Gata, gata să te-nece,
Taxe noi, ca toți să vadă
Iarna, cât gândești la ... rece! (MAX OPAIȚ)
SOLUȚIE ... DOMESTICĂ
Încearcă omul, în sfârșit,
Cu soața lui să facă pace;
De-aceia, merg la pescuit,
C-acolo, toată lumea ... tace! (MAX OPAIȚ)
MĂRTURISIRE
Ce-i fericirea, n-am știut,
Așa că nu știu s-o descriu;
Căsătorit, am început
Să știu, în schimb, e prea târziu! (MAX OPAIȚ)
ILIE
Puține luni mai sunt, dar trec
Precum un drac de vijelie,
Si vine iulie, să petrec
Când pică Sfântul...Sărăcie!!! (AXENTE IUGA)
GENEZA
Și dacă Dumnezeu trăia
Ca noi în stres și far' de tihnă,
Ar fi făcut, că trebuia,
Și lunea - ziuă de odihnă. (AXENTE IUGA)
ACORDUL MERCOSUR
Aș spune-un DA, că-mi stă pe buze,
Acordului, aș fi ferice
Să-mi vină din Brazilia muze
Și să-m danseze din burice! (AXENTE IUGA)
UNUIA PREA PLIN DE EL
Vă salut cu multă stimă !
N-am găsit o altă rimă
Că, de fapt, in gândul meu
Și să vă salut mi-e greu… (ȘTEFAN BAȘNO)
AVEM DI TĂTI...
Avem ger, avem zăpadă ,
Punem de-o olimpiadă
Încă nu de bucurie
Ci de frig și sărăcie...(ȘTEFAN BAȘNO)
UNUI PARVENIT
Nu mai sunt la el rămase
Nici bun simţ şi nici fair play,
Chiar de are conturi grase,
Ca om, este de... doi lei! (DUMITRU MONACU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
La mulți ani epigramiștilor și prietenilor
Diviza, Ghiță, Basno și Pamfile. Și, fară supărare,
o șarjă amicală:
Cu-al lor talent, forțându-și iarăși miza,
Basno, Pamfile urcă spre Diviza
Că nu e greu și, parcă într-o fiță,
Diviza iar coboară înspre Ghiță...(GHEORGHE BÂLICI)
Diviza pentru mine e reper,
Dar pentru mine este un mister,
De ce s-ar coborâ la Ghiță el, Diviza ?
Sau prntru ppremii asta este miza...(ȘTEFAN BAȘNO)
7 FEBRUARIE
Un plus aparte al acestei zile
E că în ea au apărut pe lume
Diviza, Ghiță, Bașno și Panfile
Ce par a fi... contaminați cu glume. (VASILE PAMFILE)
Suntem clar contaminați
De cea mai păcătoasă boală,
Nu ne lăsăm manipulați
Și-avem coloană vertebrală! ...(ȘTEFAN BAȘNO)
Cum se dau, azi, cărți în dar
M-am uitat în calendar,
Ba chiar și în buletin:
Și... nu-i Sfântul Valentin?! (AL. D. FUNDUIANU)
Eu chiar nu am priceput
Tu vrei cărți sau de băut?
De le vrei pe ambele,
Ia mai mută-ți gambele... ...(ȘTEFAN BAȘNO)
NOUA STAGIARĂ
De-o vreme umblă prin comună
Un zvon ce-i scoate din sărite
Pe cei ce știu că tipa-i bună...
Și-ar fi păcat să se mărite. (AL. D. FUNDUIANU)
Spun că tipa este bună
Doar de două ori pe lună
Când semnează pentru bani
Să îi deie la golani! ...(ȘTEFAN BAȘNO)
·
11 FEBRUARIE, ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PRIETENILOR
PRIETENIE ADEVĂRATĂ
Vara, codrii mari, străbuni,
Mi-s prieteni de baladă,
Iarna, mi-s prieteni buni
Blânzii oameni de zăpadă. (NICĂ JANET)
Și copacii cei umbroși
Dar și omul de zăpadă
Sigur sunt mai credincioși
Decât omul de pe stradă! ...(ȘTEFAN BAȘNO)
VIETATE CONTEMPORANĂ
Credulul e un ignorant,
Cu studii și ceva precepte,
Suportă răul aberant…
Dar nu dorește să-l accepte! (NELU MATER)
Precepetele i-au fost lozinci
Din vremea când purta opnci
Si crede că nu este cool
Dacă nu ești prost de fudul! ...(ȘTEFAN BAȘNO)
OBIECTIV SOCIAL
Guvernul ne-a scăpat de criză
Și plănuim pe mai departe
Un țel cu cea mai mare miză…
Să ne salvăm cumva de moarte! (NELU MATER)
Cu moartea, haide, calea - nalea,
O păcălești c-un parastas
Dar zău că te apucă jalea
Cu Bolojan când ai rămas... ...(ȘTEFAN BAȘNO)
S-AR VREA PE ROL DE OBSERVATORI
Le-a pierit pofta de cioace
La Consiliul pentru pace.
