Un dispozitiv uitat, dar totuși fascinant, mai ales într-o lume care privește din ce în ce mai puțin cerul.
Acest ianuarie deosebit de cald, ce îl va depăși mai mult ca sigur pe cel din 2023, dar nu și pe cel din 2007, ne aduce în România o serie la fel de neverosimilă de zile însorite în care putem admira un albastru al cerului pe care ianuarie nu îl prea cunoaște.
În acest context, poate să pară foarte interesant, unul dintre cele mai fascinante instrumente/dispozitive inventate pe parcursul dezvoltării meteorologiei instrumentale. Horace-Benedict de Saussure, cu multe alte invenții în domeniul meteorologiei și mai ales al studiului umidității din atmosfera terestră, a inventat în 1760 așa-numitul cianometru.
Acest dispozitiv era un simplu dispozitiv de hârtie pe care erau etalate nu mai puțin de 52 de nuanțe de albastru derivate dintr-un pigment de culoare denumit în forme extrem de variate (de la albastru prusac la albastru parizian) ce este produs prin oxidarea ferocianurii găsită în roca vivianit.
Instrumentul era destinat astfel să folosească la aprecierea albastrului cerului. Acest dispozitiv nu s-a bucurat de o utilizare oarecare în meteorologie, exceptând faptul că Alexander von Humboldt l-a utilizat într-una din expedițiile sale în America Latină, ajungând la concluzia (ce poate să pară evidentă acum), că cerul latitudinilor temperate de pe întinderi continentale este mult mai albastru decât cel tropical de pe oceane. În mod evident, nuanțele de albastru sunt date de prezența apei în atmosferă, cianometrul fiind gândit de către Saussure tocmai pentru a ne oferi o idee despre cât de uscat este aerul ce ne desparte de cer (albastru intens - aer foarte uscat pe coloana de aer de deasupra noastră; albastru lăptos - aer foarte umed).
Un dispozitiv uitat, dar totuși fascinant, mai ales într-o lume care privește din ce în ce mai puțin cerul.
(Conf. dr. Lucian Sfîcă, Meteo Moldova)