Cu ceva timp în urmă (vezi „Loc de dat cu…epigrama nr. 283 şi 284 de pe ŞtiriBT)  am scris despre primul volum „Epigrame ilustrate” (Editura „Pim”, Iaşi, 2023) alcătuit în tandem de caricaturistul Cornel-Marin Chiorean şi epigramistul David Valentin.  A apărut şi „Epigrame ilustrate” (vol. 2, Editura „Pim”, Iaşi, 2024). Constat că nu au loc schimbări în ceea ce priveşte arhitectura  acestui al doilea volum.  Aceleaşi pagini impare acoperite de o caricatură şi o epigramă, şi aceleaşi pagini pare conţinând doar epigrame.  Textul  copertei a patra  prezintă autorii: Cornel –Marin Chiorean („Trăiesc o nesfârşită dramă / Ca vechi condei de anvergură. / Doresc să scriu o epigramă / Şi-mi iese o caricatură.”) şi  David Valentin ( „Când eşti un simplu muritor / Dar visuri ai nepământene, / De poţi să te avânţi, în zbor, /Nu mai contează că n-ai pene…”). Ca şi primul volum, şi al doilea este pus sub semnul unui citat din Leonardo Da Vinci, altul decât cel sub care a fost pus primul volum: „Pictura este poezie care se observă mai degrabă decât se simte, iar poezia este pictură care se simte mai degrabă decât se observă”-

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 4 decembrie: O cinstim astăzi pe Sfânta Varvara, ocrotitoarea cop..."

Voi încerca să nu repet ce am consemnat în cronicile trecute (LDE 283 şi 284) ci să fac o analiză din altă perspectivă.

Încep cu un citat: “De câtăva vreme deja, pentru o întreagă generaţie de jurnalişti ai presei scrise sau audio-vizuale, limba română se arată a fi foarte greoaie, inodoră, incoloră, excesiv de aridă… o limbă deşertică. (…) Drept pentru care, însufleţiţi de o generoasă complezentă şi de o infinită anglofonie, ei încearcă să cârpească biata limbă română”.  “Limba română deşertică”  este o sintagmă ce aparţine Ancăi Măniuţiu  şi a fost lansată în revista “Apostrof” nr. 1 din 2021. Am ţinut să prezint acest aspect care există,  ne gâdilă urechile şi mintea când citim,  vrând să  spun cu tărie că epigramiştilor nu le este specifică limba română deşertică.  Adepţi ai prozodiei perfecte, mari căutători prin dicţionare, observă inadecvările şi nu le înlătură de pe cântarul privirii până nu sunt siguri că au găsit  cuvâtul şi sensul potrivit al acestuia folosit în creaţia lor.

Lui David Valentin îi este specifică osârdia  travaliului creativ, el putând, după calculele mele să scrie minim 2-3 epigrame pe zi ca să mai rămână timp şi pentru 1-2 poezii cu formă fixă, şi asta fără să afecteze valorile polisemantice  ale cuvintelor şi mecanismele construcţiei acestor creaţii: Artist plastic – „Pe pânze lăcrimează nuduri brune, / Iar blondele se scaldă în tristeţe, / Artistul e elastic când e june / Şi plastic când e-n prag de bătrâneţe!”; Autoportret – „Deşi sunt supraponderal, / Sunt vesel şi bonom din fire, / Că am slănină de Ardeal… / Având şoricul mai subţire!”; Alegeri dificile – „Frumoasă ca un heruvim, / Dorind inele cu smarald, / Femeia vrea un june-prim / Sau bogătaşul  second – hand..”;  Mea culpa! – „Nu cred că e o mare culpă, / Nu daţi cu piatra în bătrâni: / Le plac şi roşia cu pulpă, / Dar şi roşcatele cu sâni!”;  Pe linie moartă – „Purtat de Cronos în derivă / Sunt supărat din cale-afară: / Flăcău, eram locomotivă / Acum – valiză într-o gară!”; Viceversa – „Zidarul e un Dumnezeu ales, / Ce nalţă ziduri, închizând capcane: / De nu îşi las-o uşă de acces, / E un Manole ce-i zidit de Ana!”