Mai mult decât leopardul
Le stă-n grijă miliardul,
Dacă nu și milionu’,
Când îl compară cu ONU,
Organism al lumii-ntregi,
Bazat pe testate legi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN GRĂDINA LUI MACRON
Prinde să se contureze
Un UÉ cu n viteze.
Iarăși nu putem dormi:
Noi pe care loc vom fi?
Un român din falnic berc:
Poate, ne-nvârtim în cerc? (NICOLAE MĂTCAȘ)
EXEMPLE CONTAGIOASE DIN ȚĂRI AUTOCRATE
Când văd ai noștri marii șefi ai lumii
Ștafeta cum și-o dau copiilor,
Se-ntreabă volens-nolens oposumii:
„Ai noștri-ar fi mai proști decât ai lor?!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
ASUMARE – DA, DAR SANCȚIUNEA?
Când ne spui că ți-o asumi,
Ordonanța de urgență,
De dai chix, nu mai afumi,
Ci suporți – ce penitență? (NICOLAE MĂTCAȘ)
O CHICHIȚĂ SALVATOARE
Cum și-o reforma Guvernul
Aparatul său de lucru,
Când c-o ordonanță, ternul,
N-ai să-l pui nici în sepulcru?
Reformarea – Nu știți ce? –
Presupune un HG!
Doar că șefii noștri, -n trudă,
De ea nici nu vor s-audă.
Iată cum, cu o chichiță,
Se mai férecă-o portiță.
La noi doar la indexare
Un HG valoare n-are! (LERU CICOARE)
CÂT SE MAI TERGIVERSEAZĂ SOLUȚIONAREA
PROBLEMEI PENSIILOR SPECIALE?
Mult stimata CCR
A redus PNRR
Cu trei sut’ de milioane.
Spúneți, robe, papioane,
Dacă-i laie sau bălaie.
O mai faceți cât de oaie? (LERU CICOARE)
PENTRU CĂ LI SE PERMITE
Sunt inși cu conștiință poliedră,
Iar culpa noastră-i că i-am tolerat:
Unii-și rezervă locul la catedră,
În timp ce alții – locul în ...Senat. (LERU CICOARE)
E-ATÂT DE GREU SĂ-ȚI RECUNOȘTI GREȘEALA?
Se va găsi vreodată vreunul
SĂ recunoască franc, păunul,
Nu c-a fost înțeles greșit,
Ci c-a greșit că s-a pripit? (LERU CICOARE)
CÂT SĂ MAI STEIE LUMEA FĂRĂ APĂ?
Argeșenii-s la strâmtoare
Și răbdarea lor le crapă:
Ne țineți fără mâncare,
Iar acum – și fără apă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU-I CEEA CE SE DĂ A FI
Vreun ins din coaliție
Ce-și flutură demisia
Își duce, cu ambiție,
Până la fine misia. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SĂ NU SUGHIȚE EX-EDILII-N JILȚURI NOI?
O flotă-ntreagă, defectate, stau pe dreapta
Și nime-n toiul iernii nu-și asumă fapta?
Cine-a adus în țară „Otocar”-ele,
Acela fie bun și-acum repare-le! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE DINTRE NOI DOI ESTE HĂRȚUITORUL?
Duri sicofanții, cruzi. De mine ce li-i?
Vederi contrarii. Cum să-mi vin în fire?
Cu sânii goi, ea – draft de Boticelli,
Holbat - pasibil, eu, de hărțuire. (NICOLAE CRIHNEANU)
SCRIITURA ȘI BĂUTURA
Dacă scrii și dacă vrei
S-ajungi mare din condei,
Trebuie musai să bei
Cel puțin cât Hemingway. (DUMITRU BUJDOIU)
LA PSIHIATRU
- Cu capu’ - ați mai suferit?
- Atunci când m-am însurat;
- Păi, și cum v-ați vindecat?
- După ce ne-am despărțit. (DUMITRU BUJDOIU)
D-ALE POLIȚEI
Pe buletin scrie clar
Anul când va expira,
Peste cinzeci, voi schimba;
Aș vrea, dar sunt octogenar. (DUMITRU BUJDOIU
ALUZIA NEVESTEI
În pat, zice-o frază cheie:
- Tu-ai fi vrut să fii femeie?
- Nu cred, însă ce-ți veni?
- Fin’că-ai început să fii. (DUMITRU BUJDOIU
SOACRA ȘI GINERELE PE MUNTE
- Stai, bă, n-auzi, ce ești turc?
Ajută-mă ca să urc,
Că sunt leoarcă, la pământ;
- Te răcesc, îți fac eu vânt. (DUMITRU BUJDOIU