Se discută tot mai mult în mediile literare româneÅŸti că proza scurtă a început să fie resuscitată imediat ce canadianca Alice Ann Munro a primit, în 2013, Premiul Nobel pentru literatură, fiind considerată „maestra nuvelei contemporane”. Despre schiţă se aduce vorba întâmplător. Dacă îl întrebi pe Radu Pavel Gheo despre proza scurtă, acesta ar spune că „în raport cu romanul sau alt gen de ficÅ£iune, cred că proza scurtă stă la fel de bine ca acum un deceniu sau un secol. Se vorbeÅŸte cam des despre ea pe un ton pesimist, ca despre un fel de „Cenuşăreasă a prozei”, ÅŸi nu cred că e cazul”.
Dacă îl întrebi pe Cosmin Manolache, acesta îÅ£i va spune că „ proza scurtă românească pare mai degrabă un zgomot de purici, ceea ce ar însemna că aproape nu există. Sau nu există acolo unde este sau ar trebui căutată. În fond, proza scurtă este un produs de lux.” Dacă îl întrebi pe Daniel Vighi, are acelaÅŸi punct de vedere ca al lui Radu Pavel Gheo: „are viaţă lungă ÅŸi de aici înainte” ÅŸi „e mai obraznică”. Viorel Marineasa, în schimb, e de partea lui Cosmin Manolache: „ a ajuns la noi în ipostaza de cenuşăreasa literaturii”. Åži exemplele ar putea continua. UmoriÅŸtii participă din plin la revigorarea prozei scurte, ÅŸi asta fiindcă ironia, sarcasmul, comicul, se pretează mai bine la o astfel de specie, dar ÅŸi fiindcă trebuie să se adecveze cerinÅ£elor revistelor de profil, care vor texte cât mai scurte, esenÅ£ializate.
Volumul „Sclipiri din sferele de rouă” (Editura „Cronedit”, IaÅŸi. 2023) scris de Vasile Larco, conÅ£inând pagini de glume, aforisme ÅŸi schiÅ£e umoristice, ultimele putând fi transformate oricând în scheciuri, este unul care se raportează acestei epoci, una „fast”, când ÅŸi cititul se conformează acestor vremuri când totul merge „pe repede înainte”. Fiind de mică întindere, textele propuse au o concizie evidentă, ideile nu se diluează, ele respectând tehnica construcÅ£iei epigramei definită chiar de Vasile Larco ÅŸi pe care eu o voi parafraza, adaptând-o schiÅ£ei: „Patru sferturi uimitoare / Cu adresă, ritm, fireÅŸte: / Trei te poartă în spinare, / Ultimul, te prăvăleÅŸte!” Volumul, chiar dacă nu este de epigrame, confirmă calitatea de epigramist consacrat a autorului. Oricare schiţă se poate transforma în epigramă. Oricând se poate scrie o epigramă pornind de la rochia prinsă într-un portjartier, minijupele care pot crea chiar accidente, pretenÅ£ia unui nou director care dorea „schimbare ÅŸi numai schimbare”, cum îÅ£i pot juca feste niÅŸte ghilimele, întâmplările gen căi iniÅ£iatice ale unui soÅ£ ghinionist, paradoxurile din CV-ul unui candidat la viaţă, plăcerile unuia care „se crede bărbat”, să-i spui covidului „corvid” fiindcă „pe o tânără o vaccinase fin un asistent, întâmplător vecin, dar el găsise procedura ÅŸi-n scurtă vreme ieÅŸit-a progenitura”, păţania omului care nu ÅŸtia epigrama: „Cererea de vrei să-Å£i fie / Cu-aprobare momentană / N-o mai scrie pe hârtie, / Ci direct pe damigeană.”, păţaniile celor ale căror neveste pot fi denumite „ruta – ruta – paraÅŸuta”, gafele unei candidate la măritiÅŸ, nevasta care „mai sare gardul”, traiul la bloc, teoria „lungului drum de la sărut la verighetă”, povestea celor trei feciori care „au învăţat în Å£ara românească / plecând în lume să muncească!”, semnificaÅ£iile sintagmei „gestul contează” etc.
