Într-un timp al pătimirii în care auzim mai des de sfântul Iepuraș decât de Răstignirea lui Hristos, într-o vreme în care mitingurile politice aproape că iau locul procesiunilor creștine, într-o săptămână în care sărbătoarea aduce pagubă sufletească de fiecare dată când ne raportăm la material și la îndestularea de tot soiul, clopotele bisericilor vin să ne amintească ce înseamnă Sfintele Paști. Ce înseamnă patimă, suferință, moarte. Și de ce trebuie să le cunoaștem pe toate acestea spre a atinge Învierea.
În Vinerea Mare, creștinii s-au adunat în biserici mai mari sau mai mici. Au venit cu chip cernit, cu pasul smerit. Este înmormântarea lui Hristos.
În micuța biserică de la marginea orașului închinată Sfintei Ecaterina, creștinii cântă Prohodul Domnului. În mijlocul locașului, Sfântul Epitaf. Scoaterea lui din altar semnifică chiar coborârea de pe Cruce a lui Hristos și pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.
Cu lumânări aprinse în mâini, creștinii înconjoară Biserica cu Sfântul Epitaf, într-o plină de emoție procesiune de înmormântare. Sunt mulți copii mici, cu părinți și bunici. Părintele paroh, preotul Liviu Florariu, le vorbește despre Moarte și Înviere, dar mai ales despre ce păstrăm în sufletul nostru.
"Am săvârșit în această seară slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. Ne-am întâlnit împreună aici în Sfânta Biserică și am plâns împreună pătimirile și moartea Mântuitorului Hristos, care pentru noi și pentru a noastră mântuire s-a jertfit pe Cruce și a murit.
În toată perioada postului mare ne-am pregătit pentru acest moment. Tot ce am făcut până aici, tot postul, toată rugăciunea, toată milostenia, toată pocăința noastră, toată plângerea greșelilor noastre, ne-au adus la acest punct: astăzi îl înmormântăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astăzi și noi, împreună cu el, plângem pentru păcatele noastre. Pentru că pentru aceasta a venit Hristos: ca să ne mântuiască pe noi și să ne scoată din robia păcatului. Să ne deschidă nouă astăzi Împărăția Cerurilor.
Dacă vedem în sfintele evanghelii, Mântuitorul le-a spus de mai multe ori ucenicilor: "Mă duc să pătimesc și voi muri". Dar de fiecare dată Mântuitorul le-a spus imediat: "Fiul Omului va învia după trei zile". Cuvinte dătătoare de viață și de speranță: "A treia zi voi învia". Așadar și noi să avem convingerea că Mântuitorul astăzi răstignit și pus în mormânt va învia a treia zi pentru fiecare dintre noi, în special, pentru că rugăciunea pe care am săvârșit-o în această seară, Denia Prohodului Domnului, toate aceste frumoase cântări care împodobesc această frumoasă slujbă nu înseamnă nimic altceva decât deschiderea sufletului nostru către suferința lui Hristos. Deschiderea sufletului nostru către bunătatea lui Hristos. Deschiderea sufletului nostru către iubirea și dragostea lui Hristos. Mântuitorul ne dă pildă și ne învață în această seară să răsplătim răutății cu bunătate, să răsplătim păcatului cu sfințenie, pentru că toată această perioadă de post, de pocăință, de spovedanie, de milostenie, are ca scop câștigarea noastră și câștigarea sufletului nostru, smulgerea de sub povara păcatului, de sub tot ce este rău în viața noastră.
Dacă vom crede cu adevărat că Mântuitorul s-a răstignit, a murit, iar a treia zi a înviat pentru noi și pentru a noastră mântuire, atunci cu siguranță ne vom putea mântui sufletele noastre. Pentru că nu vom putea trece nepăsători pe lângă toată această suferință a Mântuitorului. De aceea trebuie să păstrăm această zi în inima noastră. Dacă Mântuitorul nostru, el, Dumnezeu fiind, s-a pogorât pe pământ, a luat chip de om, ne-a învățat și ne-a arătat ceea ce trebuie să facem pentru mântuire, apoi a fost prins, judecat pe nedrept, răstignit și a murit pentru noi, dar a treia zi a înviat, cum vom putea trece nepăsători pe lângă această suferință? Dacă vom purta această rugăciune a Deniei Prohodului Domnului într-un colțișor în inima noastră, poate vom putea trece prin tot ce înseamnă suferință, obstacol și greutate în viața noastră. Pentru că poate de prea multe ori ne aducem aminte de Dumnezeu doar atunci când avem nevoie de el. Atunci când suntem în suferință sau necaz plecăm genunchii și ne rugăm să ne ajute. Ar trebui tot timpul, și când suntem fericiți să dăm Slavă lui Dumenzeu, când suntem liniștiți să cerem de la Dumnezeu pace în sufletele noastre. Să vă dea Bunul Dumnezue ca această zi să aducă în inima, cugetul fiecăruia dintre dvs. pace, bucurie, liniște și mântuire", a spus în cuvântul de învățătură pr. Florariu Liviu Ilie, parohul Bisericii "Sfânta Ecaterina" din municipiul Botoșani.
