Am citit  recentul volum semnat de Eugen Deutsch  intitulat “Ploi de stele în nopÅ£i  albe” (Editura  “Pim”, IaÅŸi, 2022)  ÅŸi mi-a venit în minte un citat al antropologului ÅŸi psihosociologului Vintilă Mihăilescu despre simÅ£ul umorului. Spun aceasta pentru  că după lecturare rămâi cu idea prezenÅ£ei unui simÅ£ al umorului de o eleganţă ÅŸi discreÅ£ie care cade perfect pe spusele lui Vintilă Mihăilescu: “FrumuseÅ£ea acestuia constă tocmai în faptul că râsul este un comportament în care toată lumea are de câÅŸtigat – pe tine te liniÅŸteÅŸte, te face să te simÅ£i mai bine ÅŸi,  pe moment cel puÅ£in, te pune la adăpost de nerostitele angoase; pe ceilalÅ£i îi amuză ÅŸi, mai mult, măcar pe moment, îi face ÅŸi pe ei să uite de propriile necazuri ÅŸi de dificultăţile vieÅ£ii în general”. 

O posibilă prefaţă este înlocuită cu un fel de cuvânt înainte al autorului printr-un sonet intitulat  Prezentare – „Volumu-acesta e un amalgam /  Născut în lupta grea cu insomnia, / Ce, braÅ£ la braÅ£ mereu cu fantezia, / Dorea să stau doar treaz, chiar când visam. // În primul plan domneÅŸte poezia / Cam nărăvaşă-n timp ce-o inventam, / Dar liniÅŸtită, fără de tam-tam, / Râvnea s-aducă-n lume veselia. // Mici proze se ivesc apoi timide / Făcând volute abracadabrante, / Ironice ÅŸi niÅ£eluÅŸ acide; // Åži în final, ca într-un joc de dame / Ce-nÅŸfacă rime deghizate-n poante, / Dansează fanteziste epigrame.” Åžtim astfel la ce să ne aÅŸteptăm ÅŸi care este arhitectura volumului: poeme cu formă fixă sau nu, proză umoristică ÅŸi epigrame.  Interesul mi-a fost stârnit ÅŸi  de subtitlul cu valoare explicativă „umor liric”.  Într-o analiză din 1988 cu referire la umorul lui Eminescu în particular ÅŸi umorul liric în general, Åžtefan Cazimir spunea: pentru ca umorul să fie liric  trebuie să existe un echilibru între „ironie ca expresie a detaşării astrale” ÅŸi „umor ca purtător al îngăduinÅ£ei ÅŸi al simpatiei”. 

Poemele lui Eugen Deutsch ating acest echilibru dominând înclinaÅ£ia spre meditaÅ£ie,  pe ritm ÅŸi pe muzicalitate.  Denumite chiar de autor „poeme ironice”,  se remarcă un umor  inteligent , cu subînÅ£eles inclus. Stilul lui Eugen Deutsch este dat de  rezultatul combinării unui umor subtil cu un lirism discret ceea ce mă  face  să cred că la acest autor umorul apare într-un mod natural, nefiind unul chinuit, cum ar fi acest exerciÅ£iu de admiraÅ£ie pentru sonet: Sonetul rege – „Sonetul stă cu regele la masă / Cinând cu vechi crăiese de poveste / Ce-au apărut spre a ne da de veste / Că viaÅ£a poate fi mereu frumoasă. //  DomniÅ£ele de dincolo de creste / Veniseră cu mina lor voioasă, / Ce-alături de un spiriduÅŸ de rasă, /  Doreau să joace lumii multe feste. // Dar ÅŸi sonetu-i oarecum un rege / În Å£ara complicat-a poeziei / Pe care toÅ£i dorim a o-nÅ£elege; // AÅŸa că azi poeÅ£ii ne seduc / Cu lira avântată-a fanteziei, / Stând toÅ£i la rând să intre în Booklook.”

