La început a fost o idee. Apoi o fărâmă de curaj. Și doi oameni care au rostogolit fărâma de curaj până când bulgărele s-a făcut mare și a urnit mentalități.
Festivalul Nordului a schimbat perspectiva care plana până atunci nu doar asupra unui orășel, ci apăsa și peste speranțele tinerilor. Dintr-un loc în care nu se întâmplă nimic, Darabaniul s-a transformat - într-un deceniu - în orașul care inovează, care deschide ferestre către viitor.
Ideea a venit de la frații Teișanu: Ștefan și Alexandru. Tinerii care au venit din Cluj pentru a retrăi la Darabani, în orașul natal, miracolul întoarcerii acasă. Iar acest miracol s-a dovedit a fi, în fapt, energia care naște în continuare idei, care ține în viață, de 11 ani, o poveste unică: Festivalul Nordului.
În urma seară a Festivalului am stat de vorbă cu unii dintre participanți, pentru a afla cum s-a văzut Darabaniul prin ochii lor.
”Este mai mult decât un festival, este o încercare de regenerare a comunității!”
Luana Popa este din Suceava. Vine la Darabani de câțiva ani, în perioada Festivalului Nordului, fiind atrasă mai ales de specificul cultural pe care evenimentul îl imprimă în comunitate.
”Mi se pare foarte important ce se întâmplă aici, la Darabani, prin Zilele Nordului. Este mai mult decât un festival, este o încercare de regenerare a comunității, și asta mi se pare cel mai important lucru. Pentru că dincolo de evenimente similare, care aduc un film sau un spectacol de teatru sau un concert, aici se încearcă un dialog cu comunitatea, un dialog cu persoane cu experiențe în diverse domenii care pot ajuta, care vin cu expertiză. Și asta mi se pare cel mai important: modul în care se desfășoară acest eveniment. Și faptul că organizatorii au această anduranță și că s-a ajuns la a 11-a ediție… Le doresc foarte mult succes în continuare, nervi de oțel și răbdare”, ne povestește Luana Popa.
Ca participantă la multe ediții ale Festivalului, Luana Popa apreciază evoluția și calitatea din ce în ce mai bună a evenimentului de la Darabani. ”Se vede clar evoluția, se vede clar și interesul pentru partea asta de discuții (”Întâlnirile Nordului”, nota red.), care pentru mine este foarte importantă și pe care o caut în diverse spații și în diverse locuri unde se organizează evenimente de genul acesta, pentru că asta mi se pare foarte important, că se dă o voce comunității, se dă posibilitatea de a aduna niște idei și de a da încredere unor oameni de a face ceva. De la: ce frumos ar fi să se facă, la: hai să vedem cât de frumos e dacă facem”.
”Festivalul de la Darabani e unic”
Tot de la Suceava vine și Dinel Teodorescu. Nici el nu se află pentru prima dată în cel mai nordic oraș al României, pe care îl vizitează, este adevărat, doar în perioada Festivalului Nordului.
”Din punctul meu personal de vedere, festivalul de la Darabani e unic pentru că nu știu (or mai fi, dar nu le știu eu!) alte festivaluri a căror miză să nu fie una financiară, să nu fie una profesională (adică festivalul de teatru al orașului tău sau festivalul de rock al orașului tău), să nu stai pe nișa ta sau în care devenirea, avansul festivalului să vină cu statistici (anul acesta avem mai mulți vizitatori, anul acesta avem mai multe evenimente). Ce mi se pare fascinant la festivalul acesta, faptul că este un experiment, și sperăm să fim aici până se fac cei 25 de ani. Și sunt foarte curios la sfârșitul celor 25 de ani ce va revela festivalul acesta. Pentru că nu are miza pe care o au restul festivalurilor. Celelalte festivaluri sunt un fel de brand pentru un domeniu, pentru o persoană, pentru o artă, pentru… Pe când îmi pare că miza acestui festival este să activeze o comunitate, să aducă în mijlocul unei comunități oameni interesanți, care au același background ca și comunitatea respectivă și să arate că se poate. Acum sunt foarte curios cum va ieși până la capăt pentru comunitate povestea asta, pentru că aici vorbim despre comunitate, despre cum indivizii, prin carierele, prin personalitățile lor, pot influența comunitatea”, spune Dinel Teodorescu, din Suceava.
