Harry G. Frankfurt a scris eseul „Pe bune – adevărul despre adevăr” (Editura „Baroque & Arts”, Bucureşti, 2018) imediat după ce l-a publicat pe cel despre bullshit („rahat”) unde a făcut o analiză a conceptului. Explică H. G. Frankfurt: „Ceea ce susţineam eu era că difuzorii de bullshit, deşi ridică pretenţia că nu fac decât să transmită informaţie, nu se ocupă câtuşi de puţin de asta. În schimb, şi faptul este esenţial, ei sunt oameni înşelători şi falşi care încearcă, prin ceea ce spun, să manipuleze opiniile şi atitudinile celor care se adresează. Prin urmare, ceea ce-i preocupă în special este dacă vorbele lor sunt eficiente în vederea manipulării. Şi, în mod corespunzător, sunt mai mult sau mai puţin indiferenţi dacă ceea ce spun este adevărat sau fals.”
Cum bullshitterul este indiferent faţă de adevăr, Harry G. Frankfurt a simţit nevoia de a scrie despre acest important concept fiindcă „atât succesul cât şi eşecul în tot ce facem şi, prin urmare, viaţa noastră în întregime depind de asta: fie suntem călăuziţi de adevăr, fie acţionăm în ignoranţă sau în trena unor neadevăruri”. Întreg eseul este o mare reflecţie pragmatică în sensul că, vorbind despre adevăr, impune o utilitate şi consecinţe, ambele venite dinspre acesta.
Autorul eseului pleacă de la câteva observaţii: 1. „trăim vremuri în care oricât ar suna de straniu, multe persoane, altfel cât se poate de cultivate, consideră adevărul nedemn de respect”; 2. „o atitudine arogantă faţă de adevăr este mai mult sau mai puţin endemică în rândul publiciştilot”; 3. „politicienii, specii care de obicei excelează prin producţia bogată de bullshit, de minciuni şi de oricâte alte genuri de înşelătorii şi de ipocrizii pe care le mai imaginează”.
Alături de persoanele cultivate, publicişti şi politicieni, cu a căror minciuni am apucat să ne obişnuim, H. G. F. îi aşează şi pe plagiatori ca indivizi care nu sunt tulburaţi de importanţa adevărului. Toţi sunt cunoscuţi de tagma epigramiştilor, singurii care mai luptă împotriva minciunii. Lista celor patru vectori amintiţi şi indiferenţi la neadevăruri, ba chiar creatori de minciuni, autorul mai adaugă pe alţii care au început să apară ici-acolo: autori de bestselleruri, laureaţi cu diverse premii, jurnalişti de la cele mai mari ziare, biografi, memorialişti, teoreticieni ai literaturii şi chiar filozofi, de la care, crede autorul, „ar fi fost în mod normal de aşteptat să fie mai responsabili”.
Toţi cei numiţi mai sus sunt un fel de adversari ai bunului-simţ, unindu-se într-un curent al POSTMODERNIŞTILOR care, spune autorul, „tăgăduiesc în stil sfidător şi îngâmfat că adevărul ar avea orice realitate obiectivă autentică”. Cum şi noi am trăit şi încă mai trăim în postmodernism, le cunoaştem apucăturile, astfel că suntem de acord cu observaţiile făcute de Frankfurt: 1. contestă că adevărul merită obligatoriu consideraţie sau respect; 2. recunoaşterea unor merite acordate adevărului ar rămâne la libera alegere; 3. adevărul depinde de cum priveşti lucrurile; 4. deosebirile dintre adevărat şi fals nu ar fi ghidate de evidenţe ci de punctele de vedere individuale. Periculoşi, în ceea ce priveşte exprimarea adevărului, sunt şi istoricii care au aderat la postmodernism, prezentând faptele după cum privesc ei lucrurile şi nu după cum au fost. Făcând o paranteză, un astfel de istoric de la noi îl percep a fi pe Lucian Boia. Mai mult, după Revoluţia noastră, optzeciştii care s-au raliat postmodernismului au ocupat toate elementele cheie ale culturii, inclusiv revistele literare. Asta explică de ce ei nu-i „înghit” pe epigramişti, marii exponenţi ai prezentării adevărului, şi nu-i publică.
