Codrii de Aramă alcătuiesc o arie protejată de interes naÈ›ional ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaÈ›ie naturală de tip forestier), situată în judeÈ›ul NeamÈ›, pe teritoriul administrativ al comunei Agapia.
Aria naturală cu o suprafață de 7 hectare se află în partea central-nordică a judeÈ›ul NeamÈ›, în Depresiunea NeamÈ›ului, în zona sud-vestică a satului Filioara, între acesta È™i satul Văratec, în apropierea rezervaÈ›iei naturale Pădurea de Argint, lângă drumul naÈ›ional DN15G. RezervaÈ›ia este situată la o altitudine de 550-650 m.
RezervaÈ›ia naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naÈ›ional - SecÈ›iunea a III-a - zone protejate) È™i reprezintă o zonă împădurită în culmea sudică a Dealului Filiorul, cu rol de protecÈ›ie pentru specii arboricole de gorun (Quercus petraea) secular.
Vârsta celui mai bătrân exemplar este de peste 130 ani. Alături de acesta, aici sunt inventariate alte circa 300 de specii de plante.
De această zonă, localnicii spun că a jucat un rol în creaÈ›ia poetului Mihai Eminescu, fiind un izvor de inspiraÈ›ie pentru acesta. La asfinÈ›it se poate admira, sub lumina razelor de soare „văzduhul tămâiet” descris de Mihai Eminescu în „Călin – file de poveste”.
”De treci codrii de aramă de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”, spunea Mihai Eminescu în „Călin, file de poveste”.
Toamna, odată cu schimbarea culorii frunzelor, peisajele au culori care fac peisajul să pară de poveste.
”Lângă râuri argintoase, care miÈ™că-n mii de valuri/ A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri,/ Printre bolÈ›i săpate-n munte, lunecând întunecos,/ Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate,/ Codrii de argint ce miÈ™că a lor ramuri luminate/ Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios”. (Mihai Eminescu, „Memento mori”)