„Gura lumii” este titlul unei fabule scrisă de Tudor Arghezi. Personajele, un unchiaş, un copil şi un măgar nu ştiu ce soluţie să mai găsească pentru a face faţă unor referiri nu tocmai plăcute adresate lor de cei cu care se întâlnesc. Vasile Militaru a scris şi el o fabulă cu titlul „Gura lumii” cu referire la cei care duc vorba de ici-acolo, adeseori exagerând. Concluzionează poetul prin gura leului, un personaj al fabulei: „Câte spune gura lumii. Lume gureşă, netoată, / Am pierdut orice nădejde să te fac din mică, mare.” Interesantă este deosebirea pe care Eminescu a face între lume şi gura lumii. Pentru Eminescu (vezi „Contra-pagină” din 1868), lumea e conştiinţă, e în linii mari bună, dreaptă şi eternă, pe când gura lumii este vorbă în general rea, nedreaptă, schimbătoare de pe o zi pe alta. F. Lobodă, un epigramist despre care nu se ştie dacă e numele adevărat sau vreun pseudonim, va tipări în 1929 un volum de epigrame intitulat „Gura lumii”, volum care se deschide cu o „Scuză către cititori”: „De-i crudă-nţepătura glumii / Nu-i gura mea,… e gura lumii; / Când însă gluma va plăcea / Nu-i gura lumii, ci… a mea”. Claudiu Gaiu, într-un eseu despre metaforă spune că lumea este „o interogaţie ce precedă şi articulează întregul experienţei, iar noi nu putem aduce răspunsuri decât în cadrul acesteia. Lipsa răspunsului generează metafore cu rolul de a structura sensul şi universul experienţei”. Noi deducem că răspunsurile concretizează ceea ce numim gura lumii.
Traian Calancia îşi intitulează recenta sa carte tot „Gura lumii” (Editura „Stef”, Iaşi, 2024), fiind însoţită de un avertisment pe coperta a patra: „Nu uita – Gura lumii nu-ţi umple farfuria, nu-ţi ia din greutăţi, nu-ţi plăteşte datoriile şi nu-ţi dă sănătate”. Dar te poate inspira, zicem noi, şi e de luat în calcul şi punctul de vedere exprimat de autor în cuvântul său: „Prezenta lucrare e o colecţie de schiţe umoristice, pline de tâlc şi de satiră, inspirate din povestiri şi întâmplări reale, evident cosmetizate şi actualizate la societatea civilă a momentului. Toate schiţele sau povestirile mele se încheie după principiul fabulei cu o „morală” echivalând cu poanta unei glume sau a unui banc…”.
În texte sunt prezente satira ca formă uşor agresivă a umorului care are ca ţintă instituţiile sociale sau politica socială, dublată, uneori, de elemente sarcastice, ca forme ale umorului care vizează persoane. Traian Calancia ia în vizor „muncile” la care este supusă o secretară, cum se poate mânca şi bea fără să plăteşti, autosugestia, gesturile necamaradereşti, cearta dintre fraţi, dialogul dintre doi bătrâni şi moarte, întâmplări din comunitatea evreilor din Săveni, cum şi cine poate strica o nuntă, cum a divorţat moş Costică Scarlat la vârsta de 110 ani etc. Există şi texte cu anumite tente eseistice şi aş exemplifica cu dialectica dintre ghinion şi noroc, despre gheşeft, despre dragoste cu concluzia că nu ţine cât am vrea noi sau acea definiţie a CAR-istei. Îmi place cum scrie Traian Calancia. Parcă ar dresa cuvintele, obligându-le să se aşeze la locul lor în text. Totul vine dinspre talentul tihnit al acestui scriitor. Ce este important găsim faptul că autorul nu ţine neapărat să aibă dreptate, dar ne expune situaţia în stil maniheist pe axa adevăr (bine) – minciună (rău). La pagina 265, Traian Calancia prezintă această luptă în poezia „Adevărul şi minciuna” care ar putea ţine loc de postfaţă: „Adevărul şi minciuna / Într-o zi se hotărăsc / Să testeze împreună / Lumea în care trăiesc. // Şi-am pornit cu voie bună / La lume să se arate / Vestea rea sau vestea bună / Fiecare să constate. // Cum vremea s-a încălzit / Nefiind semne de ploaie, / La o apă s-au oprit / Şi-au intrat să fac-o baie. // Dar minciuna a trişat / Şi i-a luat haina lui / S-a îmbrăcat şi a plecat / În haina adevărului. // Adevărul, înşelat, / Altă haină n-a îmbrăcat / Şi de-atuci e un simbol, / Adevărul trist şi gol! // Astfel acceptăm minciuna / Deghizată-n adevăr / Şi ne amăgim într-una / Cu idei trase de păr.”
