de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Avem în faÈ›a noastră câteva săptămâni, poate câteva luni de carantină, de izolare fizică forÈ›ată. S-ar putea să fie pentru cei mai mulÈ›i dintre noi cea mai grea perioadă pe care am cunoscut-o în timpul vieÈ›ii de până acum È™i, poate, până când vom înceta să mai fim pe acest pământ. Deocamdată avem nervii puÈ›in întinÈ™i, dar bateriile sunt încărcate încă, probabil È™i pentru că nu realizăm dimensiunea grozăveniei care ne aÈ™teaptă.
Și pentru că va trebui să funcÈ›ionăm în toată această perioadă în bulele noastre semi-închise, pentru că nu le vom putea alimenta cu alte experienÈ›e noi (profesionale, turistice, sociale etc.), e vital să nu transformăm acest spaÈ›iu al comunicării între noi într-un loc sufocant È™i sufocat de pandemie. AÈ™ recomanda tuturor să nu retransmită obsesional un mesaj sau o informaÈ›ie la care oricum avem acces toÈ›i. Efectul de saturaÈ›ie se obÈ›ine de multe ori din această monotonie exasperantă È™i obositoare a repetiÈ›iei. Nu mai trimiteÈ›i video-uri, articole È™i sfaturi în mesageria privată a tututor din listă, e ok, oricum le citim cu toÈ›ii. Nu vă mai umpleÈ›i pagina cu redistribuirea aceloraÈ™i texte, imagini sau filme despre pandemie. Nu căutaÈ›i cu orice preÈ› viralizarea postărilor despre virus. Ca simplu exerciÈ›iu mental, dar È™i din respect pentru ceilalÈ›i, încercaÈ›i ca măcar o postare din două să NU fie despre coronavirus.
GândiÈ›i-vă că acest spaÈ›iu de comunicare, pe care avem È™ansa să-l împărÈ›im aici, nu trebuie să fie el însuÈ™i virusat integral de pandemie. Desigur, e important să fim informaÈ›i, desigur, în fiecare zi intervine ceva nou, dar, din grijă sau de drag de ceilalÈ›i, nu vă lăsaÈ›i subjugaÈ›i mental de virusul acesta blestemat. Mintea noastră nu este în carantină, ea continuă să fie liberă. Avem atâtea lucruri minunate pe care le-am trăit, sunt atâtea cărÈ›i extraordinare despre care nu am apucat să povestim, sunt atâtea melodii care ne-au emoÈ›ionat, atâtea colecÈ›ii de fotografii pe care nu le-am văzut, sunt atâÈ›ia prieteni cu care nu am avut vreme să vorbim, avem atâtea planuri împreună de la vară sau de la toamnă!
Să gândim această perioadă ca pe o È™ansă unică în viață. E È™ansa reculegerii, a meditaÈ›iei, a regăsirii de sine È™i a reîntâlnirii celor mai dragi dintre noi. Desigur, pandemia nu este o binecuvântare, dimpotrivă, e ceva foarte grav, să nu ne minÈ›im, È™i ea ne va pune la grea încercare. Dar gândiÈ›i-vă că e o ocazie rară de a profita de o încetinire a vieÈ›ii, pe care, de altfel, o trăim zi de zi cu sufletul la gură. Ne tragem sufletul, pentru că altfel, nu È™tim când mai apucăm să o facem. Ne gândim, în toată lentoarea acestor zile, la ce a fost viaÈ›a noastră până acum, la ce este ea azi È™i la ce va mai fi „după”.
Și, mai presus de toate, e nevoie să înÈ›elegem că de acum foarte mult din bătălia cu acest virus depinde de noi. De fiecare dintre noi, prin ceea ce facem È™i prin forÈ›a exemplului propriu. Nu ni se cere să murim în tranÈ™ee, nu ni se cerem să ne luptăm cu teroriÈ™ti sau cu soldaÈ›i brutali, nu ni se cere să urâm de moarte sau să ne blestemăm viaÈ›a. Ni se cere să nu facem rău celorlalÈ›i stând în casă, ni se cere să facem efortul de a nu face nimic din ceea ce ne-ar putea dăuna nouă È™i celor dragi.
A nu face nimic nu înseamnă a repeta până la epuizare aceleaÈ™i informaÈ›ii È™i imagini despre virus. Să nu ne lăsăm aÈ™adar colonizaÈ›i de el aici, între noi È™i, de asemenea, pentru că suntem oameni cultivaÈ›i È™i deschiÈ™i la minte, să-i încurajăm pe ceilalÈ›i care nu sunt aici cu noi, pe facebook, care nu È™tiu È™i nu pot să se informeze ca noi, să le arătăm ce au de făcut, cum să se apere, ca să fie È™i ei liniÈ™tiÈ›i È™i ca să nu se piardă în confuziile acestor zile grele.
Curaj È™i evitaÈ›i cât puteÈ›i orice postare proprie care îi demoralizează pe ceilalÈ›i. Vă va fi mult mai bine dacă veÈ›i avea grijă ca È™i lor să le fie bine!