„Gura lumii” este titlul unei fabule scrisă de Tudor Arghezi. Personajele, un unchiaÅŸ, un copil ÅŸi un măgar nu ÅŸtiu ce soluÅ£ie să mai găsească pentru a face faţă unor referiri nu tocmai plăcute adresate lor de cei cu care se întâlnesc. Vasile Militaru a scris ÅŸi el o fabulă cu titlul „Gura lumii” cu referire la cei care duc vorba de ici-acolo, adeseori exagerând. Concluzionează poetul prin gura leului, un personaj al fabulei: „Câte spune gura lumii. Lume gureşă, netoată, / Am pierdut orice nădejde să te fac din mică, mare.” Interesantă este deosebirea pe care Eminescu a face între lume ÅŸi gura lumii. Pentru Eminescu (vezi „Contra-pagină” din 1868), lumea e conÅŸtiinţă, e în linii mari bună, dreaptă ÅŸi eternă, pe când gura lumii este vorbă în general rea, nedreaptă, schimbătoare de pe o zi pe alta. F. Lobodă, un epigramist despre care nu se ÅŸtie dacă e numele adevărat sau vreun pseudonim, va tipări în 1929 un volum de epigrame intitulat „Gura lumii”, volum care se deschide cu o „Scuză către cititori”: „De-i crudă-nÅ£epătura glumii / Nu-i gura mea,… e gura lumii; / Când însă gluma va plăcea / Nu-i gura lumii, ci… a mea”. Claudiu Gaiu, într-un eseu despre metaforă spune că lumea este „o interogaÅ£ie ce precedă ÅŸi articulează întregul experienÅ£ei, iar noi nu putem aduce răspunsuri decât în cadrul acesteia. Lipsa răspunsului generează metafore cu rolul de a structura sensul ÅŸi universul experienÅ£ei”. Noi deducem că răspunsurile concretizează ceea ce numim gura lumii.
Traian Calancia îÅŸi intitulează recenta sa carte tot „Gura lumii” (Editura „Stef”, IaÅŸi, 2024), fiind însoÅ£ită de un avertisment pe coperta a patra: „Nu uita – Gura lumii nu-Å£i umple farfuria, nu-Å£i ia din greutăţi, nu-Å£i plăteÅŸte datoriile ÅŸi nu-Å£i dă sănătate”. Dar te poate inspira, zicem noi, ÅŸi e de luat în calcul ÅŸi punctul de vedere exprimat de autor în cuvântul său: „Prezenta lucrare e o colecÅ£ie de schiÅ£e umoristice, pline de tâlc ÅŸi de satiră, inspirate din povestiri ÅŸi întâmplări reale, evident cosmetizate ÅŸi actualizate la societatea civilă a momentului. Toate schiÅ£ele sau povestirile mele se încheie după principiul fabulei cu o „morală” echivalând cu poanta unei glume sau a unui banc…”.
În texte sunt prezente satira ca formă uÅŸor agresivă a umorului care are ca Å£intă instituÅ£iile sociale sau politica socială, dublată, uneori, de elemente sarcastice, ca forme ale umorului care vizează persoane. Traian Calancia ia în vizor „muncile” la care este supusă o secretară, cum se poate mânca ÅŸi bea fără să plăteÅŸti, autosugestia, gesturile necamaradereÅŸti, cearta dintre fraÅ£i, dialogul dintre doi bătrâni ÅŸi moarte, întâmplări din comunitatea evreilor din Săveni, cum ÅŸi cine poate strica o nuntă, cum a divorÅ£at moÅŸ Costică Scarlat la vârsta de 110 ani etc. Există ÅŸi texte cu anumite tente eseistice ÅŸi aÅŸ exemplifica cu dialectica dintre ghinion ÅŸi noroc, despre gheÅŸeft, despre dragoste cu concluzia că nu Å£ine cât am vrea noi sau acea definiÅ£ie a CAR-istei. Îmi place cum scrie Traian Calancia. Parcă ar dresa cuvintele, obligându-le să se aÅŸeze la locul lor în text. Totul vine dinspre talentul tihnit al acestui scriitor. Ce este important găsim faptul că autorul nu Å£ine neapărat să aibă dreptate, dar ne expune situaÅ£ia în stil maniheist pe axa adevăr (bine) – minciună (rău). La pagina 265, Traian Calancia prezintă această luptă în poezia „Adevărul ÅŸi minciuna” care ar putea Å£ine loc de postfaţă: „Adevărul ÅŸi minciuna / Într-o zi se hotărăsc / Să testeze împreună / Lumea în care trăiesc. // Åži-am pornit cu voie bună / La lume să se arate / Vestea rea sau vestea bună / Fiecare să constate. // Cum vremea s-a încălzit / Nefiind semne de ploaie, / La o apă s-au oprit / Åži-au intrat să fac-o baie. // Dar minciuna a triÅŸat / Åži i-a luat haina lui / S-a îmbrăcat ÅŸi a plecat / În haina adevărului. // Adevărul, înÅŸelat, / Altă haină n-a îmbrăcat / Åži de-atuci e un simbol, / Adevărul trist ÅŸi gol! // Astfel acceptăm minciuna / Deghizată-n adevăr / Åži ne amăgim într-una / Cu idei trase de păr.”
