Ministrul Educației, Sorin Costreie, propune un „Jurământ socratic” pentru profesori și educatori, după modelul Jurământului lui Hipocrate pentru medici. Textul ar putea fi rostit la intrarea în profesia didactică.
Sorin Costreie a publicat astăzi, 19 noiembrie, de Ziua Mondială a Filosofiei, pe pagina sa de Facebook, textul unui „Jurământ socratic pentru profesori și educatori”. Ministrul îl prezintă ca un angajament solemn al cadrelor didactice față de elevi și studenți, față de profesie și față de societate, conceput după modelul Jurământului lui Hipocrate depus de medici.
Textul are zece angajamente, iar profesorul care îl depune promite să pună binele și demnitatea fiecărui elev și student în centrul activității sale și să nu pretindă niciodată că deține adevărul absolut. Își asumă și să își recunoască greșelile și să continue să învețe alături de cei pe care îi educă.
”Am conceput Jurământul lui Socrate pentru profesori după modelul Jurământului lui Hipocrate pentru medici, ca un angajament solemn față de cei pe care îi formează (elevi, studenți etc.), față de propria profesie și față de societate. Textul este o creație contemporană, inspirată de metoda socratică, de dialog, de recunoașterea propriilor limite și de responsabilitatea morală a educatorului. Nu este un jurământ istoric formulat de Socrate, este un jurământ istoric pentru Socrate”, scrie ministrul Educației, care a postat pe pagina sa Jurământul socratic pentru profesori și educatori:
”În fața celor care mi-au transmis cunoașterea, a celor cărora le voi împărtăși din ea și a comunității pe care sunt chemat să o servesc, îmi asum, liber și cu responsabilitate, acest jurământ:
Voi pune binele și demnitatea fiecărui elev și student în centrul misiunii mele, respectându-i individualitatea, libertatea de gândire și dreptul de a învăța.
Voi căuta neîncetat adevărul și nu voi pretinde niciodată că dețin adevărul absolut. Voi avea curajul să spun „nu știu”, să îmi recunosc greșelile și să învăț în continuare, alături de cei pe care îi educ.
Voi cultiva întrebarea înaintea răspunsului, argumentul înaintea convingerii și înțelegerea înaintea memorării. Nu voi cere acceptarea unei idei doar în virtutea autorității mele și nu voi folosi cunoașterea pentru a domina, umili sau intimida, ci pentru a deschide minți și a stimula cunoașterea.
Voi încuraja gândirea critică, îndoiala argumentată și libertatea intelectuală, inclusiv atunci când acestea îmi pun la încercare propriile convingeri.
Nu voi transforma educația în îndoctrinare. Voi respecta pluralitatea perspectivelor și voi ajuta fiecare elev și student să distingă între fapte, interpretări, opinii și prejudecăți.
Voi evalua totul cu dreptate și integritate, fără favoritisme, discriminare sau prejudecăți, înțelegând că evaluarea trebuie să sprijine învățarea, nu să reducă valoarea unui om la o notă.
Voi continua să învăț și să îmi examinez critic propria gândire, pentru că nimeni nu poate pretinde că educă fără a accepta să fie, la rândul său, educat.
Voi avea grijă de propria mea sănătate, de echilibrul și de integritatea mea, pentru a-mi putea exercita profesia cu responsabilitate și umanitate.
Voi apăra libertatea academică și valoarea educației ca bun public, conștient că o societate liberă are nevoie de oameni capabili să gândească independent și să își asume responsabilitatea propriilor judecăți.
Nu voi uita că scopul educației nu este să formeze oameni care gândesc asemenea mie, ci oameni capabili să gândească prin ei înșiși.
Îmi asum aceste angajamente cu respect față de profesia mea, față de cei care mi-au fost profesori și față de generațiile care vor veni și jur să nu încetez să mă întreb, să învăț și să îi ajut pe ceilalți să descopere puterea propriei gândiri”.
De ce acest „Jurământ socratic”?
Ministrul explică apoi de ce a ales să formuleze ”Jurământul socratic”:
”Alegerea lui Socrate îmi pare relevantă deoarece, în dialogurile lui Platon, educația nu este redusă la transmiterea unor cunoștințe, ci presupune examinarea convingerilor prin dialog, iar căutarea adevărului se face prin întrebări bine țintite.
Există trei principii socratice care pot constitui fundamentul unui asemenea jurământ: recunoașterea limitelor propriei cunoașteri, examinarea critică a convingerilor și responsabilitatea față de formarea sufletului și a caracterului.
În analogie cu Jurământul lui Hipocrate, care exprimă obligațiile morale ale medicului față de pacient, Jurământul lui Socrate ar putea exprima obligațiile morale ale profesorului față de elev sau student, față de cunoaștere și față de societate.
Dacă medicul își asumă grija față de viața și sănătatea pacientului, profesorul își asumă grija față de dezvoltarea capacității acestuia de a cunoaște, de a judeca și de a trăi liber.
Un asemenea jurământ ar putea fi rostit la absolvirea programelor de formare pedagogică sau la intrarea în profesia didactică, ca expresie a responsabilității profesionale”.