Din perspectiva lui Harry G. Frankfurt, adevărul este obligatoriu pentru o societate sănătoasă: „Nicio societate nu îşi poate permite să desconsidere sau să ignore adevărul. În afară de asta, societatea nu trebuie să neglijeze să asigure încurajare şi sprijin indivizilor capabili, care se dedică obţinerii şi explorării unor adevăruri semnificative. Mai mult, orice beneficii şi recompense ar putea uneori să fie obţinute prin bullshit, prin făţărnicie ori de-a dreptul prin mitomanie, societăţile nu-şi pot permite să tolereze pe nimeni şi nimic ce ar întreţine indiferenţa şi desconsiderarea faţă de distincţia dintre adevăr şi fals. (…) O societate oarbă şi persistent neglijentă faţă de adevăr va intra iremediabil în declin sau se va condamna singură la o gravă inerţie culturală”.
La un moment dat eseul trece pe un alt palier, unul din perspectivă psihologică. Cunoaşterea adevărului influenţează comportamentul, puterea de a face judecăţi raţionale, abilitatea de a evalua posibilităţile ce se deschid, permite o mişcare mai relaxată prin problemele vieţii. O chestiune ar fi atunci când se pune problema cunoaşterii de sine, mai ales despre cea autentică care, spune autorul, „este, fără îndoială, neobişnuit de greu de dobândit, iar adevărul despre ceea ce suntem ar putea fi, cu siguranţă, dureros. Însă în eforturile noastre de a ne dirija cu succes în viaţă, disponibilitatea de a privi în faţă lipsurile personale incomode ar putea fi o calitate chiar mai hotărâtoare decât simpla competenţă de a înţelege ce trebuie să înfruntăm în lumea de afară. În lipsa adevărului, fie nu avem nicio părere despre cum stau lucrurile, fie avem o părere greşită.” Aici, ca o altă paranteză, ar fi de discutat mult şi despre cunoaştere de sine la epigramişti.
Harry G. Frankfurt îşi aminteşte că nu este numai filosof al minţii şi acţiunii ci şi unul al limbajului. Mă voi referi doar la modalitatea de cum prezintă relaţia dintre adevăr şi factualitate, adică a reprezentării faptelor fără a le interpreta, fiindcă „fiecărui fapt îi corespunde o afirmaţie adevărată, şi fiecărei afirmaţii adevărate îi corespunde un fapt”. Bullshitterii vin cu teoriile lor de „rahat” fără a porni de la un fapt real, pe când mincinoşii ştiu faptul real dar îl denaturează voit. Una din concluziile lui H. G. F. este că „păcatul ireductibil al minciunilor este că reuşesc să se amestece în eforturile noastre fireşti de a înţelege adevărata stare de fapt, subminându-le. Minciunile au menirea să ne împiedice să rămânem ancoraţi în realitate. Rostind minciuna, mincinosul încearcă să ne inducă în eroare, convingându-ne că lucrurile stau altfel decât în realitate. Încearcă să ne impună propria lui voinţă, cu intenţia de a ne convinge să acceptăm că născocirea lui ar fi o relatare exactă asupra lumii, în realitatea ei”. Merită citite cele două cărţi, cea despre bullshit şi cea despre adevăr, pentru simplul motiv de a ne feri de propagatorii minciunii dar, şi mai mult, pentru a-i descoperi printre postmoderniştii de azi. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DECLARAŢIE
Să strig îmi vine către cer,
Că plină-s azi de cutezanţă:
“Guvernu-acesta-i bun frizer”,