Paginile dedicate poeziei pornesc de la niÅŸte laitmotive care pun în evidenţă bagajul cultural al patriarhului umorului ieÅŸean,  Eugen Deutsch.  Spre exemplu, folosind ca laitmotiv titlul unui film american din anii 60-70 ÅŸi regizat de Stanley Kramer, „Ghici cine vine la cină” ,  Eugen Deutsch face o enumerare a „vizitatorilor” săi nocturni care i-au impus ÅŸi titlul volumului: „Muza mea adamantină, / Fără-a face-o analiză, / Îmi aduce-acum la cină / O surpriză. // Chiar de nu am ÅŸi o listă, / NemaiaÅŸteptând ovaÅ£ii, / Îmi voi trece în revistă / InvitaÅ£ii”, aceÅŸtia fiind : Booklook-aÅŸii,  proza scurtă, aforismul, poezia („Antrenantă, visătoare, / prezentându-ÅŸi fantezia, / Vine-apoi seducătoare / poezia.”), pastelul, madrigalul („Mândru ca o Excelenţă,  / Gata să deschidă balul, / Iată-l, cu o reverenţă, / Madrigalul.”), sonetul, rondelul,  fabula, gazelul, parodia, epigrama („Iată ÅŸi cenuşăreasa / Cea tăioasă ca ÅŸi lama / Åži timidă ca mireasa… / Epigrama!”), toate cu bilet de voie de la Domniile-Lor,  satira ÅŸi umorul („Acordându-ÅŸi bine lira, / ToÅ£i îÅŸi demonstrează sporul, / Când alătură satira / Cu umorul.”).

SecvenÅ£a din volum rezervată prozei  dă naÅŸtere unor curgeri line de zâmbete  cu eliberare de tensiune.  Subtitlul „jocuri de cuvinte”  vrea să evidenÅ£ieze  strădania autorului de a  împăna frazele cu forme expresive de limbaj. Un „memorial al memoriei”, un „micro(daco)roman”, un „spectacol al lumii în 26 de tablouri”, o serie de „enigme neelucidate” puse sub semnul întrebării  sau un ÅŸir de aforisme, definite de autor  ca fiind „picături de fantezie din izvorul înÅ£elepciunii”,  pun în faÅ£a cititorului psihologia reală a lui Eugen Deutsch dată de o luptă permanentă dintre real ÅŸi ideal, dintre real ÅŸi aparent care, până la urmă, îl definesc drept scriitor. Aforismele, spre exemplu,  sunt veritabile incizii făcute cu laserul unei minÅ£i enciclopedice: „Gramatica este Codul de legi pe care îl poÅ£i călca în picioare fără a fi pedepsit”;  „Luceafărul eminescian poate fi descrierea romanÅ£ată a unei întâlniri de gradul trei dintre două lumi paralele”; „Muzele au fost inventate de artiÅŸti netalentaÅ£i care-ÅŸi căutau Å£apii ispăşitori”; „Filozoful este acel care despică în patruzeci ÅŸi patru firul de păr căzut din peruca unui înÅ£elept”; „Librăria este un templu al înÅ£elepciunii în care intră mereu tot mai puÅ£ini credincioÅŸi”; „Omul de rând ideal, în viziunea politicienilor noÅŸtri, ar fi robotul pentru care doar ei au telecomandă” etc.