Cel ce va citi această carte scrisă de Traian Calancia trebuie să ţină cont ce ne-a spus conjudeţeanul nostru Eminescu: „Toate-s vechi şi nouă toate / Ce e rău şi ce e bine / Tu te-ntreabă şi socoate…”. Căci nu se poate, cititorule, să nu ştii tu vreo situaţie care ar semăna cu una din acest volum!
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SUSPIN
Plânge omul bun în barbă,
Astăzi nu se recunoaşte,
C-a ajuns precum o iarbă:
Cineva mereu îl paşte! (VASILE LARCO)
SATUL DE IERI ŞI DE AZI
Se vede diferenţa clar
Doar dintr-o singură privire:
Era în sat un dispensar,
Iar azi sunt două…cimitire. (VASILE LARCO)
COMPROMIS
L-am lins pe unul, mahăr mare,
Sperând că funcţia mi-o schimbă:
Am şi uitat ce nume are,
Dar, cum să spun…îmi stă pe limbă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
AVANSAREA UNUI SECURIST
Pe scara slujbei ce-a iubit,
Încet, încet se suie;
Era spion în Răsărit,
Azi e spion şi-n UE. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DUPĂ O LANSARE DE CARTE (dactilic)
Despre volum, fac în mod delicat,
Două remarci, formulate-ad hoc:
Știu chiar și unde a fost editat,
Însă, de ce?... n-am habar mai deloc!(MIHAI HAIVAS)
REABILITAREA FEMEII (amfibrahic)
Sporind misoginii asaltul,
Femeia-i greșit judecată:
Trecând de la unul la altul,
Bărbatul statornic ea-l cată.(MIHAI HAIVAS)
FINAL NEFERICIT (anapestic)
Pe un tip, dubios imigrant,
Locuind, evident, clandestin,
L-au „săltat”, dup-un simplu flagrant
Că-l turnase-un „amabil” vecin.(MIHAI HAIVAS)
ROMANTICĂ
La o cramă foarte tare,
Câte-un scriitor mai trece,
Nu că-i vin sau o gustare,
Ci, că simte ...BOLTA RECE! (MAX OPAIȚ)
ÎN LUMEA MODEI
Pe podium, sub reflectoare,
Modele schimbă des ținute.
Dar, uneori, surprinzătoare,
Sfârșesc și ele-ntre (-) ținute! (MAX OPAIȚ)
LOCALĂ
Ca o femeie ce-i cinstită,
La slujbe eu mă duc smerită;
Dar,doar la sărbători legale,
Merg pentru știrile legale! (MAX OPAIȚ)
CONCLUZIE POSTELECTORALĂ
Vă spun, prin patru versuri scurte,
F'ind și creștini dar și atei,
Românii-au zece Dumnezei:
În Cer e unul, nouă-n Curte. (AXENTE IUGA)
OBOSEALĂ
Nedormit de nopți la rând,
Țuica f'ind ardelenească,
La servici mă rog în gând:
- Dumnezeu să m-odihnească! (AXENTE IUGA)
MAI AVUȚI... ȘI MAI SĂRACI
Dac-o ai,
Ȋi tragi condomu’;
Dacă-i vai,
I-o dai lui Ciomu. (SORIN FINCHELSTEIN)
OCTOGENAR, DUPĂ PARLAMENTARE
Aș mai trăi câțiva ani,
Să mor liniștit, copii;
Dar, dacă tot rău va fi,
Să-i înjur pe șarlatani. (DUMITRU BUJDOIU)
MOȘUL DISTRIBUITOR
Gigel sună la Aglaie:
- Ți-a venit Moș Niculaie,
Ți-a adus cadou, urări?
