Am aflat de la cunoștințele mele din Botoșani că în data de 22 mai 2026, publicația https://stiri.botosani.ro/ a prezentat pensionarea mea ca pe un eveniment controversat. Prima parte a articolului cu titlul Botoșăneanca din Botoșani, pensionare controversată din ministerul educației este o preluare întocmai de pe Edupedu.ro., conținând informații scoase din context, subiectiv prezentate. Însă pentru partea finală, se cuvine să le mulțumesc jurnaliștilor din Botoșani pentru că au dovedit solidaritate intelectuală cu mine, reflectată în prezentarea obiectivă, pe scurt, a traseului meu profesional. Această secvență pare a fi destinată rubricii Oamenii cetății, inspirat denumită în publicația din Botoșani, unde sunt prezentate profesionist cariere de succes, impactul activității unor botoșăneni asupra științei și culturii acestei țări, susținând astfel imaginea corectă a importanței județului nostru pe harta țării.
Pentru că ziarul https://stiri.botosani.ro/ a listat doar câteva repere din cariera mea, îmi permit să aduc niște completări lămuritoare, astfel încât cititorii din județul în care m-am născut să înțeleagă faptul că am plecat la minister, în urmă cu aproape un sfert de veac, ducând cu mine seva culturală a locului natal și acționând pentru a-i spori prestigiul, în spiritul maximei latine Labor omnia vincit improbus.
M-am născut într-o familie de dascăli de vocație și am fost educată în spiritul respectului față de elevi și de familiile din comunitate. Am cunoscut de mică cruzimea nedreptăților făcute de regimul comunist. Tatăl meu a fost deținut politic! Am dus mai departe tradiția intelectuală și profesională a familiei, devenind elevă a Liceului Pedagogic din Botoșani, unde am avut dascăli de excepție, cărora le datorez ceea ce sunt. În anul 1977, fiind elevă în clasa a XII-a, am obținut premiul I pe țară la Olimpiada de Limba și literatura română, apoi, devenind studentă (cursuri de zi) la Facultatea de Filologie de la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași, am studiat cu seriozitate și am practicat cu pasiune jurnalismul de cultură, ca secretar de redacție al revistei Dialog, fosta Alma mater, a universității și ca redactor la revista Opinia studențească a centrului Universitar Iași.
La absolvirea facultății, prin repartiție guvernamentală, pe baza mediei, am obținut postul de profesor de limba și literatura română, la Școala nr. 13 din Botoșani, unul dintre foarte puținele posturi din țară în mediul urban, oferite atunci la repartiția absolvenților de Filologie. Primii 6 ani ai carierei mele didactice au fost completați de o experiență managerială de excepție, ca director adjunct cu munca educativă la școala mea, care avea 3800 de elevi, fiind a treia ca mărime din țară. Mi-am susținut toate gradele didactice, apoi am urmat și finalizat doctoratul în mileniul trecut, la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, avându-l conducător științific pe academicianul Constantin Ciopraga. Ca profesor, am ocupat funcția de responsabil al cercului pedagogic pe municipiu, am înființat centrul județean de excelență pentru Limba și literatura română, al cărui sediu a fost la Școala nr. 13 din Botoșani și am editat prima revistă lunară a excelenței, tipărită în cele 4 pagini de mijloc ale ziarului local ”Clopotul”. Mă onorează faptul că dintre foștii mei elevi olimpici, unii au devenit profesori de limba și literatura română.
Am lansat la Botoșani 7 cărți de critică literară, limbă română, didactică, publicate la edituri din Iași, București și Botoșani, prezentate de presa scrisă a vremii și de televiziunea locală. În urma acestor realizări, am beneficiat de gradație de merit și am devenit membră a Comisiei Naționale de Specialitate. Având și titlul de ”doctor în științe umaniste – Filologie”, am fost profesor asociat, la Colegiul de institutori, din cadrul Centrului de Studii Ștefan cel Mare și Sfânt din Botoșani, la Universitatea Petre Andrei și la Universitatea Al. I. Cuza din Iași. Pentru activitatea profesională desfășurată la Botoșani, am primit Distincția ”Gheorghe Lazăr”, clasa I.
În iunie 2004, am plecat la București cu familia, ocupând postul vacant de inspector general de limba română în Ministerul Educației, inițial prin detașare în interesul serviciului, timp de 3 luni, apoi ca titular, prin concurs, având contract de muncă pentru perioadă nedeterminată, cu rezervarea catedrei, conform legii și devenind funcționar public, din anul 2005. Am dus cu mine din încărcătura culturală a județului în care s-au născut Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, confirmând că la Botoșani, știința de carte a fost dintotdeauna o prioritate, prin publicarea în continuare de cărți, comunicări științifice și articole și începând și o carieră universitară. În calitate de inspector general în Ministerul Educației, post unic de specialitate la nivel național, am desfășurat la Botoșani, cu sprijinul deosebit al colegilor de la Inspectoratul Școlar și din școli, activități naționale, contribuind astfel la cunoașterea și promovarea valorilor culturale locale în toată țara. Am coordonat nu doar această disciplină fundamentală, ci și învățarea limbii române în școli/secții cu predare în limbile minorităților naționale, a limbilor clasice (latina și greaca veche) și a limbii neogreacă. În perioada 2004-2020, am construit cadrul și conținuturile pentru noi competiții de profil destinate elevilor capabili de performanță. Pentru asigurarea egalității de șanse a elevilor din mediul rural, am creat Olimpiada Universul cunoașterii prin lectură, iar pentru promovarea interdisciplinarității, am construit olimpiada interdisciplinară de limba română și religie, Cultură și spiritualitate românească, dar și Olimpiada de limba și literatura română pentru școli/secții cu predare în limbile minorităților naționale și pentru elevi din diaspora, Olimpiada de neogreacă, alături de multe alte competiții. În colaborare cu Uniunea Elenă din România, a cărei membră de onoare sunt, am lansat pentru prima dată în lume, Olimpiada internațională a elenismului, astfel încât, țara noastră s-a înscris la nivel mondial cu a doua inițiativă de acest fel, după ce în 1956, profesorul Tiberiu Popoviciu, prin Societatea de Științe Matematice, lansase Olimpiada Internațională de matematică. O mare realizare a mea este, cu sprijinul academicianului Solomon Marcus, construirea conceptului și înființarea Olimpiadei Naționale de Lingvistică, dând posibilitatea elevilor români de a participa oficial la Olimpiada Internațională de Lingvistică. Am dezvoltat spațiul competițional la disciplinele Limbi clasice, facilitând participarea elevilor români la etapa internațională a trei olimpiade de limba latină și a olimpiadei de greacă veche, de la Viterbo.