Regalul de hilaroterapie realizat de Eugen Deutsch se continuă în secvenÅ£a a treia, una dedicată epigramei despre care  autorul Å£ine să precizeze: „Nu este proză cum se ÅŸtie / Nici vreun poem de anvergură: / Sunt versuri, deci e poezie / Åži implicit literatură”.  Acest catren ÅŸi grafica deschizătoare acestuia, un individ care îÅŸi ascute floreta ÅŸi cuÅ£itul, e un avertisment sever pentru cei care încă încearcă să arunce epigrama la marginea literaturii. Umorul din epigramele  conÅ£inute de acest volum  nu îndeplineÅŸte în totalitate funcÅ£ia bergsoniană, aceea de sancÅ£iune. La Eugen Deutsch are mai mult o funcÅ£ie de avertizare: Pana epigramistului – „Nu scrie des (aÅŸa-i artistul) / Cu pana lui, epigramistul. / Dar cuibărindu-se-n fotoliu / ÎÅŸi gâdilă al său orgoliu.”; O conducere aprinsă – „Echipa de la guvernare / Nu poate lumea s-o convingă; /Vrea deci spre urne s-o împingă / Dar noi ne întrebăm, la care?!”;  „Prietenilor” noÅŸtri din răsărit –„Ofer aicea o povaţă / Ce poate fi de trebuinţă: / Să vă schimbaÅ£i acum la faţă / Nu cred că este cu putinţă!”; În căutarea veÅŸniciei – „De veacuri se Å£ine procesul / Ce-l judecă societatea; / Vizând totdeauna progresul, / ÎÅŸi cere-Adevărul…Dreptatea.”;  BucureÅŸtiul în iarnă – „Un bucureÅŸtean isteÅ£, / Categoric astăzi ÅŸtie: / Pentru-o gigacalorie / Vom plăti un giga-preÅ£.”;  Frământări la vârf – „E poate-un record / Ce-anunţă infernul: / Ori cad de acord, / Ori cade guvernul!”

Dincolo de observarea unor mecanisme de utilizare a umorului, volumul lui Eugen Deutsch este ÅŸi o lecÅ£ie de viaţă, o strategie existenÅ£ială, o demonstraÅ£ie a faptului că simÅ£ul umorului poate învinge   momentele de insomnii, angoase sau melancolii.

 

 

 

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

TOTUL SE PLĂTEŞTE (minifabulă)

O barză-şi duce puii-n cioc

Spre-un cuib, ce-i dă o siguranţă,

Dar când ajunge, are-un ÅŸoc:

I se „întinde” …o chitanţă! (ELENA MÂNDRU)

 

 

RÄ‚CEALA MUZEI

Fiind lipsit de aspiraţii,

Imploră muza la tot pasul,

Că singurele inspiraţii

Îi vin când se desfundă nasul (GRIGORE COTUL)

 

CONDIÅ¢IE ÅžI PROVERBIALÄ‚

Buturuga, bunăoară,

Trebuie să recunoşti:

Pe un car ea îl doboară

Dacă este plin de proşti. (VASILE LARCO)

 

PRECAUÅ¢IE

Având la bază vremuri triste

Ce-au fost în scumpa noastră glie,

Ca nu cumva să mai existe,

Mulţi suflă şi-n democraţie. (VASILE LARCO)

 

 

CARNE DE SÄ‚RBÄ‚TORI

Avem mistreÈ›i în bande prin pădure,

Mai scumpi sunt porcii la nivel central,

Mai ieftin gâÈ™te, vite imature,

Iar boi avem și la nivel local. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

DE SÄ‚RBÄ‚TORI

Sarmale doar cu pâine o să-nghit

Și È™tiÈ›i de ce? AflaÈ›i acum „veriga”

Spre pont: de sărbători s-a auzit

Că sigur explodează mămăliga! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

UNUI MARE CRAI

Am fost o viaţă fustangiu

Şi-aş cuceri şi-n morţi, pe-alei,

Problema e că nu prea ştiu

Distinge care sunt femei. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

EFECTUL DE PIRAMIDÄ‚

Dacă eşti cu mintea trează,

RecunoÅŸti, de vrei nu vrei:

Faraonii stau la bază

Politrucii-n vârful ei! (ION MORARU)

 

FATÄ‚ DE FATÄ‚

Băuse mult și-ajunse turtă:

Strâmbându-È™i nostima figură,

Luase-o fustă-atât de scurtă...