E de remarcat organizarea propriilor idei.  Dipolul femeie – bărbat e preponderent ca luptă între înger şi drac, autorii fiind adepţii unor secvenţialităţi logice dominând metaforele  prin analogii explicite gen  Europa ca o femeie ciufută,  bărbatul ca fluture de noapte, femeia ca o gazelă, cea cu voce de şacal etc.   David Valentin scrie  umor  învăluit  de voalul unei fericiri perpetue şi, de aici, impulsurile creative. Contrar unora care îl  mai înţeapă, îşi pune în valoare şi avantajele temperamentului său, astfel că  întreaga sa operă este  o inspiraţie din realitatea obiectivă, ca reacţie faţă de neadecvările lumii contemporane  (Indivizibilitate – „Constat, luând minciuna în răspăr /  Şi lumea încercând s-o înţeleg, / Că două jumătăţi de adevăr, / Nicicând n-o să să formeze un întreg!”;  Preţul progresului – „Uităm de slujbă, de neveste, / Prieteni din copilărie / Şi doar computerul ne este, / Un animal de companie!”).  Ca orice creator cu  simţul umorului, David Valentin nu se sfieşte să folosească autoironia pe baza intersecţiei dintre  problemele individuale şi cele sociale.  În ceea ce-l priveşte pe Cornel-Marin Chiorean, nu am ce adăuga în plus la ce am spus cu ceva  timp în urmă: „Desenele   au  vizibile tente metaforice şi elemente de simbolistică  cu  evidente alunecări spre satiră  şi spre gag prin asociaţiile de situaţii contrastante. Nu-i o întreprindere  facilă nici din partea caricaturistului în a reprezenta esența epigramei ( analiza de bază prin stabilirea elementelor denotative ca apoi să faci decodarea stabilind trimiterile conotative) şi nici din partea cititorului în a descoperi încărcătura ironică disipată pe întregul desen ( să stabilească mesajul din imagine)”

Adepţi ai amănuntelor semnificative, cei doi autori pun în faţa cititorilor un stil concis, accentul fiind pus pe schimbările de conştiinţă socială şi individuală.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

DUPĂ O LANSARE DE CARTE (dactilic)

Despre volum, fac în mod delicat,

Două remarci, formulate-ad hoc:

Știu chiar și unde a fost editat,

Însă, de ce?... n-am habar mai deloc!(MIHAI HAIVAS)

 

REABILITAREA FEMEII (amfibrahic)

Sporind misoginii asaltul,

Femeia-i greșit judecată:

Trecând  de la unul la altul,

Bărbatul statornic ea-l cată.(MIHAI HAIVAS)

 

FINAL NEFERICIT (anapestic)

Pe un tip, dubios imigrant,

Locuind, evident, clandestin,

L-au „săltat”, dup-un simplu flagrant

Că-l turnase-un „amabil” vecin.(MIHAI HAIVAS)

 

ROMĂNII 

Sunt un popor de gintă dacă,

Energici, dornici de cultură

 Şi cu oricine se împacă…

 De nu-s „călcaţi pe bătătură”! (VASILE LARCO)

 

PORTRET 

Ţăranu-i fire harnică şi calmă ,

 Trudeşte viaţa-ntreagă pe ogoare

 Şi-n ale sale bătături din palmă

Se vede bogăţia din hambare”. (VASILE LARCO)

 

SEMNAL

Cum prostia n-are leac,

Pe cei proști să nu-i insulți,

Fi-ndcă ei îți pun capac,

Nu că-s proști... ci, că sunt mulți! (MAX OPAIŢ)

 

DECLARAȚIE CU FINAL NEPREVĂZUT

N-am să merg la vreun sector

Să declar ce știu ( în scris!);

Hotărât, renunț ușor,

C-ar putea să fie-nchis! (MAX OPAIŢ)

 

TENTAȚIE ÎNFRÂNTĂ

Cum gard la casă n-ai deloc,

Mă-ntreb: Ce curte să-ți mai fac?

Eu știu că stai de mult la bloc

Și ai facturi ce-au pus capac! (MAX OPAIŢ)

 

DECIZIE

Dând dovadă de civism

Mâine o să merg la vot

Animat de optimism!

