Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
Valentin David a devenit deja un vector al umorului românesc. Pentru creaţia sa umorul este o dominantă, o cale care îl face să se detaşeze, ieşind la suprafaţă din marea magmă a umoriştilor, remarcându-se printr-un mare grad de persuasiune şi prin cantitatea de emoţie pozitivă produsă. Volumul „Bomba de râs” (Editura „Pim”, Iaşi, 2024), contrar titlului, mi se pare o carte a cărei texte încearcă să nu iasă din cadrul umorului, deşi multe dintre ele trec de linia roşie ce îl desparte de alte zone literare . Afirm acest aspect deoarece constat o armonizare între idei şi substanţa lirică dominată de o serie de metafore şi situaţii interesante. Voi exemplifica prin „Exil în cer”, un veritabil poem prin care Valentin David umblă la acordul fin al comunicării forţând rezonanţa cu imaginaţia cititorului: „Mi-am agăţat hamacul de un nor / Şi dezbrăcat pentru o zi, de zeghe, / Mi-e soarele un bec multicolor, / Iar luna este lampa mea de veghe. // O pană unui ibis am furat / Şi folosesc a cerului cerneală / Să scriu pe-un curcubeu desfăşurat, / Pe boltă, după ploaia infernală. // Sunt singur, pe Pământ a fost prăpăd / Şi găuri negre-au înghiţit lumina, / Iar Everestul inundat îl văd, / Sub ape, mic, cât Muntele Găina. // Văd Raiul, numai uşa cea din dos, / L-am vizitat pe vremuri, doar în vis, / Dar cum am fost în viaţă păcătos, / Accesu-mi este sigur interzis. // Mi-e cald, sunt în înalturi sinistrat, / Mi s-a încins sub ţeastă neuronul, / Uleiul pentru plajă l-am uitat… / Şi mi s-a descărcat şi telefonul!” Şi am putea continua cu „La flacăra din lampă”, „La pomul poeziei”, „Poem din spatele oglinzii” etc.
Şi acest volum, ca şi celelalte 17 scrise începând cu anul 2016, respectă o arhitectură specifică autorului: se ia un motiv pe seama căruia se clădeşte discursul umoristic. Fiecare poezie se prezintă a fi o dedublare a EU-lui. Un EU dă startul poeziei, un alt EU îl închide, astfel încât această basculare deschidere – închidere este pusă în corelaţie cu starea psihologică a autorului. O analiză a primului vers ne conduce spre autocaracterizări ca elemente de plecare: „sunt o clepsidră vie fără chip”; „frumos, bogat, cu părul lung şi des”; „eram adolescent precoce”, „un microbist găseşti ca mine rar”; „sunt drumul care şerpuie în zare”, „sunt Papă- Lapte”, „am fost un macho”, „sunt mărul nimănui, de lângă drum”, „eram sărac”, „sunt tonomat”; „un bivol, negru tot de supărare” etc. Structura fiecărui text evidenţiază faptul că David Valentin nu-şi cenzurează conştiinţa. Intrând în textul fiecărei creaţii, vom observa că logica imaginaţiei se pliază pe o serie de dorinţe („visează să ajungă un Macron”, „să se înalţe pe-o rază”, „să trăiască o însingurare polară”, „ să poată trece Styxul” „să fie un măr al poeziei”, „să trăiască într-un cer personal”, „pe râu de votcă să-şi conducă canoea” etc.), pe atenta observare a unor persoane, instituţii sau concepte (Dorel revoluţionarul, poetesele ca „adevărate zâne”, nevasta, medicul, Uniunea Europeană, un fake news, independenţa energetică, profa de română, pandemia, şefii etc.), ori pe o serie de modalităţi de acţiune („de ce aş împuşca o frunză moartă”, „deşi epigramist, eu nu am mascat”, „sunt nevoit să am harem de muze” etc.). Spre finalul fiecărei poezii, accentele lirice încep să scadă în intensitate, Valentin David devenind un fel de „vietate de noapte”, un fel de „pisică cu simţurile la pândă”, cum ar zice Gellu Naum. Bomba este amorsată, aluziile şi tachinările devin schije prin ultimele două sau trei versuri.