Că depășea orice măsură.(MIHAI HAIVAS)

 

EMINESCIANÄ‚

„De treci codrii de aramă”,

Cu bănuții nu-i o dramă;

De treci pragul unui bar,

Dai È™i ultimul creiÈ›ar! (MIHAI HAIVAS)

 

ÅžEFULUI MEU

Adesea am porniri precipitate,

Dar, cum nu strică-un pic de cumpătare,

Eu ÅŸefului îi dau mereu dreptate,

Că, din atâtea, numai asta n-are… (GHEORGHE BÂLICI)

 

DE S-AR PUTEA...

Direct Ecaterinei, eu

I-aÅŸ spune cât îmi e de dragă

Dac-aÅŸ putea, precum un zeu

Un veac să-l bag într-o desagă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

 

MÂINILE

O mână pe alta o spală

Åži-apoi amândouă obrazul

Dar asta e numai în cazul

Când mâinile nu stau în poală! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

PÂNÄ‚ LA DUMNEZEU TE MÄ‚NÂNCÄ‚ SFINÅ¢II

Prefer iadul, pe cuvânt,

Are numai draci normali,

Pe-ăştia-i ÅŸtiu de pe Pământ.

..Raiu-i plin de canibali! (DAN NOREA)

 

JUDECÂND „CA ÅžI” MAIMUÅ¢E

Un macac şi o macacă

Atârnând lejer de-o cracă,

Se-ntrebau, aÅŸa-n prostie,

Ce e o „cacofonie”. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

RELAÅ¢II... PROFESIONALE

Într-o lume în miÅŸcare,

Doamna pare-acum convinsă

Chiar de şeful ei, că are

Totdeauna ...mâna-ntinsă ! (MAX OPAIÅ¢)

 

 

DIALOG

Mai hotarât, aÅŸ vrea să-Å£i spun atât:

DeÅŸi îmi pare că nu poÅ£i concepe,

Eu sunt sătul de mate până-n gât!

Te înÅ£eleg, dar ea de-acolo-ncepe! (MAX OPAIÅ¢)

 

 

STÂNGA LIBERALÄ‚

S-a creat un nou concept;

Nu-nţeleg, acum ce-aş face,

Dacă pot să mai aştept

Când văd dreapta că-i...stângace ! (MAX OPAIÅ¢)

 

 

CU GÂNDUL LA MÄ‚RITIÅž

Doamna ,,X" arată bine!

Totu- a devenit viral,

Dar secretul ce îl Å£ine,

E ...copilul natural ! (MAX OPAIÅ¢)

 

REALITATE MONDIALÄ‚

Păsări nu mai zboară-n stol,

Bate vântul la hotare,

Oamenii privesc în gol…

Ce-i acum ÅŸi-n buzunare. (CONSTANTIN PROFIR)

 

ÅžCOALA AMORULUI  

Un bărbat cărunt, să se distreze,

O învaţă seara să danseze

Pe-o domniţă ca o acadea;

Restul, noaptea, îl învaţă ea. (ION DIVIZA)

 

IDILÄ‚    

În nopÅ£i târzii zburam cu ea la stele

Åži inima în pieptu-mi înflorea;

A fost femeia visurilor mele

Pân-am aflat la ce visează ea! (ION DIVIZA)

 

DUPÄ‚  PANDEMIE  

Vă dau acum, la toţi, o veste

(Nu o priviţi ca pacoste):

La sărăcia care este

Azi mă mărit din dragoste. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

 

UNDE DAI ÅžI UNDE CRAPÄ‚  

Întreabă cu voce timidă :

-De când n-ai făcut o partidă?

Râzând, ea îi răspunde: -Vecine,

Să nu-mi spui că ai table la tine. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

LOC GEOMETRIC

Pitagora vrând ca să fiu,

Să fac teoreme, puzderii,

Visez de ani mulţi să mă-nscriu

Plenar în triunghi… al plăcerii. (VALENTIN DAVID)

 

ZIUA BRÂNZEI LA GRÄ‚TAR

Cum? Pui brânză la grătar?