Cel ce va citi această carte scrisă de Traian Calancia trebuie să Å£ină cont ce ne-a spus conjudeÅ£eanul nostru Eminescu: „Toate-s vechi ÅŸi nouă toate / Ce e rău ÅŸi ce e bine / Tu te-ntreabă ÅŸi socoate…”. Căci nu se poate, cititorule, să nu ÅŸtii tu vreo situaÅ£ie care ar semăna cu una din acest volum!
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SUSPIN
Plânge omul bun în barbă,
Astăzi nu se recunoaşte,
C-a ajuns precum o iarbă:
Cineva mereu îl paÅŸte! (VASILE LARCO)
SATUL DE IERI ÅžI DE AZI
Se vede diferenţa clar
Doar dintr-o singură privire:
Era în sat un dispensar,
Iar azi sunt două…cimitire. (VASILE LARCO)
COMPROMIS
L-am lins pe unul, mahăr mare,
Sperând că funcÅ£ia mi-o schimbă:
Am ÅŸi uitat ce nume are,
Dar, cum să spun…îmi stă pe limbă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
AVANSAREA UNUI SECURIST
Pe scara slujbei ce-a iubit,
Încet, încet se suie;
Era spion în Răsărit,
Azi e spion ÅŸi-n UE. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DUPÄ‚ O LANSARE DE CARTE (dactilic)
Despre volum, fac în mod delicat,
Două remarci, formulate-ad hoc:
Știu chiar și unde a fost editat,
Însă, de ce?... n-am habar mai deloc!(MIHAI HAIVAS)
REABILITAREA FEMEII (amfibrahic)
Sporind misoginii asaltul,
Femeia-i greșit judecată:
Trecând de la unul la altul,
Bărbatul statornic ea-l cată.(MIHAI HAIVAS)
FINAL NEFERICIT (anapestic)
Pe un tip, dubios imigrant,
Locuind, evident, clandestin,
L-au „săltat”, dup-un simplu flagrant
Că-l turnase-un „amabil” vecin.(MIHAI HAIVAS)
ROMANTICÄ‚
La o cramă foarte tare,
Câte-un scriitor mai trece,
Nu că-i vin sau o gustare,
Ci, că simte ...BOLTA RECE! (MAX OPAIȚ)
ÎN LUMEA MODEI
Pe podium, sub reflectoare,
Modele schimbă des ținute.
Dar, uneori, surprinzătoare,
SfârÈ™esc È™i ele-ntre (-) È›inute! (MAX OPAIÈš)
LOCALÄ‚
Ca o femeie ce-i cinstită,
La slujbe eu mă duc smerită;
Dar,doar la sărbători legale,
Merg pentru știrile legale! (MAX OPAIȚ)
CONCLUZIE POSTELECTORALÄ‚
Vă spun, prin patru versuri scurte,
F'ind și creștini dar și atei,
Românii-au zece Dumnezei:
În Cer e unul, nouă-n Curte. (AXENTE IUGA)
OBOSEALÄ‚
Nedormit de nopÈ›i la rând,
Țuica f'ind ardelenească,
La servici mă rog în gând:
- Dumnezeu să m-odihnească! (AXENTE IUGA)
MAI AVUȚI... ȘI MAI SĂRACI
Dac-o ai,
ÈŠi tragi condomu’;
Dacă-i vai,
I-o dai lui Ciomu. (SORIN FINCHELSTEIN)
OCTOGENAR, DUPÄ‚ PARLAMENTARE
AÈ™ mai trăi câÈ›iva ani,
Să mor liniștit, copii;
Dar, dacă tot rău va fi,
Să-i înjur pe È™arlatani. (DUMITRU BUJDOIU)
MOȘUL DISTRIBUITOR
Gigel sună la Aglaie:
- Èši-a venit MoÈ™ Niculaie,
Ți-a adus cadou, urări?