… Ne-a ras şi ultima speranţă! (FLORINA DINESCU)
RECOMANDARE UNUI EPIGRAMIST
Umblând doar după rime rare,
Cuvintele îţi sunt cam boante;
Ţi-ar trebui, aşa se pare,
Şi-un mic dictionar de poante. (ELENA MÂNDRU)
COMPENSARE ISTORICĂ
De când e ploaia, frunza, vântul,
De când e lumea şi Olimpul,
Tot ce întunecă pământul
Va scoate la iveală timpul! (VASILE LARCO)
ORIGINEA PĂMÂNTULUI
Geneza-i arhicunoscută,
Procesul, cică-ar fi în toi;
Din haos lumea e făcută,
Cum haos e şi pe la noi. (VASILE LARCO)
IMAGINI DIN CONCEDIU
La mare, totu-i foarte bine:
Văd nave, pânze, un catarg…
Am şi fotografii cu mine…
Cu mine ce plutesc în larg. (GRIGORE COTUL)
OBICEI PASTORAL
De Sântilie a urcat
La el, în munţi, să tundă mieii,
Dar tunsul fost-a amânat
Să-i facă poftele femeii. (GRIGORE COTUL)
CÂŞTIG PE DOUĂ PĂRŢI
Le-au triplat venitu-n vară
Doctorilor noştri-n bloc;
Dacă totuşi merg "afară",
Pot să spun c-avem noroc. (PETRU IOAN GÂRDA)
MUCOASELE
Aveţi grijă de mucoase,
Căci cu har şi cu talente
Aduc bucurii în case
Chiar de nu-s adolescente! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
VAL DE EPIGRAME MEDIOCRE
Când carantina era-n toi
Şi provoca atâtea drame,
Fugi Covid-ul de la noi
Scârbit complet de epigrame. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RUGĂ
Putere, Doamne Sfinte, dă-mi
Când voi muri, răpus de criză,
Să trec prin cele şapte vămi
Ca-n spatiul Schengen… fără viză! (ION MORARU)
INVENŢIE ROMÂNEASCĂ
Performanţă extraordinară
La români: în zile cu călduri,
Cât o fi de secetă afară,
El lucrează… printre picături! (ION MORARU)
MUZEI MELE
Te-aştept, o muza mea, să vii,
Nu pot dormi în nopţi târzii,
Iar tut e duci, uitând de mine,
La unul care doarme bine!... (GHEORGHE BÂLICI)
“INSPIRAŢIA” NOCTURNĂ
Scrii noaptea bine ani la rând
Crezând că e un act firesc
Să mulţumeşti măcar în gând…
Vecinilor ce te trezesc. (GHEORGHE BÂLICI)
EREDITARĂ
Cu ţinutele-i sumare
Ne-a convins pe toţi rapid,
Că-I urmaşa Evei care
Purta frunză de…molid! (DUMITRU MONACU)
CUNOŞTINŢĂ DE LA C.N.S.A.S.
Aducându-i privilegii,
A primit de ,,sus" hrisov,
Botezat 'n-afara legii,
Nu cu... ESCU, cu ... PETROV! ( MAX OPAIŢ)
INTEGRARE CU...RESTRICŢII
Cum Schengen e un vis mai vechi,
Românii trag şi astăzi sfori,
Sau dau din ,,coate şi urechi",
........................... conservatori. ( MAX OPAIŢ)
COMPROMIS
În presa scrisă, sau T.V.
Găseşti patroni, ce pe nimic,
Se vând (dar, nu ştiu pentru ce!)
Şi-atunci acceptă... ,,ciocul mic!". ( MAX OPAIŢ)
UNUI EPIGRAMIST, PRIETEN CU BACCHUS
Confraţi, vă spun cinstit: mi-e teamă;
Şi de aceea m-am ferit
Să mă-ntâlnesc cu voi în cramă,
Că n-am răbdare să recit! ( MAX OPAIŢ)
VIAŢĂ DE BEIZADEA
Să aibă el un plus de sănătate,
Că poluarea-n ţară e deplină,
Inspiră aer din străinătate
Îmbogăţit… cu-n pic de cocaină! (GEORGE EFTIMIE)
HOTĂRÂŢI PENTRU SCHIMBARE
Toată lumea vrea schimbare,
Azi au înţeles şi cei
Ce făceau coabitare…
Şi se schimbă între ei! (GEORGE EFTIMIE)
POETUL DE CURTE, DUPĂ…
Cum se da vârtos în stambe
La Cârmaci cu ditirambe,
A-nceput, mai nou, s-acuze
Lipsa feselor pe buze. (SORIN FINCHELSTEIN)
TRECEREA LA ORA DE IARNĂ
Un oltean din cei de soi,
Mai zgârcit, a exclamat:
- Abia ieri l-am căpătat,
Nu dau ceasul înapoi! (DAN NOREA)
DISCRIMINARE POZITIVĂ