Ironia, ca formă subordonată umorului, devine autoironie în volumul în discuţie. Textele au funcţii personale punând accent pe relaţia cu sinele. Este autoironia unui optimist incurabil, al unui creator care are un sentiment bine dezvoltat al conştiinţei de sine. (GEORGICĂ MANOLE)
FEMEIA MODERNĂ CĂTRE BĂRBAT (dactilic)
Evoluând din maimuță,
Astăzi, ucazu-l reține:
Sex, dacă vrei, mătăluță
Capră să stau nu-mi convine! (MIHAI HAIVAS)
IMORALITATE ELECTRICĂ (amfibrahic)
Curentul electric, vă spui
E-o curvă, fiindcă plătești
Mulți bani, dar te și păcălești:
N-ai voie nici mâna s-o pui! (MIHAI HAIVAS)
EFECT DE BUMERANG (anapestic)
Răzbunarea nu-i bună,
Căci dureri tot adună
Și trezește - știi bine -
Animalul din tine! (MIHAI HAIVAS)
MINCINOSUL
E un palavragiu cât zece
Şi greu mi-ar fi să îl dezbăr,
De teamă să nu se înece
C-un sâmbure de adevăr! (VASILE LARCO)
TOAMNĂ SCHIMBĂTOARE
Când rai e-afară, când e iad,
Când vijelie, când e soare,
Iar galbenele frunze cad…
Ca unii de la guvernare. (VASILE LARCO)
PĂCATELE DE AZI
Păcat e să jigneşti, să-njuri,
Să te înfrupţi, să minţi, să furi,
Fiind săraci, flămânzi şi goi…
Păcat de-o vreme şi de noi! (VASILE LARCO)
AUTODEPĂȘIRE
Fiind o lege pentru toate,
Încearcă să își facă-un rost,
Convins fiind că se mai poate,
De nu e iar luat de ... prost! (MAX OPAIȚ)
PARADOX
Am fost și sunt dispus să iert nevasta
Acuma, c-a plecat; deși sunt „stors”,
Declar neliniștit , de data asta,
Că nu pot să o iert că s-a întors!(MAX OPAIȚ)
DUPĂ NOAPTEA NUNȚII
Relaxat pe căpătâi,
Meditând, un gând îl „scurmă”:
Dacă n-am fost cel dintâi,
N-oi fi eu nici cel din urmă! (MAX OPAIȚ)
EPIGRAMISTULUI IOAN TODERAȘCU,
multiplu laureat la Festivalurile Naționale
sau Internaționale de Umor
Din țara lui Ștefan cel Sfânt, anume,
Apare la concursuri TODERAȘCU,
Schimbând de-o vreme numele-n renume,
Căci tot mai mulți îl știu de...PREMIAȘCU! (MAX OPAIȚ)
ÎN BREASLA EPIGRAMIȘTILOR
"MARADONA din Carpați"
Ca poreclă-mi dă curaj
Să mă simt între confrați
"GÂRDA PETRU I. din Blaj" (AXENTE IUGA)
PE FACEBOOK
Fetelor, vă vând un pont
Când nevasta s-a culcat,
Mâine îmi deschid un cont
Unde nu sunt însurat. (AXENTE IUGA)
DUPĂ ZIUA ÎNDRĂGOSTIȚILOR
Noroc la fete am, mulțam,
Că sunt frumos și fără rate,
Iar după Dragobete am
Rămas cu buzele umflate. (AXENTE IUGA)
DE DRAGOBETE…
Ce face-un moș de Dragobete?
Mai poate doar să se îmbete,
Năvală dând păreri de rău
Din vremea când era flăcău! (ȘTEFAN BAȘNO)
UNUI EROU…
Eroul nostru planetar
La Donald Trump s-a dat bățos
Și a ieșit ... prin Sărindar,
Adică ușa cea din dos... (ȘTEFAN BAȘNO)
APROPO DE CĂLIN GEORGESCU
Cetățeanul turmentat
Al lui nenea Caragiale
Pân' la urmă,a aflat : "
Pe-ăsta îl votezi matale!"