- Niște “iarbă” și țigări. (DUMITRU BUJDOIU)
OFERTA POLIȚISTULUI
L-a amendat și i-a spus:
- Șoferache, ia aminte,
La două amenzi plătite,
Mai ai încă una-n plus. (DUMITRU BUJDOIU)
BUNICA ȘI NEPOTUL
Atentă cu silueta,
Zi de zi se cântărește,
Cifrele abia zărește;
Azi, nepotul se jelește:
- Mamaie, mi-ai spart tableta . (DUMITRU BUJDOIU)
INVITAȚIE RATATĂ
- Vecină-am casete noi,
Știu că ești de filme-avidă,
Hai, le vedem amândoi;
- Nu vin, sunt deja gravidă. (DUMITRU BUJDOIU)
LA STRÂMTOARE NIMERIT,
MERGI SĂ-NVEȚI DE LA PĂȚIT
Delegațiile chineze
Au ajuns la ruși să-nvețe
Sancțiunile orbețe
Cum să le contracareze. (LERU CICOARE)
NU SE TREZESC DIN SOMN LETARGIC?
Tu să-ți testezi rachete supersonice
Nu-n marea ta, ci în Mediterană,
Iar țările din zona riverană
Să nu-și perturbe visele bentonice? (LERU CICOARE)
SCRUTINUL, CA UN PONT
E-un schelet, scrutinu’, -n debarà:
Poa’ să-ți treacă pontul, poate – ba.
Cum în cărți nu iese cine vrem,
Cum, pe loc: e-o breșă în sistem! (LERU CICOARE)
DISPOZIȚIE ÎNAINTE DE TURUL DOI
Tata-și céteră feciorul:
-Unde-ai fost și cum veniși?
Azi ne-alegem viitorul,
Dar cu ochii larg închiși. (LERU CICOARE)
STRĂFULGERARE (sau DE UNDE APAR CANDIDAȚII)
Muncește omu-n forță-n goz, în chin,
Pe unde cu, pe unde fără spor,
Și, brusc, l-apucă-o grijă din senin
De bunăstarea-ntregului popor. (LERU CICOARE)
VISUL CELOR CE-ȘI REIAU MANDATUL
De-am fi noi la cârmă pe vecie,
Sigur, am scăpa de sărăcie.
Alții de-or veni precum condorul
Și pe noi ne-or sărăci, nu doar poporul. (LERU CICOARE)
UN CANDIDAT LA PREȘEDINȚIE, FOST LUCRĂTOR ÎN MASS-MEDIA (!),
NU PERMITE ACCESUL ÎN SEDIUL DE CAMPANIE AL PRESEI DE OPOZIȚIE
Mai bine știe cel ce lúcră-n presă
Ce-i libertatea, -n fond, de exprimare,
De-aceea-i primul care-i pune presă,
Când vrea s-ajungă-n țară cel mai mare. (LERU CICOARE)
SĂ-ȚI PIERZI PROPRIII VOTANȚI?
Să fii tu LGBT-istă,
Primăriță-n Câmpulung
Și votanții de pe pistă
Să ți-i fure alt șantung? (LERU CICOARE)
DACĂ TOT GÂNDIM LA FEL
Noi cu votul, tu cu cotul
Declarat antisistem.
Cum, atunci, să-mpártem potul,
Când te bagi franc în sistem? (LERU CICOARE)
DEMOCRAȚIE DIRIJATĂ
Poporul are permanent dreptate
Cât timp votează smernic cum vrem noi,
Iar când așa cum inima îi bate,
Atuncea nu. Nu-i pace. E război. (LERU CICOARE)
NELINIȘTEA DINTRE CELE DOUĂ TURURI
Trece-n turul doi umoarea,
Dar nu omul din sistem.
Poate, repetăm votarea
Până iese cine vrem? (NICOLAE MĂTCAȘ)
AMAR ÎN TURUL DOI PE SUFLET
Azi trăiești momente grele,
Simți în piept leșie-un pic:
Ai ajuns din două rele
S-alegi răul cel mai mic. (NICOLAE MĂTCAȘ)
POPORUL NU SE LASĂ DUS DE NAS
Să nú dea Iisus Nazariteanul
Să-i scoți din minți c-ar fi – ei – mulți, dar proști.
Dovadă că n-ai dreptul să-i împroști
Au nu ne stau Moțoc și Lăpușneanul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PUȚINUL CE I-L DAI ÎI APARȚINE
Un candidat ce n-a trecut n-a învățat
Că umilirea la popor nu ține.
