de Cătălin Borangic, istoric:
Nimic nu mi se pare mai identic în toate formele posibile ca asemănarea izbitoare dintre politicieni și meseriași. Deși pentru peisajul politic românesc termenul „meseriaș”, în cheia lui profesională, este absolut o fantezie, eu cred că e potrivită analogia. Nu pentru că politicianul român se poate ridica la nivelul de meseriaș, bun și onest, ci din altă perspectivă.
Despre politicieni n-are rost să detaliem, că-i cunoaște toată lumea, dar despre meseriași putem spune câte ceva.
Nu este om să nu fi avut nevoie de un meseriaș care să-i zugrăvească, monteze un termopan, repare o ușă, un televizor, carburatorul la mașină, să schimbe parchetul, țiglele sparte, curețe fântâna, înlocuiască niște instalații, repare rețeaua electrică, deratizeze și în general să facă ceva ce 95% dintre români le place să aibă, dar nu-s în stare ei înșiși să facă.
Pentru toate astea, dar mai sigur pentru fiecare în parte, omul cheamă sau mai degrabă caută un meseriaș, un meșter, un priceput. Dacă n-are un cumătru sau un văr care chiulea de la școală și din cauza asta a mers pe șantier în loc să dea la facultate ca toți ceilalți veri și a ajuns rușinea familiei, dar și sursa ei de bani, atunci necazurile capătă un coeficient de nervi suplimentar, nevoit fiind cetățeanul să cutreiere orașul ca un copoi uitat afară, peste iarnă.
Trebuie spus că masa cea mai compactă a meseriașilor buni s-a ușchit regulamentar peste granițe, locuri unde talentele și aptitudinile lor sunt mai aproape de suma de bani care ar echivala corect ce știu și pot ei să facă. Drept urmare, pe la noi prin republică mai găsești doar epave în prag de pensionare sau pensionari care mai vor să facă un ciubuc, meseriași făcuți la apelul bocancilor și ici-colo câte o firmuliță cu 3 angajați în siviul cărora lista de aptitudini declarate e mai lungă decât factura la autostradă. Să nu puneți botul!
Aruncând un ochi în politic observăm și prima asemănare. Oameni politici cu adevărat de pe la noi sunt și ei plecați de mult, în lumea celor drepți. Aici numai ciurucuri au rămas.
Cum-necum, să zicem că omul găsește meseriașul necesar. Fie că e independent, fie că e înscris într-un partid SRL. Că și aici asemănare este.
A doua etapă e mai rozalie decât precedenta cea tristă. Meseriașul vine, adesea prompt, la ora stabilită și împreună se stabilesc parametrii dezastrului. Absolut întotdeauna problema are la baza predecesorii. Invariabil cine a lucrat înainte a greșit, a făcut prost, a pus materiale slabe și în general și-a bătut joc de proprietar. „Păcat de banii dați”, va ofta meseriașul cu aerul că erau banii lui. Ce avem aici nu este altceva decât „greaua moștenire” în toată splendoarea ei. Dar, peste corporatist a dat norocul! Meșterul cunoaște și poate rezolva. Că de aia e meșter și de aia a fost chemat/trimis aici. Toate astea se stabilesc la o cafea făcută atent de doamna casei, care va umbla prin jur ca o nevastă de ninja, atentă să nu spargă magia. Mașina de spălat va funcționa, ușa se va închide corect, patul nu va mai scârțâi ca Robocop prins de ploaie și se vor putea coțăi fără să afle tot palierul, ori desenele Irinucăi de pe pereți vor dispare cu tot cu igrasia de sub ele. Cu așa ceva nu te joci! Dacă negocierile au loc un jurul unei țuiculici să știți că e semn rău.
Urmează firesc latura financiară. Oricum ai coti-o vei ieși scump! Chit că meseriașul îți va demonstra pe hârtie cât a lăsat de la el la manoperă, că pare o familie de treabă și la fel și băiatul lui e la facultate și știe cât e de greu. Va fi evident că deși pare astronomică, suma nu e chiar așa de mare comparativ cu cât de rău arată și ce bine va arăta după. Corporatistului o să-i pară rău și după bursa din liceu, pe care ar fi trebuit să o economisească. Una peste alta, va fi convins, fraierit, amăgit și amețit. Și speriat că nu ajunge la o înțelegere și rămâne cu pereții coșcoviți. Așa că acceptă. Că this is the fuckig life! Vrea o casă frumoasă, funcțională și, dacă are și un pic de sinucigaș în el, și cochetă. O să ceară un împrumut de la tac-su sau mai bagă un credit mic acolo, care o să-i roadă ca lepra toate weekendurile pe următorii doi ani.
Manopera ca manopera, dar costurile materialelor o să-i rupă legăturile neuronale. Din nou meșterul nu numai că știe, dar și cunoaște. Depozite, gestionari, diferențe, nuanțe, calități. „Luăm Ceresit CM9! Folosim Vată minerală bazaltică RockTherm 90 Izovat 1000 x 600 x 100 mm! Nu băgăm marfă ieftină, că ai văzut ce se alege! Nu ține, domle! Io nu-mi bat joc de client și nu lucru cu marfă proastă! Dai un ban, dar face!” Aproape îți pare rău că n-ai mai mers pe la biserică. Există Dumnezeu!
Observați că suntem în etapa cumva socialistă. Totul e al nostru, noi facem, noi beneficiem. Tot cam acum, în cheia aceluiași spirit socialist, ne tutuim. Mai pui o țuică! Ție! Apoi și lui, că parcă se uită urât.
Astea fiind zise și etapa roz devenind cenușie îți iei pastilele de inimă și îi dai avansul. Meseriașul îi zice arvună, să pară meșter vechi, hârșit, tradițional. Că tot acum îți și face un eseu oral despre ce și unde a mai muncit și cu ce rezultate. Că dracu te-a pus să-i dai cafea? Trebuia să o bei tu!
Te ușurează de 30-35% din viitoarea manoperă și pleacă. Te uiți după el ca după tren când l-ai scăpat. Nu te teme! Vine aproape negreșit a doua zi cu o scară nesigură, câteva găleți folosite, doi-trei trafaleți țepeni și un puștan evadat de la școala de corecție. Ăsta le cară. Meșterul ia măsurile. Apoi face necesarul, că ieri după țuicile alea îi cam dădea cu virgulă.
Dacă ești prost îi dai banii să cumpere și materialele, dacă ești și mai prost nici măcar nu mergi cu el să le cumpărați. „Oameni suntem, și ai văzut câte lucrări am mai făcut” nu e un argument!
Oricum o sucești va reveni tot mai rar de vei ajunge să-ți fie mai dor de el decât de mă-ta! Va munci prost, va face mizerie, îți va bea toată țuica, plus apa de pe gogonele, puștanul va fuma peste tot și dacă ai noroc să fie prezenți tot mandatul, lucrarea are toate șansele să arate și mai prost decât înainte. Dacă tu ai cumpărat materialele, de la cel mai de încredere și scump retailer nu mai ai nici o șansă să vezi lucrarea finalizată sau banii înapoi. E vina ta! Nu trebuia să iei aia și aia, ci aia și aia, cum ția zis el, că de aia e meșter! Dacă prinde alt prost, la fel de disperat ca tine, nu va mai reveni sigur. Rămâi cu scara, gălețile, mizeria și banii dați. Și te apuci de căutat alt meseriaș.
Câte asemănări sunt între meseriași și politicieni? Sau deosebiri să le zic?