( Cred c-am bolunzit de tot...) (ŞTEFAN BAŞNO)

 

SFÂRȘIT DE PRIMĂ CAMPANIE

Pân' la urmă m-a decis

O dezbatere nocturnă,

Deci, rămâne cum am zis:

O s-i bag pe toți... în urnă! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

CANDIDAȚII

Am aflat de fiecare

Care, ce belele are

Ce nepoți și ce cumnați,

Cum, cu cine-mbârligați,

Însă am un handicap:

N-am aflat ce au în cap! (ŞTEFAN BAŞNO)

NOTA DE PLATĂ

Am emoții într-un bar,

Unde-mi bucur serile;

Dacă-mi cere-un ospătar

Să-mi renumăr...berile? (AXENTE IUGA)           

 

EMINESCU

De-ar fi poetul azi cu noi

Cu greu și-ar reveni din șoc

Și ar compune unu-doi:

"Căline, file....de TikTok"! (AXENTE IUGA)           

 

VOT PENAL

Uimit-a Directorul țara

Că-n locul 'Mnealui, cu de-a sila,

Trimis-a la vot secretara,

Că știe să pună ștampila.  (AXENTE IUGA)           

 

RAIUL IPOTETIC

Aș introduce-o apostilă

La Biblie, vorbind de Rai:

De Domnul ȋl punea-n Dubai,

Pe Eva o făcea cămilă. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

SUPOZITORUL SOMNIFER

De constipaţie-am scăpat

Simţeam și eu că sunt un domn;

Căzând apoi adânc in somn,

Dezastru, m-am c… ȋn pat! (SORIN FINCHELSTEIN)

 

REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO

 

UNUI (ÎNCĂ)  PARLAMENTAR!    

Marea lui… realizare

De ales și deputat,

E o vastă cuvântare,

Un minut… cât a jurat! (NELU MATER)

 

Păi, rostind un jurământ

N-a greșit niciun cuvânt ,

Textul clar, corect precis,

Numai că nu el l-a scris! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

IUBIRE PE FURATE

Prins când a sărit pârleazul

La nevasta-i infidelă

Soţul le-a bătut obrazul

Ambilor... c-o manivelă. (STELICĂ ROMANIUC)

 

Nevasta, sigur, e de vină

Cu altul l-a încornorat,

Dar pe la dânsul prin cabină

Câte muieri s-au perindat?  (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ALEGERI “LIBERE”

Politicianul e ales,

Caci dă din gură vrând la …”.masă”,

Dar seamănă ce a cules,

Caci cine trebuie-o să iasă! (IOAN PETRESCU)

 

Când văd cum vechii inamici

Ce se stucheau mai ieri urât,

Acum au devenit amici…

Stomacul mi se urcă-n gât.  (ŞTEFAN BAŞNO)

 

MARTORI LA DIVORȚ

Fostul soț mi-a reproșat

Că nu sunt bună la pat;

A pierdut, m-am apărat

Cu zece martori din sat.  (DUMITRU BUJDOIU)

 

 REPROȘ SUBTIL

- Când te joci cu aia mică?

Pierzi serile cu pălincă!

- Dar noi n-avem nicio fată…

- Și n-ai de gând să fii tată?  (DUMITRU BUJDOIU)

 

MOȚOCILOR CARE ZEFLEMISESC

 PERSPICACITATEA OMULUI DE RÂND

Setea de putere îi orbește

Într-atât încât să nu-nțeleagă

Că un neam disprețu-l pedepsește

Nu doar din ajun la cârneleagă,

De la primul vot – o viață-ntreagă?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CÂND TE LAȘI PE MÂNA LUI

Să te ferească Dumnezeu

De-un influencer dubios:

În loc de bine, -ți face rău,

Căci nu te suie, te dă jos! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

VOTAREA NU NE DĂ DE GÂNDIT?

Jumá’ de basarabeni

Cică fac jocul Rusiei.

Yó-moyó!

Da-s cu ei câți regățeni,

-n pas de deux,

Din votanții României? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

LUPTA DINTRE VECHI ȘI NOU ÎN PUBLICITATEA ELECTORALĂ

S-a dus pe copcă monopolul

Unor seducții de cârcioc,

Căci ce-s sondajul, exit-poll-ul

Pe lângă facebook și TikTok,

Fake news-urĭle, manipularea

Și, seacă, slabă, informarea? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

SURPRIZA DE LA PRIMUL TUR

Spunea un ins că mii de creieri

Sunt atacați de troli și boți.