Cartea lui Vasile Larco trebuie citită ca pe o alcătuire de tablouri ce compun o frescă socială care dă consistenÅ£a unui roman. E, în fapt, imaginea unei părÅ£i a societăţii româneÅŸti ÅŸi o victorie a umorului asupra unui anumit tip de fapte. Autorul se remarcă a fi un fin colecÅ£ionar de instantanee pe care le înnobilează literar. Personajele alese trec dincolo de „guluÅ£ii” lui Alecsandri, oprindu-se adesea la „miticii” lui Caragiale. Spre exemplu, nu sunt iertaÅ£i politicienii, ei revenind permanent în discursul autorului, indiferent de referenÅ£iale: „virusul Covid este inodor, incolor, insipid, ca un membru de partid”; „mă pot descurca după ce mă încurc, dar nu sunt politician, să dau vina pe vreun partid sau pe… o partidă!”; „partidul care are imunitate de care nu se prinde boala, virusul acesta păcătos, dar de ei nu se prinde nici munca”; „la Å£ară nu-i ca-n parlament, unde: ca să ai de ale gurii, trebuie să-Å£i meargă gura”; „cacofonia de la Ion Luca Caragiale este permisă, cum sunt permise ÅŸi toate cele spuse de la microfon de politicienii noÅŸtri”; „politicienii se ceartă la microfon ÅŸi se împacă la un vin cu sifon” etc. Dar nu sunt singurele atuuri ale volumului propus de Vasile Larco. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CONDIÅ¢IE
Când spui femeie vezi o floare,
Un Univers de cucerit,
Vezi tot ce-I mai superb sub soare…
Dar să nu fii căsătorit. (VASILE LARCO)
FAMILIE DE MUZICIENI
De-o viaţă-ntreagă-s împreună
Şi liniştea-n cămin domneşte:
Bărbatu-i cântă des în strună,
Iar ea când poate îl struneÅŸte. (VASILE LARCO)
TRADIÅ¢IE BÄ‚RBÄ‚TEASCÄ‚
Ce afirm, să nu mă toarne
Nimeni, că ar fi prăpăd:
Toţi bărbaţii poartă coarne,
Dar la unii nu se văd. (VASILE LARCO)
DESTÄ‚INUIRE
M-am însurat, nu fac din asta caz,
Cu asistenta de la Circa 9,
AÅŸa-i, te duci la doctor cu-n necaz
Åži te întorci cu două! (VASILE LARCO)
LA MEDICUL CARDIOLOG
Privind sinusoida care
Sălta zglobie pe ecran
Mi-a spus cu-o voce oarecare
- Se-ndreaptă sigur într-un an!(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
ZILELE IAÅžULUI
La IaÅŸi, de Sfânta Paraschiva,
Gândindu-mă eu mult ÅŸi bine
Cum frigului să-i fac eschiva;
Mi-am tras vreo două pelerine.(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DEFINIÈšIE
Condimentată cu piper
Cum e în epigramă poanta,
Femeia plină de UMOR ,
E pentru foarte mulți... amanta!(MAX OPAIŢ)
UNUI AVOCAT
Pledează uneori la bară,
Și dacă-i evident contrariul,
Făcându-l pe client să sară
Uimit, când cere ... onorariul! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI TÂNÄ‚R DEPENDENT DE PÄ‚RINÈšI
Ajuns la capătul răbdării,
Mai strânge uneori din dinÈ›i;
Simțind efectele schimbării,
Timid, se-ntoarce la părinți!(MAX OPAIŢ)
SUMILiTUDINI
Mintea sa-i ca o cetate,
Ziduri,turnuri, tot ce vrei,
Că aÅŸa „alesul” poate,
S-o ferească… de idei. (GEORGE EFTIMIE)
ÅžANSE
Pentru mine, de mirare
Nu-i ce văd la guvernare,
Doar că prostul de doi bani
„Om” se face-n… patru ani! (GEORGE EFTIMIE)
ALEGERI
Scrutinul ce-avusese loc
Eroare-a fost umană,
Pe unii i-am ales în bloc,
Pe alÅ£ii… de pomană. (GEORGE EFTIMIE)
IUBIND ÎN TAINÄ‚
(după Eminescu)
Iubind în taină am păstrat tăcere;
Altfel, îmi agravam eu însumi soarta;
Căci, binecuvântata mea plăcere,
Mi-o furniza… vecina (nu… consoarta). (MIHAI SCHWEITZER)
PATERNITATE FORTUITÄ‚
E-adevărat că do`n Gigel
A cam „ciupit-o”, într-o seară;
Azi îl „ciupeÅŸte” ea pe el,
De-o… pensie alimentară! (MIHAI SCHWEITZER)
RĂSTĂLMĂCIRI BOTOȘĂNENE
Sta zilnic de nebun pe-afară
Și de nimic nu îi păsa,
Era îndrăgostit de vară.
(De vara lui nevastă-sa!) (DUMITRU MONACU)
OMONIME
Vara asta e o jună
Sau e mai degrabă doamnă?