Nu-i scoate ochii-ntruna că i-ai dat.
Din jebul tău i-ai dat? I se cuvine! (NICOLAE MĂTCAȘ)
METAMORFOZĂ
La cât se terfelesc în prescrutin,
Ar fi dușmáni cumpliți, nu adversari.
Aleși, de-ndată ce la troacă vin,
Se strâng și pupă, pupăcioși homari. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ ȘI DUPĂ
El prorus și ea prorusă.
Spre mușchi – el, ea – spre licheni.
Cum se văd cu troaca pusă,
Cum de-ndată-s eŭropeni. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN CAMPANII CU IORDANE
SE BĂGASE CEL CU COARNE
Ca doi iezi iabrași pe punte,
Cum să-și țină-ambițu-n frâu?
Hai în coarne să se-nfrunte.
Și căzură ambii-n râu. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNLEMNIRE ÎN FAȚA DECIZIEI CURȚII
Cum să decizi pe loc renumărarea
A mii de mii de voturi la scrutin,
Când din diásporă (Pe loc mirarea!)
Nici urmă n-a venit de buletin? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DECIZIE SOLOMONICĂ LA RENUMĂRAREA VOTURILOR
Din diasporă rambursul
Descifra-l-ar, diferendul.
Nu mai așteptăm airbusul:
Doar se știe care-i trendul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
O DATĂ PĂȚIȚI, DE DOUĂ ORI CÂNTĂRESC
Moldovenii, când se-alege
Președinte-n România,
Pun urechea – Asta-i lege! –
La ecoul din Rusia. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CINE S-A FRIPT CU CIORBĂ SUFLĂ ȘI-N IAURT
„Să votați cu Ixulescu:
Ce promite – garantează!”,
Dar pățiții se-ndoiescu:
„O girà cu ce găoază?...” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TARI LA CÂȘTIG, TARI ȘI LA PIERDERE
#Hashtag-reziștii, tari în șa,
Se simt în orice luptă tare.
De ce, dar, n-ar mai rezista
Și la suprema lor ratare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNUI CANDIDAT AJUNS (CAM) SUS
Că forțele politice-și dau ghioale,
La ce să-ți faci venin? D’aia-s rivale!
Mai bine vezi să nu trezești, scorțos,
Nemulțumirea mulților de jos. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SUPĂRAREA ALT LEAC N-ARE
DECÂT ALTĂ SUPĂRARE
S-a supărat văcarul rău pe sat
Că nu i-au dat palincă de Ignat.
Atunci și satul, rău incomodat,
Pe-un termen nou nu l-a mai validat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
BOMBĂ CU EFECT IMEDIAT
Nu-s mai grele-ncumetări,
Lume psihofizică,
Ca a trece, prin jonglări,
Rodul unei guvernări
Pe persoană fizică. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LOGICĂ BIZARĂ
Nu-i bine un secret să-l dai din casă,
Dar am să-l dau, căci nu-nțeleg deloc
Să pierzi cum lupta cea mai rușinoasă
Și să te-nfoi că ești pe primul loc? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ȚÂFNA LE-O VENI DE HAC
Dacă pân’ și aliați-s
Iritați de aroganță,
Noi ce facem când, pe gratis,
Ni se bagă pumnu-n clanță? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NĂRAVUL DIN NĂSCARE LEAC NU ARE
Ne-am căpătuit cu un Muríllo.
Un detaliu: nu e fotbalist,
Nici vreun grangur màcho, caudíllo.
Prins. La dubă pus. Șpik* putinist.
___________________________________
*Șpik (rus., de la șpion „spion”) – copoi; agent secret; spion.
PATRULELE CIVILE ORĂDENE SE APĂRĂ DE HOȚI
Cam cât de mult Poliția Română
Siguranță-oferă și încredere,
C pârgarii mână de la mână
Pus-au și-n patrule-au prins s-accedere? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AJUN DE CRĂCIUN ÎNTR-UN CARTIER MĂRGINAȘ DIN PLOIEȘTI
Cântau colinde-artiștii, strămoșești,
Da-n loc de nuci și dulciuri de Crăciun,
În urma unui din senin taifun,
Fúră forțați s-o-ntoarcă-à la Ploiești,
Căci publicu-i luară de gonflabil:
Au pentru ei ceva n-au mai palpabil? (NICOLAE CRIHĂNEANU)