Sărbătoare în ținutul Voronei! Maica Teofana Scântei, punctul luminos din monahismul românesc, împlinește 85 de ani de viață și 50 de ani de stăreție. Chipul blând, inima curată, bucuria împărtășirii și iubirea de aproapele îi sunt de zeci de ani însemnele unei vieți închinate lui Dumnezeu.
Impresionează prin înțelepciune creștină, dar mai presus de toate prin discreție și o aleasă mărturisire a credinței. A trăit în exemplul smereniei marilor părinți ai pustiei. Numele sfinției-sale, păstrat în cronici, pisanii și-n inimile noastre, se tâlcuiește simplu: Teofana Scântei de la Vorona.
S-a născut la 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni - Săveni, fiind al șaptelea copil al evlavioșilor creștini Costache și Maria Scântei, primind la Sfântul Botez numele Fevronia. La 9 mai 1942, pe cand avea numai opt ani, a fost dusa de tatăl său la Mănăstirea Agafton și încredințată monahiei Mitrodora Savel, care i-a devenit îndrumătoare în viața duhovnicească și care s-a ocupat în mod deosebit de educația ei.
În Mănăstirea Agafton a continuat școala începută în satul natal, în același timp lucrând la atelierul de covoare al mănăstirii și la celelalte ascultări comunitare. În anul 1948 a devenit rasoforă, în vremea stăretiei Arhimandritei Evelina Honceru. În anul 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a fost transferată la Mănăstirea Râșca, cea care se transformase din mănăstire de călugari în mănăstire de călugărițe, condusă de o maică din Agafton, Stareța Nimfodora Baltag.
Mănăstirea depindea de starețul Slatinei, Arhimandritul și duhovnicul de pioasă amintire Cleopa Ilie. În 1959, Decretul 410 a scos din mănăstiri nenumărați călugări și călugarițe. Printre aceștia s-a numarat și maica Teofana, care a fost silită să părăsească Mănăstirea Râșca la 7 decembrie 1959. Cuvintele sunt prea sărace pentru a arăta suferința resimțită de monahi în acea situație. Mai circulă încă acele cântări de jale ale monahilor trimiși printre străini, fără nici un sprijin, în zile grele de iarna, mulți dintre ei neavând nici hrană, nici adăpost, nici cunoscuți, nici prieteni, nici bani.
Nouă ani a luptat maica Teofana departe de mănăstirea unde-și făcuse făgăduințele călugărești. Împreună cu alte câteva călugărițe a lucrat la Filatura de in și cânepă din Fălticeni.
Revenirea la mănăstire s-a întâmplat, după cum mărturisește maica Teofana, printr-o minune. În plin regim comunist, când Decretul 410 încă mai ținea mănăstirile goale, în anul 1968 s-a reînființat Mănăstirea Vorona, prin staruinta P.F. Patriarh Justin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana a fost numita stareță a Mănăstirii Vorona.
Concomitent cu lucrarea gospodărească, maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Manastirea Neamț în perioada 1979 - 1984. În anii de stăretie ai maicii Teofana, P.F. Patriarh Teoctist a aratat o grija deosebită mănăstirii care l-a primit pe când era copil de 14 ani. Și în vremea păstoririi Prea Fericirii Sale, ca și în ultimii ani, numeroase delegații ale Bisericii Ortodoxe, ca și ale altor Bisericii și confesiuni, au poposit în această mănăstire.
"Mănăstirea Vorona a avut mai multe etape, mai bune și mai puțin bune. Cea mai puțin bună a fost cu Decretul 410, când Mănăstirea a fost desființată și a fost folosită de CAP-ul Vorona timp de 9 ani de zile. În 1968 s-a reînființat, eu am fost numită în 1969, de atunci ne ostenim zi și noapte în rugăciuni, în ascultări, pentru a menține frumusețea mănăstirii", spune maica Teofana Scântei, stareța Mănăstirii Vorona.
La împlinirea a 80 de ani, Patriarhul Daniel a rostit cuvinte alese: "Între multele amintiri frumoase din Moldova, evocăm cu bucurie persoana maicii stareţe Teofana: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, având darul moldav al povestirii şi înţelepciune de Pateric. De asemenea, ne amintim cu preţuire de momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7 – 8 septembrie 2005, când vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a fost prezent la Proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona. Atunci, chilia în care Patriarhul a vieţuit în tinereţe ca frate în această mănăstire, între anii 1929-1931, a fost inaugurată ca muzeu, iar pe zidul ei exterior a fost amplasată o placă memorială. Astăzi, la sărbătoarea binecuvântată, de împlinire a 80 de ani de viaţă şi de multă activitate misionară, aflate sub semnul rodirii binecuvântate şi împlinite în statornica slujire a Mănăstirii Vorona, adresăm Preacuvioasei Maici stareţe, Stavrofora Teofana, doriri de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor sfânt de la Dumnezeu în viaţa şi activitatea ei. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Dăruitorul vieţii şi al tuturor binefacerilor, să-i dăruiască în continuare maicii stareţe Teofana aceeaşi râvnă şi înţelepciune de a sluji monahismul românesc! Întru mulţi şi fericiţi ani, Preacuvioasă Maică Stareţă!".
Patriarhi ecumenici, patriarhi apostolici, ierarhi din toata cuprinderea ortodoxa, reprezentanti ai unor confesiuni, demnitari politici, scriitori au admirat aceasta manastire tihnita, smerita si mareata in acelasi timp. "Chiar dacă mulți spun că Botoșaniul este un județ sărac, și cumva disprețuit, Botoșaniul este cel mai bogat județ spiritual. Pentru că a născut mulți oameni de bază pentru Biserică, mitropoliți, episcopi, călugărițe multe. Aici se dovedește că au fost în trecut oameni credincioși care au educat copiii în spiritul credinței și au păstrat credința", spune maica stareță, cea care slujește mănăstirea de aproape jumătate de secol.
La împlinirea a 85 de ani de viață în smerenie creștină, îi urăm sănătate sufletească și trupească, bucurii duhovnicești, măreție îngerească și spor în toate. LA MULȚI ANI!