Discriminarea între sexe ţine,
Din tinereţe, pân` la năsălie:
Femeile cînd cad la pat e bine,
Iar pentru un bărbat… e tragedie. (VALENTIN DAVID)
ZIUA INTERNETULUI
Recunosc, îmi este greu
Astăzi fără Internet
Mi-e și ciorbă și antreu
Și pahar de Cabernet… (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA BOMBOANELOR DE PORUMB
Bombonici de popușoi
Nu se cumpără la noi
Doar acei ce vor să guste
Și friptură de lăcuste! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA TRUCURILOR, A MAGIEI
ȘI A MAGICIANULUI HARRY HOUDINI
Mic copil a fost Houdini
Mult mai tari au fost străinii
Ce-au făcut ca să dispară
Nu un iepure - o țară! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA STATULUI DEGEABA
VARIANTA 1
Să vă spun cum vine treaba:
Pe la noi statul degeaba
Nu-i odată într-un an,
E ceva cotidian ! (ŞTEFAN BAŞNO)
VARIANTA 2
Chiar degeaba este statul
Dacă pot ei, furnizorii,
Să scumpească kilowattul
De te zguduie fiorii. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA OUĂLOR „DEVILED”
De fapt, sunt ouăle umplute
Cu ficățel și maioneză
Atât, că unora le pute
Dacă n-o spui în roengleză... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SANDWITCH-ULUI
Eu vă-ntreb așa, direct:
Ce ați pus între felii?
Că-i poltically corect
Doar lăcuste, bălării... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA BUNULUI SIMȚ
Să ai bun simț acum e rău
Că toți te iau de nătărău
Mai bine e să fii obraznic
Ai un loc fruntaș la praznic! (ŞTEFAN BAŞNO)
CU TELEFONUL LA VOLAN
Poliţistul l-a oprit
Şi-i explică scurt năpasta:
- Un cuvânt nu am rostit,
A vorbit numai nevasta. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DIAVOLUL
Invenţie avocăţească,
Utilă-n cazuri de păcat,
Căci scuza noastră cea firească
E: numai dracu` ne-a-ndemnat! (EUGEN DEUTSCH)
CANDIDATUL ÎN TIMPUL ALEGERILOR
În lupta mare pentru os,
Se înveleşte cu mister
Şi pare-atât de generos
Că-ţi dă chiar luna de pe cer. (CONSTANTIN PROFIR)
INSTINCT PRIMAR
Obiceiul de a bea se-nvaţă
Totdeauna de la sânul mamei,
Iară „pruncul”, dacă face faţă,
El mai bea şi în răcoarea cramei. (VASILE MANOLE)
INVADATORUL CĂTRE SUFERINZI
Să vă plângeți mult și bine
Că v-a stins lumina mina…
Ați uitat - de când? - că vine
De la Moscova lumina? (NICOLAE MĂTCAȘ)
RUȘII SE SUSPENDASERĂ PENTRU MOMENT DIN ACORDUL
DE EXPORT DE CEREALE CU UCRAINA
ȘI ÎNCEPUSERĂ A BOMBARDA CARGOURILE UCRAINENE
Să privim precum veriștii
Faptele, realele:
Ai ce ai tu cu naziștii,
Dar cu cerealele?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
TUNARULUI CARE LUA LA ȚINTĂ CARGOUL CU CEREALE
Să nu scapi, tunare, frâul,
Că nu-i loc de alte drame.
Nu pentru fasciști e grâul:
Pentru cei ce mor de foame! (NICOLAE MĂTCAȘ)
RUȘII S-AU RĂZGÂNDIT: REVIN ÎN
ACORDUL DE EXPORT DE CEREALE!
Nu c-ar fi trecut nedeia
Ori li-i dert de Ucraína.
Să-și mai ia și șugubína
De-a stârpi și lumea ’treia?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
NELINIȘTE LA CASTELUL BRAN ÎN SEARA DE HALLOWEEN
Nici Jolie la chef, nici Musk…
I-a băgat cine la apă?
Cine să-i fi dat la teasc?
I-o fi tras Dracula-n țeapă? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DIN NOU O GAFĂ DE COMUNICARE?
La uzina militară
Lideri de la guvernare.
