O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.

Trebuie să ai răbdare şi să fii atent ca să poţi număra cărţile scrise de  Maria Panciuc-Bucătaru de pe lista anexată la sfârşitul volumului „Versuri cu tâlc” (poezii satirice,  Editura „Quadrat”, Botoşani, 2021; prefaţa: Dumitru Ivan). Sunt  exact 45, fără a le adăuga  şi pe cele  5 aflate în pregătire. În acelaşi an (2021) lui  Alexandru Mitru i s-a publicat la „Cartea Românească” volumul „Poveşti cu tâlc”, Mariei  Panciuc-Bucătaru i se publică la „Quadrat”  volumul „Versuri cu tâlc”. Textele lui Alexandru Mitru au un moto categoric („Nu este bici să usture mai tare decât râsul”), ale autoarei botoşănene este unul pe măsură („Râsul încearcă să acopere plânsul, dar nu-l poate lăsa nedescifrat”).  Alexandru Mitru face referire la năravuri ale omului precum fudulia, minciuna, trufia, zgârcenia, lenea, viclenia etc.,  Maria Panciuc-Bucătaru  le adaugă băgatul în seamă, năravurile osmozate cu boala puterii, obiceiul de a da legi după moravuri,  năravuri ale trecutului adaptate la prezent, năravuri ale omului modern, populismul, lucrul făcut de mântuială etc.  Dacă la Alexandru Mitru este o ironie rezultată din vârful unei săgeţi muiate în umor, la Maria Panciuc-Bucătaru  ironia  este parte a unui umor dintr-o bucată, neaoş, care coteşte imediat spre spiritul civic.  La autoarea în discuţie, simţul umorului trebuie să fie unul din familie dacă ne gândim că este sora regretatei poete şi epigramiste Angela Pistol, membră a Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi (ALPI).  Simţul umorului, ca prezenţă evidentă la Maria Panciuc-Bucătaru, este unul care  derivă din vechea vorbă populară„să faci haz de necaz”, motiv pentru care ne îndeamnă să zâmbim: „Râdem unde lacrimi pică / Plângem unde-i mare haz / Să ne-adune laolaltă / Să mai scadă din necaz. // Umorul veşnic este leacul / Durerilor ce vin şuvoi / Citiţi aceste rânduri scrise / Cu tâlc şi dragoste de voi!”

„Tâlcul” care rezidă din fiecare text nu este echivalent cu „a vorbi la figurat”,  este unul cu subînţeles şi spus cu un rost. El  ascunde o poveste pe care dacă nu ştim cui s-o atribuim, ne explică autoarea printr-o completare între paranteze.

Deşi pe prima pagină a volumului scrie  „poezii satirice”, găsesc foarte inspirat titlul dat prefeţei de  Dumitru Ivan: „Amarul dizolvat în cuvinte!”. Acestui titlu îi mai alătur o secvenţă din prefaţă: „Citind, veţi constata că „amarului” i se adaugă un ingredient care să-l facă suportabil”.  Ori acest ingredient nu este altul decât umorul  evidenţiat prin versuri: Promisiune – „O să ne fie bine la toţi / Ca primar, vă scap de hoţi / Eu ştiu cum m-am ridicat… / Toată viaţa am furat!; Cheful – „S-au întâlnit şi s-au plăcut / Au băut de zor o grasă / Dar nu ţin minte ce-au făcut… /

S-au trezit târziu sub masă.” 

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

PRECIZARE

Politica nu-i, cum spun unii,

Un rău necesar naţiunii

Ci doar o nevoie în masă,

Adesea, de mulţi ne-nţeleasă. (ELENA MÂNDRU)

PRINCIPIU VALORIC ROMÂNESC

Acest principiu înţelept

A fost transmis de generaţii:

Primeşte de la şef un DREPT

Doar cel ce are…”ÎNCLINAŢII”! (ION MORARU)

LIMBA NOASTRĂ…

Limba noastră îndulceşte

Dacă e vorbită demn

Dar, pe mulţi îi amărăşte

Când limbajul e…”de lemn”! (ION MORARU)

RUGĂ CĂTRE DIVINITATE

Pentru grijile ingrate

Și necazurile toate,

Doamne, dă-ne azi norocul

Să le ardă-odată focul! (MIHAI HAIVAS)

ANTI-EPITAF

Să mă gândesc la moarte nu mi-i drag -

Și nici măcar nu am intenția -

Că s-ar putea cumva să îi atrag

Atenția! (MIHAI HAIVAS)