Uite, mai avem o lună
Și acuÈ™i intrăm în toamnă..(ÅžTEFAN BAÅžNO)
PROSTITUATELE
Se luară după Nică,
Zburdalnicul humuleștean,
Că și el, la o adică
A vrut pe pupăză un ban... (DUMITRU MONACU)
PROPORÈšII
Da, dar pupăza lui Nică
Era doar o păsărică!
Fetele nu se încurcă,
Pupăza e ditai curcă... (ŞTEFAN BAŞNO)
Păduchii sunt de două feluri:
care răspândesc boli È™i care răspândesc vorbe... (DUMITRU MONACU)
ȘTEFAN BAȘNO
EVOLUÈšIE
Ba de când e cu covidul
S-au unit, sunt doi in unul
Acum nici insecticidul
Nu-i util, mai bun e tunul... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CONSTATARE
(...în glumă, fireÈ™te!)
Vrând să scrie ca (È™i) mine
Și, prin scris, să-și facă-un rost...
Văd că unii o fac bine,
Pe când alÈ›ii, foarte prost. (AL. D. FUNDUIANU)
REPLICÄ‚
De vrei să scrii ceva mai bine
Și nu numai caligrafic
Trebuie să ai cu tine
Dicționarul ortografic...(ŞTEFAN BAŞNO)
DEMNITARII NOȘTRI
Primesc "mutările" în plic,
Ori i-a lovit căldura-n ceafă...
Altminteri, nu pot să-mi explic,
Cum de o țin din gafă-n gafă. (AL. D. FUNDUIANU)
MODERNIZARE
Ca să citească ce-i în plic
Ar trebui școlit un pic
Așa-i mai simplu să primească
Mutarile direct în cască! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
PROMOVARE
În carieră a urcat
Printr-un efort stăruitor.
Ea singură s-a ridicat…
De pe genunchii ÅŸefilor. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
BIROCRATUL
Un strut ajuns
Prin agenţii,
Bine ascuns
Printre… hârtii. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FCSB- Aut încă un an,
din fotbalul european *
Becali s-a be(c)hăit,
Conference Leaque l-a snopit;
A-nghițit același of,
Nici în grupe, nici play-off. (DUMITRU BUJDOIU)
*Nordsjaelland-FCSB: 2-0 în retur È™i
0-0 în tur
ALZHEIMER-UL ȘI SEXUL
- Uit, Doctore, mare bai,
- Ia zii, ce simptome ai?
- Mă urc treaz, beat, pe femei,
Mă-treabă: ce dracu vrei? (DUMITRU BUJDOIU)
RADU GYR:
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane…
Le-a strigat poetu’- odată,
Când dormeau, beÈ›i, sub poiată;
Dar, n-a reușit să-i scoale,
Le-a luat sticlele goale! (DUMITRU BUJDOIU)
O ENGLEZOAICÄ‚ FAIRLY (Presa)
Și-a prins soțul pe centură,
Dar, fără vreo tevatură,
I-a spus că-i fair-play și vrea,
S-o plătească și pe ea. (DUMITRU BUJDOIU)
RAPT
- Alo, v-am răpit nevasta,
- Și ce-i, bucuria asta?
- Un milion s-o obțineți!
- Vă dau două, s-o rețineți! (DUMITRU BUJDOIU)
CARE PE CARE?
Sovieticii, prin „Cursul scurt”,
Ne-au dat un tip de om mancurt,
La care-atlanticii-au creat
Un neocyborg om: cipat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE PAZNICULUI DE LA PORÈšILE SCHENGEN-ULUI
Dinspre sud vin imigranții, nu din est,
Recunoaște franc și vecinica,
Și atunci, herr cancelar, onest,
Cât ai să mai umbli cu fofârlica? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ÎN BELARUS, GRUPUL „WAGNER” S-A REPROFILAT?
La timpi noi, sub noi sforari,
Urmă nu-i de mercenari:
Din tâlhari È™i infractori
S-au făcut ... educatori (!). (NICOLAE MĂTCAȘ)
CINE-I MAI TARE: CURTEA SAU BRUXELLES-UL?
Pensiile speciale
De Curte bătute-n cuie
La Bruxelles au să le-ncuie
Ori vor face-ntoarsă cale? (NICOLAE MĂTCAȘ)
VINUL ROȘU DE BORDEAUX
VA DEVENI O DUIOASÄ‚ AMINTIRE?
A mai fost unul la Mosc
Ce ne-a smuls vița de vie.