Suceveanul a menționat încă o dată unicitatea festivalului de la Darabani, aducând în atenție impactul pe care un astfel de eveniment îl are asupra tinerilor din oraș. ”A venit o întrebare în timpul discuțiilor: ce sfat aveți dvs., un vârf în profesia dvs., pentru tineri, care sunt șansele lor să plece pentru a primi aripi? Și aici mi se pare unic festivalul acesta: un experiment care va aduce diferite experiențe ale altora pentru a vedea dacă puteți să vă dați aripi și, cel mai important, dacă trebuie să plecați pentru asta. Aici mi se că Zilele Nordului devine un festival cu o miză unică”.
”Cred că este doar un punct de plecare către ceva mai mare”
Portughezul Bruno Inácio a venit pentru prima dată nu doar în Darabani, ci și în România. A participat la Forumul Orașelor Mici din România, dar nu a ratat nimic din programul festivalului, de la tururile orașului până la întâlniri, filme și spectacole de teatru sau concerte. Șef al Departamentului Cultural al Orașului Faro, din Portugalia, precum și președinte al Asociației Poeta Aleixo, Bruno Inácio crede în puterea culturii și a creativității de a transforma pozitiv teritoriile și oamenii. Cu o pregătire academică în marketing, sociologie și administrație publică și o bogată experiență de lucru în administrația locală și centrală, îi place să adune oamenii împreună și să creeze proiecte noi, precum Rețeaua Europeană Creative Rooftops.
”Darabaniul nu îmi pare atât de diferit de alte orașe mici sau zone din Europa. Dacă te uiți la zonele rurale din Europa, îți dai seama că nu sunt foarte diferite de ale noastre. Cred că factorul principal este densitatea, aici aveți o densitate foarte mică, iar asta modelează pământul, iar la rândul lui pământul modelează oamenii. Și apoi devine un ciclu, oamenii ajung să modeleze pământul, iar asta, combinată cu densitatea scăzută, îți oferă ceva ce nu ai în alte locuri, îți oferă timp. Și apoi timpul modelează oamenii”, ne-a spus Bruno Inácio.
În viziunea portughezului Bruno Inácio, festivalul de la Darabani are rolul de a implica oamenii, de a uni comunitatea. ”Nu este gândit în jurul unei agende culturale, ci în jurul unor mecanisme care să implice oameni”.
”Cred că este doar un punct de plecare către ceva mai mare. Iar punctul acesta de plecare este să aduni oamenii în jurul unei idei. Asta am simțit. Iar apoi, construind pe baza acestei fundații, poți crea atât de multe lucruri și atât de multe oportunități pentru oamenii din festival! Dar o văd mai mult ca pe o acțiune comunitară decât, dacă vrei să îi spui, festival. Asta e perspectiva mea”, a completat Bruno Inácio, din Portugalia.
”E mai multă emoție, sinceritate, pur și simplu e vorba de bucuria participanților!”
Începând de anul trecut, la Darabani ajunge de la Cluj și Gabriel Aldea. Activează în cadrul unui studio creativ, cu o echipă de 12 oameni, iar ”vara este sezonul nostru de festivaluri”.
”A fost un proces de zece ani până să reușim să ne sincronizăm, de când mi-a povestit Ștefan Teișanu de festival. Anul trecut am reușit să ajung și, pentru că mi-a plăcut foarte mult, am venit și anul acesta. Și nu am venit singur, am adus și un coleg”, spune Gabriel Aldea, cel care la Festivalul Nordului coordonează componenta foto și video a întregului eveniment, alături de o echipă de voluntari.
”Mie îmi place să privesc orice festival mai mult prin obiectivul foto, și asta fac de o viață, de vreo 15 ani. Uneori mi-e greu să fiu simplu participant, dacă nu am camera la mine nu mă simt complet. Chiar dacă este un festival mic, este foarte ofertant vizual și pot să surprind mai multă autenticitate, parcă e altceva față de festivalurile mari cu care sunt eu obișnuit, unde cred că este mai ușor. Aici pot explora un pic mai mult, uneori chiar să mă apropii foarte tare de persoane, să abordez orice subiect. Sunt și foarte deschiși oamenii, din ce am observat, nu se simt deranjați, chiar comunică bine cu aparatul”, spune Gabriel.