EVOLUŢIA UNUI ÎNOTĂTOR

Plutea băiatul curajos

Pe luciul apei curgătoare,

Acum când e patron fălos

Înoată-n cursuri… valutare (VASILE LARCO)

UNOR SATIRICI

De când se ştiu pe-a vieţii pantă

Au criticat, dând curs măsurii,

Zâmbind atunci când spun o poantă,

Dar cu venin în colţul gurii. (VASILE LARCO)

LIVRARE LA DOMICILIU

Când am sunat să-ntreb de au

Şi-mi pot livra o pizza,

Mi-au zis că nu, da-n schimb îmi dau,

O oră, chelneriţa. (GROGORE COTUL)

DECLARĂ EVA

Eu pe Adam chiar îl iubesc

Deşi-i beţiv şi cam murdar,

Iar după el mereu rânesc,

Dar nici în gând nu e curvar! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

ADAM, CERERE ÎN MONORIMĂ

E, Doamne, vezi, o nespălată

Te rog  fă-mi una coafată,

Cu silicoane, epilată,

Cum ştii Tu că vor fi odată! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

CLUJUL ARE PODURI CU GREUTATE

O vecină-a mea socoate,

Stând cu soţul ei tehui,

Cum că cel mai greu din toate

Este podul…palmei lui. (PETRU-IOAN GÂRDA)

DIPLOMAŢIE

Şefului ştiindu-i rostul

Şi-a modificat conceptul:

Nu mai face pe deşteptul

Ci pe prostul. (EUGEN DEUTSCH)

ŞCOALA AMORULUI  

Un bărbat cărunt, să se distreze,

O învaţă seara să danseze

Pe-o domniţă ca o acadea;

Restul, noaptea, îl învaţă ea. (ION DIVIZA)

IDILĂ  

În nopţi târzii zburam cu ea la stele

Şi inima în pieptu-mi înflorea;

A fost femeia visurilor mele

Pân-am aflat la ce visează ea! (ION DIVIZA)

FERICIREA UNEI VĂDUVE

De soţul ei, un donjuan rasat,

N-a prea ştiut pe unde-a înnoptat

Şi-i fericită-acum peste poate

Că ştie unde-i, cu exactitate! (GHEORGHE BÂLICI)

CASTING LA TEATRU

Vrând s-ajungă titulară,

 Neavând prea multă şcoală,

 S-a gândit şi ea s-apară

 Concurentă, însă... goală! (MAX OPAIŢ)

ŞCOALA...ALTFEL!

După ani de pandemie,

Nu mai sunt azi repetenţi,

Cunoştinţele ( se ştie !),

Sunt din anii precedenţi!  (MAX OPAIŢ)

EMANCIPAREA FEMEII

Asaltate de bărbaţi;

Cei păţiţi, la o adică:

Spun că dacă aşteptaţi,

Cele tinere... se strică ! (MAX OPAIŢ)

NELINIŞTE

Emoţia-mi stă gata să irumpă,

Când n-am în buzunare nici un pol,

Fiindcă-având iubita foarte scumpă,

Rămân din când în când cu cardul gol ! (MAX OPAIT)

ALEGERI DISTINCTE

Conflictele vor fi de-a pururi,

Se trage-n Parlament cu tunul:

Căci tinerii vor două tururi,

Iar bătrâneii, numai unul. (VALENTIN DAVID)

DESPRIMĂVĂRARE

Dau în floare iarăşi prunii

Ţuica o să curgă val,

Şi va încolţi într-unii

Iar…sămânţa de scandal! (GEORGE EFTIMIE)

ZIUA BOMBOANELOR JELEURI ÎN FORMĂ DE FASOLE

Jeleuri cu-a fasolei formă

Sunt colorate și frumoase

Dar ca să se-ncadreze-n normă

Or fi la fel de „cântăcioase” ? (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CĂRȚII

De ai carte, ai și parte

Și ajungi foarte departe !

Nu aceea de la școală

Ci un full, qintă roială…  (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA ASUMĂRII RISCURILOR

Riscuri înfruntai o viață

Insă ăsta-i cel mai mare:

Să mă duc cu traista-n piață

Ca să-mi cimpăr de mâncare (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA IUBITULUI

Să iubeti de ai pe cine

Să iubești de ai cu ce

Nu când în chiloți la tine

Mai adaugi scutece... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA A.D.N.-ULUI

Cine-a zis că sunt sărac?