Azi, pe Sena, recunosc,
Amintirea lui e vie. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DE ZIUA MARINEI FLOTA NAVALĂ NE LINIȘTEȘTE
N-a fost o mină plutitoare,
Ce-a tras la țărm și-a explodat.
Un delfinist, la sigur, care,
Ieșind din val, a ... strănutat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NU TE ÈšII DOAR CU POSPAI
Clasamentul zis Shanghai
Nu ne ține-n top o mie,
După cum nu intri-n rai
Nici pe blat, nici cu hâtrie. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
COMANDANTUL SUPREM NU ȘTIE?
La sărbătoarea militară,
Zi sacră pentru neam și fastă,
Iubirea-ți manifești de Țară,
Nu dragostea pentru nevastă. (LERU CICOARE)
UNA-I ÈšARA, ALTA-I LARA
Nu poÈ›i – de la NATO, NASA –
Să-ți permiți, iconoclasta,
Să confunzi Țara cu casa
Și onorul cu nevasta! (LERU CICOARE)
LUCRU BINE FÄ‚CUT?
Și papionul diamant,
Și smokingul de sărbătoare
Le-a preschimbat lejer, galant
Pe niște ochelari de soare. (LERU CICOARE)
TE PRETINZI TU, PARLAMENTE,
ÎNSÄ‚ NU-I ÎNTRECI LA FENTE
Parlamentul, că-i deștept,
Neclintit la exigență,
Îl vor pune la respect
Ordonanțele de-urgență. (LERU CICOARE)
PRAF ÎN OCHI?
Meșteri ne-ntrecuți la strategii:
Vine un control – să ai hârtii.
Când i-ntrebi, obligatoriu nu-i nimica,
Șefii cad toÈ›i în picioare ca pisica. (LERU CICOARE)
NOI SPORURI PENTRU CONDIÈšII ANEVOIOASE DE MUNCÄ‚
Spor că să driblezi n-ai unde
Ori să dai, din jilț, cu șutul,
Spor că ești expus la unde
Și-È›i lățeÈ™ti, È™ezând, È™ezutul. (LERU CICOARE)
DE OCHII LUMII POSTURILE VACANTE SE REDUC,
ÎN REALITATE SUNT SCOASE LA CONCURS
Tălmăcind prea lesne criptograma,
Un concurs înjgheabă temerar.
Complectând cu vârf organigrama,
Scad și deficitul bugetar? (LERU CICOARE)
ÎNTREBÄ‚RI LA MINISTERUL ECONOMIEI
Prin ce unice mistere
Posturi tai neocupate,
Iar când uneÈ™ti ministere,
Practic, le menții dublate? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CEARCÄ‚-A REFORMA SISTEMUL...
După ce și-au pus la greu
În rang natul lor tribal,
Te ferească Dumnezeu
Să te-atingi de personal! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SÄ‚ TE MAI MIRI CÄ‚ TINERETUL PLEACÄ‚ PE-UN CAPÄ‚T?
În străinătăți pe-un cap
Nu doar după bani se duce.
Cum să nu-și ia lumea-n cap,
Când vede cine-l conduce? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
UNUI MINISTRU CARE SE SCAPÄ‚-N PANTALONI
DE REVOLTA SUBALTERNILOR
Subordonații ce haidăi
Or fi, haíni, dinamitarzi,
Încât, ca să vorbeÈ™ti cu-ai tăi,
O liotă-ți iei de bodyguarzi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA MAREA CEA NEAGRĂ ȘI FURIOASĂ
Salvându-i, cert, de la înec,
Cum – salvamarii – să priceapă
De ce le-au tras câte-un refec
Și niște pumni: că-i scot din apă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EPIGRAMELE CAM DECOLTATE ALE MAESTRULUI
Drăciile spuse la beție
Au prins să se-mburuienească:
El n-are când să le mai scrie,
Darmite să le și citească. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN SIMPLU SCRIPTOR CU CONDEI MÄ‚IESTRU
„Maestru nu-s!
Doar un scriptor
De pe Bahlui mai sus!”
(LUCIAN VASILIU)
Da, decât în for conscríptor,
Mare la gheșeft maestru,
Mult mai bine-un simplu scriptor
Cu condei și scris măiestru! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
POLITICIENII ȘI BUGETUL
Când Bugetul găuri are,
Rezolvarea o găsesc:
La cei mici – o taxă mare,
Pe cei mari - ei îi scutesc. (ADRIAN TIMOFTE)
PERFECÅ¢IUNEA
Ce e “perfecÅ£iunea”?...
Nimic mai imperfect;
Căci este noţiunea
Lipsită… de-obiect! (MIHAI SCWEITZER)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)