- NiÈ™te “iarbă” È™i È›igări. (DUMITRU BUJDOIU)
OFERTA POLIÈšISTULUI
L-a amendat și i-a spus:
- Șoferache, ia aminte,
La două amenzi plătite,
Mai ai încă una-n plus. (DUMITRU BUJDOIU)
BUNICA ȘI NEPOTUL
Atentă cu silueta,
Zi de zi se cântăreÈ™te,
Cifrele abia zărește;
Azi, nepotul se jelește:
- Mamaie, mi-ai spart tableta . (DUMITRU BUJDOIU)
INVITAÈšIE RATATÄ‚
- Vecină-am casete noi,
Știu că ești de filme-avidă,
Hai, le vedem amândoi;
- Nu vin, sunt deja gravidă. (DUMITRU BUJDOIU)
LA STRÂMTOARE NIMERIT,
MERGI SÄ‚-NVEÈšI DE LA PÄ‚ÈšIT
Delegațiile chineze
Au ajuns la ruși să-nvețe
Sancțiunile orbețe
Cum să le contracareze. (LERU CICOARE)
NU SE TREZESC DIN SOMN LETARGIC?
Tu să-ți testezi rachete supersonice
Nu-n marea ta, ci în Mediterană,
Iar țările din zona riverană
Să nu-și perturbe visele bentonice? (LERU CICOARE)
SCRUTINUL, CA UN PONT
E-un schelet, scrutinu’, -n debarà:
Poa’ să-È›i treacă pontul, poate – ba.
Cum în cărÈ›i nu iese cine vrem,
Cum, pe loc: e-o breșă în sistem! (LERU CICOARE)
DISPOZIÈšIE ÎNAINTE DE TURUL DOI
Tata-È™i céteră feciorul:
-Unde-ai fost și cum veniși?
Azi ne-alegem viitorul,
Dar cu ochii larg închiÈ™i. (LERU CICOARE)
STRÄ‚FULGERARE (sau DE UNDE APAR CANDIDAÈšII)
MunceÈ™te omu-n forță-n goz, în chin,
Pe unde cu, pe unde fără spor,
Și, brusc, l-apucă-o grijă din senin
De bunăstarea-ntregului popor. (LERU CICOARE)
VISUL CELOR CE-ȘI REIAU MANDATUL
De-am fi noi la cârmă pe vecie,
Sigur, am scăpa de sărăcie.
Alții de-or veni precum condorul
Și pe noi ne-or sărăci, nu doar poporul. (LERU CICOARE)
UN CANDIDAT LA PREȘEDINÈšIE, FOST LUCRÄ‚TOR ÎN MASS-MEDIA (!),
NU PERMITE ACCESUL ÎN SEDIUL DE CAMPANIE AL PRESEI DE OPOZIÈšIE
Mai bine È™tie cel ce lúcră-n presă
Ce-i libertatea, -n fond, de exprimare,
De-aceea-i primul care-i pune presă,
Când vrea s-ajungă-n È›ară cel mai mare. (LERU CICOARE)
SÄ‚-ÈšI PIERZI PROPRIII VOTANÈšI?
Să fii tu LGBT-istă,
Primăriță-n Câmpulung
Și votanții de pe pistă
Să ți-i fure alt șantung? (LERU CICOARE)
DACÄ‚ TOT GÂNDIM LA FEL
Noi cu votul, tu cu cotul
Declarat antisistem.
Cum, atunci, să-mpártem potul,
Când te bagi franc în sistem? (LERU CICOARE)
DEMOCRAÈšIE DIRIJATÄ‚
Poporul are permanent dreptate
Cât timp votează smernic cum vrem noi,
Iar când aÈ™a cum inima îi bate,
Atuncea nu. Nu-i pace. E război. (LERU CICOARE)
NELINIȘTEA DINTRE CELE DOUĂ TURURI
Trece-n turul doi umoarea,
Dar nu omul din sistem.
Poate, repetăm votarea
Până iese cine vrem? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
AMAR ÎN TURUL DOI PE SUFLET
Azi trăiești momente grele,
SimÈ›i în piept leÈ™ie-un pic:
Ai ajuns din două rele
S-alegi răul cel mai mic. (NICOLAE MĂTCAȘ)
POPORUL NU SE LASÄ‚ DUS DE NAS
Să nú dea Iisus Nazariteanul
Să-i scoÈ›i din minÈ›i c-ar fi – ei – mulÈ›i, dar proÈ™ti.
Dovadă că n-ai dreptul să-i împroÈ™ti
Au nu ne stau Moțoc și Lăpușneanul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PUÈšINUL CE I-L DAI ÎI APARÈšINE
Un candidat ce n-a trecut n-a învățat
Că umilirea la popor nu ține.
Nu-i scoate ochii-ntruna că i-ai dat.