Cu sufletul alături de familiile românilor plecate la muncă în străinătate după 1989, în anul 2007, am coordonat grupul de lucru pentru elaborarea unei programe de curs opțional extracurricular, Limbă, cultură și civilizație românească, pentru elevii români din diaspora și am elaborat, în echipă, suportul de curs, un manual care se găsește la toate ambasadele României din Europa și în ghiozdanele elevilor români care studiază la școli din țările de adopție, unde lucrează părinții lor. Am făcut parte din echipa Institutului Limbii Române care a coordonat instituțional acest proiect. Ca profesor universitar, am fost expert al Agenției Naționale pentru Burse în Străinătate implicată direct în selecția studenților, doctoranzilor și profesorilor universitari, pentru domeniul Filologie. Am coordonat toate grupurile de lucru convocate pentru elaborarea programelor de limba română, de limbi clasice și de neogreacă. Din anul 2017, m-am transferat la Direcția Generală pentru Minorități din cadrul ministerului, asigurând formarea profesorilor de limba română care predau la școlile cu predare în limbile minorităților naționale, activitate derulată prin Centrul European pentru Limbi Moderne de la Graz. Timp de aproape 15 ani, am fost nominalizată, prin ordin de ministru, ca expert la nivelul UE, pentru bacalaureatul european, la școlile înființate de CE în țări din Europa și destinate copiilor diplomaților și ai angajaților NATO.
Timp de câțiva ani, am avut ca responsabilitate și coordonarea învățământului militar din România. Pentru calitatea activității mele, am primit din partea Direcției Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naționale, diploma însoțită de medalia Emblema de onoare a resurselor umane. Pentru calitatea activității mele la nivel național și internațional, am primit numeroase diplome de excelență oferite de instituții și de personalități culturale.
Din anul 2020, am activat ca funcționar public la Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație, apoi din 2025, am devenit cercetător științific la Institutul de Științe ale Educației, fiind încadrată, la decizia directorului general al IȘE, datorită experienței mele în domeniu, pe un post unic, în structura destinată învățământului pentru minorități. În paralel cu activitatea mea ca funcționar public, am parcurs și toate treptele academice, în prezent fiind profesor universitar dr. abilitat și conducător de doctorate, continuând să scriu și să public la edituri de prestigiu și în reviste indexate. Mă bucură faptul că lucrările mele se găsesc în fondul de carte al unor biblioteci din țară și din străinătate, conform https://search.worldcat.org/ . Despre cărțile mele, s-a scris în reviste de specialitate, dar cea mai onorantă menționare este propunerea pe care a făcut-o recent academicianul Jean-Jacques Askenasy, pentru a mi se acorda premiul Academiei (2026), pentru cartea Marcus 100. Dialoguri pentru viitor, volum omagial apărut sub egida UNESCO, în anul dedicat centenarului matematicianului Solomon Marcus, cu rădăcini în Botoșani și cetățean de onoare al orașului.
Ieșirea mea la pensie dintr-o funcție deținută în administrația publică centrală, la vârsta de aproape 68 de ani, cu o vechime de 47 de ani, este o opțiune proprie, conform legii, ca reflex al unui drept pe care îl am, ca orice altă persoană din România, după o viață dedicată profesiei. Sper că se va înțelege astfel că cele două secvențe neinspirate, decupate din context și prezentate subiectiv de unii jurnaliști nu au cum să anuleze atâtea certitudini profesionale, ale căror efecte au bătaie lungă, de substanță, în zona de excelență a sistemului de educație din România. M-am străduit să port cu mine pretutindeni câte ceva din înțelepciunea vechilor cărturari moldoveni, iar obârșia mea din Țara de Sus a Moldovei mi-a servit ca îndemn de înălțare spirituală, dar și ca dăruire întru devenirea culturală a celor care, la un moment dat, au beneficiat de munca mea. Mă onorează faptul că în lucrarea semnată de Silvia Lazarovici, ”Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic” (Editura Agata, 2013 pp. 405-406), mă aflu alături de alte personalități ale județului.
Aș vrea ca această scurtă retrospectivă a unei cariere în educație să contureze importanța lucrurilor majore, de substanță din destinul profesional, ca produs al rădăcinilor mele culturale în Botoșani, așa cum sunt prezentate succint în finalul articolului publicat de stiri.botosani.ro, care mi-a inspirat acest drept la replică.
Cu prețuire pentru lucrurile perene,
Prof. univ. dr. habil. Mina-Maria Rusu