Că nu am de alte cele ?

ADN -u-mi dete vrac

O mulțime de sechele (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA POEMULUI DE BUZUNAR

Un poem de buzunar

Scris pe-un petec de hârtie

Să-mi ajungă de-un pahar

Că-altfel beau pe datorie... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA COVRIGILOR

Gaura e tot mai mare

Coada a rămas la fel

Nu v-ajunge de mâncare?

Nu dați vina pe cățel... (ŞTEFAN BAŞNO)

CICĂ AZI ESTE ZIUA FERMOARULUI

Când vine vorba de fermoar

Gândești la șliț sau buzunar.

Eu mi-aș dori să-l pun la gură

Lătrăilor peste măsură! (ŞTEFAN BAŞNO)

EVOLUŢIONARĂ

Bâlbâind, storcând silabe,

Azi în sfatul ţării vezi

Specie de patrupezi

Ridicaţi în două labe. (SORIN FINCHELSTEIN)

VILANTROPICĂ

Într-o ţară – nu spun care …

Că mi-e frică de urmare –

Vilele particulare

Au la bază fonduri PHARE. (SORIN FINCHELSTEIN)

APROBARE  

Fiindcă zilnic mă pisălogea

Cum că insectele n-au creier

(Şi-mi da exemplu chiar un greier),

I-am zis: „Aşa e furnicuţa mea”. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

TACE ŞI LE FACE   

- Un prieten, i-am spus apăsat,

Văzându-l  atât de tăcut,

Nu poate fi nicicând cumpărat.

- Dar poate fi totuşi vândut. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

PRIMA PEDEAPSĂ APLICATĂ FIULUI MEU

De mic fiind cam neastâmpărat,

Un spermatozoid m-a supărat;

L-am pedepsit (de fapt, aşa crezui)

Şi l-am băgat în…aia mamei lui. (DAN NOREA)

FAUNĂ INTEGRATĂ ÎN EUROPA

Merg cocoşii la Paris,

Leii vor rămâne-un vis,

Peştii-n cel mai bun bordel,

Iar măgarii – la Bruxelles. (DAN NOREA)

IMPERMEABILUL

Băutor din tată-n fiu

Şi de vin şi de rachiu,

Este atâta de fidel

Că nu intră apa-n el. (VASILE MANOLE)

AROGANŢĂ DE DOI BANI

El zice că e tare-n ghindă

Şi chiar se crede-a fi stejar,

Dar nu se uită la oglindă…

Prostia, să şi-o vadă-n par! (CONSTANTIN PROFIR)

METEMPSIHOZĂ

Mai am un singur crez:

Să nu mă re-ncarnez

În javre, guguștiuci,

Ca unii politruci. (DUMITRU BUJDOIU)

BIO-LOGICĂ

Treizeșcinci de trilioane

De bacterii, “lighioane”

Și mai bune și mai rele;

Ce ni-e dat, trăim cu ele. (DUMITRU BUJDOIU)

  OMONIMIE

- Dacă mai bei mult te LAS !

- Hâc, scuze, mă luai de nas,

Fericit că ea mă LASĂ

Să beau mult, la bar și-acasă. (DUMITRU BUJDOIU)

ANGLIA: Concurs de cărat nevestele în cârcă

Mă antrenez zi și noapte,

Cu suta de chile-n spate;

Nici s-o urc nu e  ușor,

Deși am elevator. (DUMITRU BUJDOIU)

ALUZII AMICALE, GASTRO-SEXUALE

O pereche cam frustrată

Încheie scurt orice ceartă:

- Bă, mi-ai mâncat zilele!

- Și tu, mie, nopțile! (DUMITRU BUJDOIU)

PE UŞA UNEI ACADEMII

Nu vă sfătui, revizori,

Să intraţi în ăst locaş –

Căutând cercetători,

O să daţi de…cercetaşi!  (EFIM TARLAPAN)

UNEI PSEUDOVEDETE

Îmi tot cântă: „Sunt o stea!”

Eu o cat pe cer şi-mi pare

C-o zăresc. Păi chiar e ea…

Roată-n plus la…Carul Mare! (EFIM TARLAPAN)

PE  CĂCIULA UNUIA

Sunt o blană de enot,

Dar mă poartă un netot;

Am făcut, se vede, saltul

De pe-un animal pe altul… (EFIM TARLAPAN)