Din jebul tău i-ai dat? I se cuvine! (NICOLAE MĂTCAȘ)
METAMORFOZÄ‚
La cât se terfelesc în prescrutin,
Ar fi duÈ™máni cumpliÈ›i, nu adversari.
Aleși, de-ndată ce la troacă vin,
Se strâng È™i pupă, pupăcioÈ™i homari. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ÎN CAMPANIE ELECTORALÄ‚ ȘI DUPÄ‚
El prorus și ea prorusă.
Spre muÈ™chi – el, ea – spre licheni.
Cum se văd cu troaca pusă,
Cum de-ndată-s eÅropeni. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ÎN CAMPANII CU IORDANE
SE BÄ‚GASE CEL CU COARNE
Ca doi iezi iabrași pe punte,
Cum să-È™i È›ină-ambiÈ›u-n frâu?
Hai în coarne să se-nfrunte.
Și căzură ambii-n râu. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ÎNLEMNIRE ÎN FAÈšA DECIZIEI CURÈšII
Cum să decizi pe loc renumărarea
A mii de mii de voturi la scrutin,
Când din diásporă (Pe loc mirarea!)
Nici urmă n-a venit de buletin? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DECIZIE SOLOMONICÄ‚ LA RENUMÄ‚RAREA VOTURILOR
Din diasporă rambursul
Descifra-l-ar, diferendul.
Nu mai așteptăm airbusul:
Doar se știe care-i trendul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
O DATÄ‚ PÄ‚ÈšIÈšI, DE DOUÄ‚ ORI CÂNTÄ‚RESC
Moldovenii, când se-alege
PreÈ™edinte-n România,
Pun urechea – Asta-i lege! –
La ecoul din Rusia. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CINE S-A FRIPT CU CIORBĂ SUFLĂ ȘI-N IAURT
„Să votaÈ›i cu Ixulescu:
Ce promite – garantează!”,
Dar pățiții se-ndoiescu:
„O girà cu ce găoază?...” (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
TARI LA CÂȘTIG, TARI ȘI LA PIERDERE
#Hashtag-reziÈ™tii, tari în È™a,
Se simt în orice luptă tare.
De ce, dar, n-ar mai rezista
Și la suprema lor ratare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNUI CANDIDAT AJUNS (CAM) SUS
Că forțele politice-și dau ghioale,
La ce să-È›i faci venin? D’aia-s rivale!
Mai bine vezi să nu trezești, scorțos,
Nemulțumirea mulților de jos. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SUPÄ‚RAREA ALT LEAC N-ARE
DECÂT ALTÄ‚ SUPÄ‚RARE
S-a supărat văcarul rău pe sat
Că nu i-au dat palincă de Ignat.
Atunci și satul, rău incomodat,
Pe-un termen nou nu l-a mai validat. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
BOMBÄ‚ CU EFECT IMEDIAT
Nu-s mai grele-ncumetări,
Lume psihofizică,
Ca a trece, prin jonglări,
Rodul unei guvernări
Pe persoană fizică. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LOGICÄ‚ BIZARÄ‚
Nu-i bine un secret să-l dai din casă,
Dar am să-l dau, căci nu-nțeleg deloc
Să pierzi cum lupta cea mai rușinoasă
Și să te-nfoi că ești pe primul loc? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÈšÂFNA LE-O VENI DE HAC
Dacă pân’ È™i aliaÈ›i-s
Iritați de aroganță,
Noi ce facem când, pe gratis,
Ni se bagă pumnu-n clanță? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NÄ‚RAVUL DIN NÄ‚SCARE LEAC NU ARE
Ne-am căpătuit cu un Muríllo.
Un detaliu: nu e fotbalist,
Nici vreun grangur màcho, caudíllo.
Prins. La dubă pus. Șpik* putinist.
___________________________________
*Șpik (rus., de la È™pion „spion”) – copoi; agent secret; spion.
PATRULELE CIVILE ORÄ‚DENE SE APÄ‚RÄ‚ DE HOÈšI
Cam cât de mult PoliÈ›ia Română
Siguranță-oferă È™i încredere,
C pârgarii mână de la mână
Pus-au și-n patrule-au prins s-accedere? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AJUN DE CRÄ‚CIUN ÎNTR-UN CARTIER MÄ‚RGINAȘ DIN PLOIEȘTI
Cântau colinde-artiÈ™tii, strămoÈ™eÈ™ti,
Da-n loc de nuci și dulciuri de Crăciun,
În urma unui din senin taifun,
Fúră forÈ›aÈ›i s-o-ntoarcă-à la PloieÈ™ti,
Căci publicu-i luară de gonflabil:
Au pentru ei ceva n-au mai palpabil? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)