Nu s-a întâmplat asta și Alexandra, care nu împlinise încă 26 de ani, se stingea în chinuri crunte. Avea acasă trei copii și în pântece un altul, care nu a mai apucat să vadă lumina zilei.
Drama Alexandrei a stârnit în comunitate valuri de indignare fără precedent. Oameni din Botoșani și apoi din întreaga țară au protestat împotriva unui sistem medical nemilos, împotriva unor cadre medicale pe care strigătul disperat al unei tinere mame nu le-au impresionat.
Botoșănenenii au ieșit în stradă, au scandat, au plâns, s-au supărat, au cerut pedepsirea vinovaților și dreptate pentru Alexandra. Și-au mângâiat unii altora durerile, au condus-o pe Alexandra pe ultimul drum. Apoi, timp de o lună, seară de seară, s-au întâlnit pentru a-i aprinde o lumânare.
”Ne simțim uniți datorită Alexandrei!”
Duminică, 17 septembrie, s-a împlinit o lună de când Alexandra intra pe poarta Maternității, aproape de miezul nopții. De unde nu avea să mai iasă vie! A doua zi dimineață, pe 18 septembrie, medicii anunțau moarte tinerei mame.
”Durere foarte mare!”, spune o femeie trecută de prima tinerețe. Poartă în mâini o pancartă pe care scrie ”Vinovații să plătească!”. Nu știe dacă se va face vreodată dreptate, dar simte că prezența ei acolo, în fața Prefecturii, va fi mereu un semnal de alarmă și va transmite un mesaj clar autorităților și medicilor: Oamenii nu uită!
”O comemorăm pe Alexandra, venim de 30 de zile și îi aprindem o lumânare. Chiar dacă suntem o mână de oameni, ne simțim uniți datorită Alexandrei. De acolo de sus, Alexandra a adunat exact oamenii cu suflet. Ați văzut că, în momentul în care s-a pus stop la huiduieli, în care s-a transmis să nu se mai folosească politic cazul Alexandrei, ați văzut cum au dispărut unii și am rămas o mână de oameni?”, spune liniștit, dar cu fermitate în glas, un bărbat tânăr.
Da, spune bărbatul, ”o mână de oameni nu pot schimba o mie de mentalități sau o doctrină”, dar important este ca ei să nu renunțe la crezul lor. Schimbarea este grea, pentru că oamenii se tem încă. Simt frica de sistem, de autoritate.
”În 30 de zile ce să se schimbe? Peștele de la cap de împute! Am văzut că, la nivel național, Botoșaniul e fruntaș la șpaga în spitale. Și Alexandra dacă mergea cu bani, cine știe…? Oamenii se tem să vorbească, se tem să vină aici. La noi încă predomină frica. Dacă s-ar retrage acreditarea medicului care a fost de gardă, da, poate că de acolo am spune că lucrurile încep să se schimbe”.
Sunt hotărâți să vină în continuare, seară de seară. Pentru ca ”moartea Alexandrei să nu fie trecută cu vederea”. Și pentru că ”mulți gândesc că lor nu li se poate întâmpla”.
”Știam că oricând te poate lovi o tragedie… Dar nu Alexandra!”
Ca o ironie a sorții, Alin Ivanov, cumnatul Alexandrei, spune că în familia lor nu s-au gândit niciodată că ”lor nu li se poate întâmpla”. La o lună de la moartea tinerei mame, este impresionat de gestul comunității de a fi solidară cu drama familiei sale.
”Din primele zile în care ne-am adunat și am început să formăm o comunitate - care uneori a fost mai mare, alteori mai puțin numeroasă - oamenii spun că simt cum ceva îi atrage către drama Alexandrei, apoi citind despre Alexandra că avea darul de a atrage oameni în jurul ei, spuneau că chiar așa se simt și ei”, spune Alin Ivanov.
De 30 de zile, în familia Alexandrei s-a așezat o tăcută și sfâșietoare durere. Cu toate acestea, cu toții încearcă să îi țină vie memoria. Soțul Alexandrei, Gabriel, postează pe rețelele de socializare fotografii din vremea când erau fericiți.