Nu l-ai crezut, dar când să treieri,

L-ai prins pe unul dintre hoți. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

COMBATERE FERMĂ A UNEI FRAUDE NEDEMONSTRATE

Vorbește ferm denunțătorul

De-o fraudă potențială (!),

Dar vrea tot ferm judecătorul

Să ne-o prezinte ca reală. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

IMPARȚIALITATE

Ușor să faci denunțuri dure

Că viciată-a fost votarea.

La Curte* nu pot să concure

Decât dovezile și-onoarea. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

*Curte -  Curtea Constituțională a României (CCR).

 

CÂND CAPRA FACE ȘI  OAIA TRAGE

(CCR A OBLIGAT AEP* SĂ RENUMERE TOATE BULETINELE DE VOT)

S-o facă – prea le dași – de oaie

Birourilor județene.

Azi numeri tu întreaga claie

A buletinelor viclene. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

__________________________________________________________

*AEP – Autoritatea Electorală Permanentă.

 

PENTRU CINE BAT CLOPOTELE?

Dacă sub teascul dur al Curții

Câștigă iară inerția,

Triumfe cioclii și mancurții:

La groapă cu democrația! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

CAUZA „SURPRIZELOR”?

Când să dea popor’-un  votum,

Președintele-i factótum.

Nu-i propui un candidat

Ce comândul și-a mâncat.(NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

AROGANȚA, UMILIREA ȘI MINCIUNIREA

NU FAC NICIODATĂ CASĂ BUNĂ

Geaba-i ignori ezitarea,

Îi promiți marea cu sarea

Și-l flatezi cât ți-e de drag.

Are și răbdarea-un prag. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

CANDIDATUL LA PREȘEDINȚIE  ÎN CAMPANIE

ȘI PREȘEDINTELE LA SFÂRȘIT DE MANDAT

Electorii-i cer de toate,

Candidatul le promite,

Ca, -n sfârșit, toți să constate:

Constituția nu-i permite. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

FIȘA POSTULUI-N AEP

Lunile-n care-s alegeri –

Agitați și dând din coate.

Singurel ne-nțelegeri:

Dar ce fac trei ani jumate?!  (LERU CICOARE)

 

ȘANSĂ

Când vezi cu câtă nonșalanță

S-at tachinat și porcăit,

Te-ntrebi: există vreo speranță

De-a se-mpăca   ... la pescuit? (LERU CICOARE)

 

LUNGA CALE DE LA INTENȚIE LA REALIZARE

Vine-o nouă-n post (mă)ciucă

Și promite să reducă

Numărul de senatori,

Numărul de deputați,

Banii, mulții, dați ușor

La partide fără saț,

Sinecuri exorbitante

Pentru rude și amante,

Numărul de ministere,

Agenții, ligi pasagere,

Dar, ca fostele (măcioace),

Când o va - nu spune - face. (LERU CICOARE)

 

MAREA DEZAMĂGIRE

Credeam că mica majorare

Ne va aduce prosperare.

Precoce incantația,

Căci s-a-mpânzit inflația. (LERU CICOARE)

 

COȘUL MINIM A AJUNS TABU?

Nu mai vorbim, căci iese fum,

De coșul minim de consum,

În schimb, vorbim de majorări,

Ce, pentru coș, sunt   ... micșorări. (LERU CICOARE)

 

NU LE ȘTIM DE CÂND SUNTÉM

CÂTE CIUME-N LUME-AVEM

Una e bubónică,

Alta-i pneumonică,

Una-i septicemică,

Alta e pandemică,

Una-i ciumă roșie,

Alta-i infraroșie,

Una ciumă e gălbuie,

Alta – galbenă gutuie,

Una-i gri (sau cenușie),

Alta e portocalie...

Ne-ar feri din cer Cel Mare

Să formeze-o guvernare:

Nici n-ai zice bine pește,

Un vârtej pe loc pornește,

Din tot amalgamul lor

Nu rămâne-un firișor! (LERU CICOARE)