Unul lipsă, ca o tară:
Noul de la Apărare. (LERU CICOARE)
COMISIA UNIVERSITARĂ PENTRU DEPISTAREA PLAGIATULUI
Cât o fi de etică,
Totuna-i eretică,
Că doar n-o să-ntine
Mâna care-o ține. (LERU CICOARE)
ȘI AICI RECORDMENI?
Am ajuns, pân’ la contrariu,
Să plătim de ce, repent,
Noi, cu cel mai mic salariu,
Prețul maxim la curent?! (LERU CICOARE)
DOUĂ FEȚE-ALE ACELUIAȘI PARTID
Cum creștea - din gură - pensii, ba și lefuri, ajutoare,
Plafona curentul, gazul cu plafonul cel mai mic
Opoziția! Suită, cu propteli, la guvernare,
Crește c-un metru plafonul, pensia – c-un mizilic. (LERU CICOARE)
N-AR FI MAI BINE SĂ LE CREȘTEȚI,
DECÂT SĂ BATEȚI APA-N PIUĂ?
Tot vă doriți să crească, vorba vine,
Salariul minim, pensia, -ajutorul,
Dar de le-ați crește chiar – n-ar fi mai bine,
Decât pe jar să puneți biet poporul? (LERU CICOARE)
ÎNTÂI INDEXAȚI PENSIA CONFORM PUTERII DE CUMPĂRARE
ȘI NUMAI DUPĂ ACEEA MAJORAȚI-O
Ajustați-o – mică, mare –
Cu forța de cumpărare,
După care, văităreți,
Majorați-o cât puteți. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE PSD-ul SE OPUNE INDEXĂRII PENSIILOR
LA COTA REALĂ A INFLAȚIEI LA ZI?
Premierul, prin rotire,
Are alte înțelegeri:
Pentru-o mică iar mărire
Înainte de alegeri. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ZECE LA SUTĂ ȘI NICI UN SFANȚ MAI MULT!
Un leu în plus nu vrea să-ți dea,
Dar cum de, mama ciorilor,
El, care pân’ mai ieri murea
De grija se-ni-ó-ri-lor?!... (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNUI FOST DEMNITAR DE STAT
Pensioara-ți mare nu e
În raport cu cea din UE?
S-o compari nu mai cu cale-i
Cu-a tataiei și-a mamaiei? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENSIONARII DESPRE MINISTRUL LOR PLÂNGĂCIOS
Cum ne plânge el de jale
Mai ceva ca un copil,
Doar că lacrimile sale
Sunt lacrimi de crocodil. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PUȚINE PUNCTE PENTRU ROMÂNIA ÎNTR-UN AN FOTBALISTIC *
Jiji strică jucători,
Iar Burleanu, antrenori,
Doi proști, nici la…amatori;
Doar clujenii-s salvatori. (DUMITRU BUJDOIU)
* Numai CFR în primăvara europeană, după 1-0 cu Ballkani în grupa Conference
FOTBALUL LUI BURLEANU ARBITRAT DE VASSARAS
Ce să mai zici despre VAR?!
L-am dorit, dar e calvar;
Pentru-arbitri nu contează,
Se pișă pe el, sfidează. (DUMITRU BUJDOIU)
GRAMATICA REALĂ
Constată lingvistul hâtru,
C-o demonstrație fină:
Adevărul e NEUTRU,
Iar minciuna-i FEMININĂ. (DUMITRU BUJDOIU)
ALT FINAL AL FABULEI “GREIERELE ȘI FURNICA” *
Furnicile l-au acceptat,
Le-a promis și le-a-ncântat,
Suratele-n grup l-au votat:
Trântor, însă deputat. (DUMITRU BUJDOIU)
* Morală de mușuroi: Există mai proști ca noi
TÂRG(UIALĂ) DE JOBURI PENTRU TINERE
Fii fată des-cur-căreață,
Noaptea până dimineață!
Fără țâțe, fără buci,
Degeaba la târg te duci. (DUMITRU BUJDOIU)
POLITICUL ȘI JUSTIŢIA
Ȋn Parlament prin votul dat
Constituţia a picat,
Profitând că e la ochi legată
Justiţia-a fost violată. (ADRIAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)