Iar cine a privit imaginile din festival s-a convins de ceea ce povestește Gabriel. Oferta vine din culoare, dar vine și din vârste, de la copii, adolescenți, la adulți. ”E mai multă emoție, sinceritate, pur și simplu e vorba de bucuria participanților! Și asta o văd cel mai mult pe voluntarii care sunt prezenți la fiecare activitate, care vor să se bucure de festival. Nu știu dacă sunt în timpul lor liber sau și-au ales să fie acolo repartizați tocmai pentru a se bucura de eveniment. Cred că segmentul acela de tineri de liceu mi se pare că îl asociez cel mai mult cu festivalul acesta. Cred că mi-aș dori să mă apropii și mai mult de ei, să le aflu părerile dincolo de ce se vede prin lentilă și ce văd în ochii lor, asta o curiozitate după două ediții”.
”Festivalul Nordului a devenit un festival al familiei la Darabani”
Doamna Elena Ciobanu a fost o viață profesoară de română la Darabani. Astăzi este în vârstă de 80 de ani și spune că nu a ratat aproape nicio ediție. Este cucerită de tinerii care în perioada festivalului vin acasă, o impresionează poveștile care se nasc la Darabani în fiecare an. ”Festivalul Nordului a devenit un festival al familiei la Darabani”, ne spune doamna Ciobanu. Însă este convinsă că efectul asupra tinerilor se va regăsi și mai mult în viitorul orașului.
”În primul rând prin copiii aceștia, voluntarii pe care Festivalul îi formează, din generație în generație. Cum sunt cooptați în echipa festivalului, deja își schimbă gândurile. În ce sens? Dobândesc mai multe cunoștințe. Nu mai pleacă la Botoșani, înțeleg că e mai bine pentru ei să urmeze liceul aici, în Darabani, unde își dezvoltă și comunitatea. Apoi merg la Cluj la universitate, unde sunt mai multe oportunități. Din păcate, copiii nu prea se mai întorc după studii. Acolo își găsesc de lucru, își dezvoltă cariera. Mediul de acolo îi transformă, îi schimbă. Dar toți revin acasă, de Zilele Nordului. Vin cu drag, însoțiți de familii, de cuscri. Da, e un festival al familiei. Își programează concediul în funcție de festival”, spune doamna profesoară.
Nu a ratat nici anul acesta Întâlnirile, filmele proiectate la Conacul Balș… ”Festivalul a fost foarte frumos la Darabani anul acesta, cu un program consistent. M-a impresionat filmul despre Nora Iuga ("De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin", nota red.). Nici nu am știut unde mă duc, nu am apucat să mă documentez despre personalitatea ei, dar pe parcurs am înțeles că a dus o viață tumultoasă, de intelectual. Talentată, o femeie puternică, trecută prin multe, a răzbit și acum încă este puternică, o stare bună de spirit la 93 de ani. Mi-a plăcut mult relația ei foarte apropiată cu regizoarea filmului (Carla Maria Teaha, nota red.). Cred că așa a fost mereu în viață Nora Iuga: apropiată de tineri. Mi-a plăcut mult și regizoarea acestui film. La Întâlnirile Nordului îmi plac cel mai mult tinerii. Dintotdeauna mi-au plăcut tinerii. Și școala. Școala a fost viața mea dintotdeauna. Copiii m-au iubit, i-am iubit și îi iubesc. Tinerii, asta mă atrage pe mine și mă determină să merg la tot felul de activități. Astfel rămân ancorată în realitatea vieții. Chiar dacă sunt la o vârstă, nu ignor ideile tinerilor. Nu mă pot integra total, e adevărat, dar îmi place să îi ascult. Aici nu vine oricine, sunt toți deosebiți, fiecare pregătit în domeniu lui, sunt oameni culți”, ne-a povestit doamna Elena Ciobanu.