Hă, hă, hă, ăsta-i un dar

Să vedeți voi ziua-n care

Punem pe grătar... răbdare !... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ZIUA LUI IURI GAGARIN

Când eram eu pionier

M-am uitat în sus pe cer

Să îl văd pe Gagarin

Azi mă uit după Putin... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

ZIUA HOHOTELOR DE RÂS

N-aud hohote de râs,

Mai degrabă sunt de plâns !

Chiar pe-aici, foarte aproape,

Lumea nu se mai încape... (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

ZIUA PURTÄ‚RII PIJAMALELOR LA LOCUL DE MUNCÄ‚

Ä‚la astfel echipat

Nu părea un tip lucid

Dar l-a reabilitat

Pandemia de covid ! (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

ZIUA OUÄ‚LELOR BENEDICT

Să papi ouă Benedict

Tre' să mergi în Argentina,

Ai nevoie de edict...

Mai aproape e cantina! (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

 

CICÄ‚ AZI E ZIUA COLOANELOR DE ZIAR

Azi nu mai citim coloane,

Citim doar emoticoane !

Că idei, replici savante

Sunt din vremea lui Pazvante... (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

 

 ZIUA ASEMÄ‚NÄ‚RII

Câteodată È™i doi gemeni

Este greu să îi asemeni

De aceea e mai bine

Să te-asemeni doar cu tine! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 ZIUA BOMBOANELOR JELEURI ÎN FORMÄ‚ DE FASOLE

Jeleuri cu-a fasolei formă

Sunt colorate și frumoase

Dar ca să se-ncadreze-n normă

Or fi la fel de „cântăcioase” ? (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

SURPRIZA

A fost surpriză pe culoare

Iar unii fac şi astăzi haz

Că i-ar fi spus de la obraz…

(Åži tocmai asta dânsul…n-are)! (GEORGE EFTIMIE)

 

RELAÅ¢II UMANE

Profitând de conjunctură,

Fără nicio îndoială,

Cea mai bună legătură

E cea extraconjugală. (VASILE MANOLE)

 

MIELUL DE PAȘTE
Dacă vrei carne de miel,
Nu te-arunci la kilograme;
 Iei cât ai în portofel,
De trei lei, cincizeci de grame.  (DUMITRU BUJDOIU)


GREȘEALA LUI ADRIAN PĂUNESCU
A greÈ™it poetu’- odată;
Corect, și azi, cu erată:
“Cin’- te mâncă mielule?
-Dumneata…emirule!” (DUMITRU BUJDOIU)


 

PE SCUMPETE
 Dacă-È›i place miel de PaÈ™te,
Du-te-acolo unde paște;
 Ii ceri voie lui Gigel*
Și…te joci gratis c-un miel. (DUMITRU BUJDOIU)
   *ȘtiÈ›i care Gigi?!


 

SÄ‚RÄ‚CIE LUCIE
O fi război lângă noi,
Dar avem facturi, nevoi;
De PaÈ™ti înc-o faptă tristă,
Să tai mielul…de pe listă. (DUMITRU BUJDOIU)

TOT LA PIAȚĂ
 - Doamnă, am o întrebare:
 Loboda e românească?
 - E o-ntrebare prostească,
 Vrei s-o pun să îÈ›i vorbească? (DUMITRU BUJDOIU)

 

FRUNZA

Chiar de brusture să fie,

Rostul biblic nu ÅŸi-l pierde:

Pentru Eva-i lenjerie,

Pentru-Adam e…foaie verde. (EFIM TARLAPAN)

 

POVESTEA PORCULUI

Vecinul nostru, mafiotul,

Taie-o porcină cât un taur;

Sărac fiind, eu cumpăr botul

Că are-n el…sârmă de aur! (EFIM TARLAPAN)

 

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)