Dar acuma, altă viață,
Chiar dacă mă minunez
Toată lumea-mi dă povață
Pe cine să nu votez! (ȘTEFAN BAȘNO)
DIETE UE
- Doctore, ce să mă fac,
Am mulți fluturi la stomac?
- Treci la gângănii mai mari,
Ploșnițe, râme, țânțari. (DUMITRU BUJDOIU)
NAVIGATOR DE CURSĂ…SCURTĂ
Vine marinaru’- acasă
Și-o găsește pe boreasă
Cu un papițoi la masă;
Și, jap, jap, - Fir-ați ai dracu’!
De ce mi-ați băut coniacu’? (DUMITRU BUJDOIU)
NUNTĂ DE OCTOGENARI*
El, trecut de optze-șase,
Ea, abia optzeș-unu’;
Le urăm zile frumoase
Și nopțile… călduroase! (DUMITRU BUJDOIU)
* În Satu Mare, de Ziua Îndrăgostiților, un italian și o
româncă au zis DA la primărie (Libertatea)
ZGOMOTE ÎN DORMITOR
El, citea-n sufragerie:
- Ce se-ntâmplă, fă, Mărie,
Urlă Sucă-n disperare,
Sau tu îi cânți de culcare? (DUMITRU BUJDOIU)
BLESTEMUL DUPĂ ‘89
Ne-a împărțit țara-n două:
Corupție și hoție,
Sărăcie și prostie;
Hai, să ne spui, Bolojane,
Ce zombi-au fost la butoane?! (DUMITRU BUJDOIU)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
FANUL SLUGARNIC
Când spune șeful o prostie,
De-ndată vezi câte-un adept,
Cum sare-n sus din inerție,
Și îl auzi : ,,Ce om... deștept!"(IULIAN BOSTAN)
Același tip, când șeful pică
Exclamă foarte revoltat:
"Ce prostălan e băi nenică ,
Nu știu cum de l-am suportat! (ȘTEFAN BAȘNO)
DIPLOMAȚIE BOLOJAN-TRUMP
Hotărât cum ești din fire
Și solid lipit de UE,
Am așa o presimțire
Că îți face Trump statuie. (VALENTIN URSU)
Poate-u face o statuie
Dar din ce material?
Bolojan este cu UE
Trump cu rușii e pe val... (ȘTEFAN BAȘNO)
Regrete sunt și printre "ele",
Că toate fustele sunt grele!
Nici vântul nu le mai ridică,
Toarnă - mi și mie, una mică. (PROFIRA DIMA)
Când fusta nu se mai ridică
Te mulțumești cu-o țuică mică!
Dovadă e de-nțelepciune
Și nu prilej de-amărăciune! (ȘTEFAN BAȘNO)
MOŞTENIRE REVALORIFICATĂ
Românul nostru, fără teamă,
Din tată-n fiu, din tică-n muică,
Făcu, din pieptu-i de a r a m ă,
La vremuri noi, c a z a n de ţ u i c ă! (NICĂ JANET)
Păi, cu pieptul de aramă
Nimeni nu te bagă-n seamă,
Dar c-o sticlă de rachiu
Mintenaș ai mușteriu ! (ȘTEFAN BAȘNO)
FERE-L, DOAMNE, DE PUTERE
Că-i la bal sau la serviciu,
Mușchi și vrere doar (fantasta!),
E mânat de-un crud principiu:
Da eu ce-am să am din asta? (LERU CICOARE)
MAI CUTEZI A TE RĂȚOI ÎN FAȚA SULTANULUI?