”Chiar zilele trecute Gabi a postat o fotografie în care eram noi toți, familia mea și familia Alexandrei, la terenul pe care îl achiziționaserăm împreună și pe care sperăm că se va construi căsuța la care visa Alexandra. Eram în luna mai, și nici nu ne puteam închipui că vom trece prin această dramă. Eram fericiți, ne băteam cu iarbă, era o veselie de nedescris… Și iată, după numai patru luni am ajuns să trăim asemenea dramă…”.
Nu au fost ocoliți de necazuri. Dimpotrivă…
”…probleme în familia noastră de o perioadă există. Mama noastră, soacra Alexandrei, a murit subit. Chiar dacă era bolnăvioară, era destul de tânără… Cei de la Spitalul Județean chiar ne-au obligat într-un fel să cerem autopsie pentru că părea ciudat ca un om la 62 de ani să moară fără să aibă probleme majore de sănătate. Au făcut autopsia… asta se întâmpla în 2019. Apoi băiețelul meu a fost diagnosticat cu o boală foarte gravă. Nu trăiam în nori, nu era totul roz în familia noastră și nici nu gândeam că nouă nimic nu ni se poate întâmpla. Știam că oricând te poate lovi o tragedie… Dar nu Alexandra!”, povestește Alin Ivanov, cumnatul Alexandrei.
”Știe Dumnezeu care sunt rosturile astea”
În vara în care s-a încheiat au fost cu familia în Grecia. Recunoaște că mereu vorbea cu Alexandra și cu Gabriel că, dacă vreodată li se va întâmpla ceva, să aibă grijă de copiii lor.
”Făceam multe drumuri spre Cluj și București cu băiețelul, la spitale, nici nu le mai știam numărul… Vedeți câte nenorociri se întâmplă pe șosele, conștientizam că oricând se poate întâmpla o dramă, și atunci ei fiind mai tineri și noi atât de uniți ca familie, le spuneam că, în caz de ceva, veți avea grijă de copiii noștri. În această vară, din Grecia, chiar i-am trimis Alexandrei asigurarea de călătorie, i-am spus: uite asigurarea, dacă ferească Dumnezeu se întâmplă ceva, iei legătura cu un avocat și aveți grijă de copii. Ca să ne întoarcem din vacanță și totul să fie invers, să avem noi grijă de nepoții noștri! Știe Dumnezeu care sunt rosturile astea”, spune cu durere tânărul.
Nu s-a gândit niciodată că cea care va fi lovită atât de crunt va fi chiar Alexandra. Era plină de viață, optimistă, mereu înconjurată de oameni. Alături de Gabriel și copiii lor erau familia împlinită, chiar dacă greutățile nu i-au ocolit.
”Erau foarte sociabili, ei s-au cunoscut la Asociația Tinerilor Ortodocși, mereu erau un grup enorm, foarte uniți. De asta probabil Gabi vrea să o țină în amintirea noastră. În special pentru cei care au cunoscut-o și au îndrăgit-o pe Alexandra”.
”Casa cu miros de mamă”
Copiii o așteaptă și astăzi pe Alexandra acasă. Orice sirenă a ambulanței le amintește că mama a plecat și trebuie să se întoarcă.
Comunitatea s-a implicat din nou. Pentru a-I ajuta pe copii să aibă ”casa cu miros de mamă”.
”Niciodată, nimic nu o va înlocui pe Alexandra. Sunau oameni care întrebau cum pot să ne ajute, pentru că nu aveau posibilitatea de a veni la proteste. Așa a pornit strângerea de fonduri. Ne-am dat seama că, chiar dacă nu o putem niciodată înlocui pe Alexandra, faptul că vor avea o căsuță așa cum au visat, pe locul pe care îl vizitau aproape zilnic… făceau planuri. Cu adevărat era visul lor. Probabil că, moral, e important pentru copii să aibă acel loc. Durerea va persista. Dar, așa cum scria cineva, ”casă cu parfum de mamă”, mă gândesc că întotdeauna se va ști că acesta a fost visul Alexandrei”, a încheiat Alin Ivanov.
Astăzi, la împlinirea a o lună de la moartea Alexandrei Ivanov, botoșănenii se vor întâlni din nou, pentru a comemora un suflet blând, o mamă bună și un om dedicat semenilor.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