Acasă – belicos, pe ceartă,
Vrând hojma să te lase țuț,
De-abia ajuns la ‘nalta Poartă,
Pe loc devine pisicuț. (LERU CICOARE)
FRATE, FRATE, DA BRÂNZA-I CU BANI
Coabitând, intrat-ieșitul
Comun era pentru-amândoi,
Dar la divorț, din damf trezitul:
-Să-mi dai cadourĭle-napoi! (LERU CICOARE)
BENEFICIARUL DE PE URMA PĂCII ÎNGHTE-N SEC
Știu că nu-i degeaba pacea,
Dar când zestrea naturală
Să mi-o faci vrei harce-parcea,
Mai vorbești și de morală?! (LERU CICOARE)
ÎNTRE SCILA ȘI CARIBDA
Ai drept s-alegi, căci liber ești,
Amicii-n lumea cea reală,
Dar cum s-o faci, când te găsești
Între ciocan și nicovală? (LERU CICOARE)
NOI AM TRĂI-NTR-O BULĂ PARALELĂ?
De percheziții noaptea, toi tembel,
Încătușări - întúnecul secundei
De vină-ar fi sistemul paralel,
Dar cel real, palpabil, ăla unde-i? (LERU CICOARE)
SABIA LUI DAMOCLES A SANCȚIONĂRII ȘI IZOLĂRII
Ne facem, struți, că nu vedem flagelul,
Dar să nu vină-o vreme, când – aman! –
Sancționat va fi nu paralelul,
Ci statul cel real și suveran. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SINGURA ÎN EUROPA
Am fost, în clasament florid,
Democrație viciată
Și am ajuns, făcând-o lată,
În țară cu regim hibrid. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI AUTOCRAT ÎNVEDERAT
La ce să fii azi soroșist,
Neomarxist sau globalist,
Tu, care-ai fost URSS-ist
Și poți fi lesne putinist? (NICOLAE MĂTCAȘ)
JUSTIȚIA-I CU OCHII LEGAȚI. DAR NOI?
Numai la noi ca-n țara a lui pește,
Pornim la treabă cu piciorul stâng:
Pretinsa faptă-ntâi se pedepsește
Și-apoi dovezi temeinice se strâng. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CUM DE SE VOLATILIZEAZĂ DATELE DIN DOSAR?
În slujba binelui lucrează, nu a răului,
Justiția română, ochi nestins,
Și noi am crede-o, dacă ne-ar răspunde
De unde posturĭle TV știau, la doișpe fix,
Că infractoru-n trafic va fi prins,
În tot noroiul faptei lui imunde,
La întorsura spre „Izvor”, nu a Buzăului. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SECRETOMANIA ȘI LIPSA COMUNICĂRII
Se fac a nu găsi pricina
Burzuluirii gloatei-stei.
Comunicarea, bat-o vina,
Ci, mai curând, absența ei! (NICOLAE MĂTCAȘ)
„TERMOENERGETICA”: GERUL SE-NTEȚEȘTE,
LEAFA NOASTRĂ CREȘTE
Locatarii țurțuri s-au făcut:
N-au nici apă caldă, nici căldură.
Livratorul, că-i dator vândut,
Și-a umflat salariul cât o șură. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN MINISTRU-ROBOT SE LAUDĂ CU „PERFORMANȚA”
DE A ASIGURA PLATA PENSIILOR LA NIVELUL ANULUI TRECUT
O țineau de-a surda că, la pensii,
Indexarea-i prinsă în buget.
Înghețate, astăzi, și-n suspensii,
Domn’ ministru cântă-un alt verset. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
GICĂ PETRESCU REDIVIVUS?
-Hai, tramvai, tramvai, tramvai,
Du-mă, du-mă, ce mai stai?
-Dom’ primar, ce-aș mai rula,
Șinele de le-ai schimba! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA RĂZBOI CA-NTRE SMARDOI?
Smulși din fașă copilașii,
De te podidește plânsul,
Să-i aline mardeiașii,
Când pe ei îi umflă râsul? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IMENSA MARE DE ȘPĂGARI
ȘI-O MICĂ MARE NEAGRĂ
O seară la Constanța
Și-o mare de șpăgari,
Și-n DNA speranța
Să-i bage la țiștari. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LE PASĂ LOR DE CAZNA TA?
Cum s-aștepți niște borfași
Să marșeze cum marșași?
Ia, dac-ai scăpa un fâs,
Știu că s-ar strica de râs! (NICOLAE CRIHĂNEANU)