Este sărbătoare în ținutul Voronei! Maica Teofana Scântei, punctul luminos din monahismul românesc, împlinește 91 de ani de viață și 56 de ani de stăreție. Chipul blând, inima curată, bucuria împărtășirii și iubirea de aproapele îi sunt de zeci de ani însemnele unei vieți închinate lui Dumnezeu.
Impresionează prin înțelepciune creștină, dar mai presus de toate prin discreție și o aleasă mărturisire a credinței. A trăit în exemplul smereniei marilor părinți ai pustiei. Numele sfinției-sale, păstrat în cronici, pisanii și-n inimile noastre, se tâlcuiește simplu: Teofana Scântei de la Vorona.
Maica Teofana Scântei, o călugăriță minunată, care a stat departe de laude și de publicitate. O monahie care a trăit în exemplul smereniei marilor părinți ai pustiei. Numele sfinției-sale, păstrat în cronici, pisanii și-n inimile noastre, se tâlcuiește simplu: Teofana Scântei, blânda maică a Voronei.
În cei peste 90 de ani de viață a cunoscut războiul, foametea, comunismul atroce și durerea exilului, fiind dată afară din mănăstire în anul 1959, prin celebrul decret 410. După 10 ani a revenit în mănăstire, unde a găsit doar ruină și durere. Comuniștii transformaseră biserica în CAP. Nu a deznădăjduit, însă, și alături de alte maici a început demersurile pentru a reda lăcașului frumusețea de odinioară. A refăcut cele trei biserici, două din incintă și una din cimitir, a construit case monahale, a refăcut chilii.
Maica Teofana s-a născut în ziua 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni, astăzi orașul Săveni, județul Botoșani, ca al șaptelea copil al părinților Costache și Maria Scântei, primind la motez numele Fevronia.
Avea doar 8 ani când a intrat prima dată pe poarta Mănăstirii Agafton, de unde nu a mai vrut să plece, fiind lăsată de părinți în grija maicii Mitrodora Savel, cea care avea să se ocupe de educația ei duhovnicească și intelectuală.
La 14 ani devine rasoforă. În 1949, în 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, este mutată la Mănăstirea Râşca. În 1954, la vâsta de 20 de ani, este tunsă în monahism chiar de către Părintele Mitropolit Sebastian Rusan.
Până în 1959, în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor, a fost alungată de la Râșca. Ajunge să muncească la Filatura de in şi cânepă din Fălticeni, alături de alte maici izgonite din mănăstiri. În anul 1968, prin stăruinţa vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, au fost redeschise Mănăstirea Vorona, cu obşte de călugăriţe, şi schitul Sihăstria Voronei, cu obşte de călugări.
La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona și, de atunci, s-a ostenit zi și noapte în rugăciune, ascultări și muncă pentru a readuce și a menține frumusețea lăcașului de cult.
Maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în perioada 1979-1984.
Mănăstirea Vorona a cunoscut, în această perioadă de 56 de ani, momente de înflorire prin restaurarea celor trei biserici, prin construirea a trei case monahale şi amenajarea unei noi gospodării anexe, dar și prin sporirea vieții duhovnicești și prin organizarea a numeroase acţiuni filantropice.
"Între multele amintiri frumoase din Moldova, evocăm cu bucurie persoana maicii stareţe Teofana: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, având darul moldav al povestirii şi înţelepciune de Pateric. De asemenea, ne amintim cu preţuire de momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7 – 8 septembrie 2005, când vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a fost prezent la Proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona. Atunci, chilia în care Patriarhul a vieţuit în tinereţe ca frate în această mănăstire, între anii 1929-1931, a fost inaugurată ca muzeu, iar pe zidul ei exterior a fost amplasată o placă memorială. Astăzi, la sărbătoarea binecuvântată, de împlinire a 80 de ani de viaţă şi de multă activitate misionară, aflate sub semnul rodirii binecuvântate şi împlinite în statornica slujire a Mănăstirii Vorona, adresăm Preacuvioasei Maici stareţe, Stavrofora Teofana, doriri de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor sfânt de la Dumnezeu în viaţa şi activitatea ei. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Dăruitorul vieţii şi al tuturor binefacerilor, să-i dăruiască în continuare maicii stareţe Teofana aceeaşi râvnă şi înţelepciune de a sluji monahismul românesc! Întru mulţi şi fericiţi ani, Preacuvioasă Maică Stareţă!", spunea despre Maica Teofana chiar Patriarhul României de astăzi, Daniel.
Maica a muncit ani și ani pentru a readuce lăcașul la frumusețea pe care o merita.
Maica stareță Teofana s-a aflat sub ascultare sub patru mitropoliți: Iustin, Teoctist, Daniel și Teofan. În tot acest timp de peste jumătate de secol s-a îngrijit cu dragoste părintească de bunul mers al Voronei, și-a îndrumat cu voce hotărâtă călugărițele, dar a oferit și cuvinte de învățătură tuturor celor care au trecut pragul mănăstirii.
În anul 2019, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan, i-a conferit Maicii Teofana Scântei în semn de prețuire „Crucea Moldavă”. Distincția se alătura „Crucii Patriarhale” primite din partea Patriarhului Teoctist, care i-a atribuit și rangul de stavroforă.
Patriarhi ecumenici, patriarhi apostolici, ierarhi din toata cuprinderea ortodoxa, reprezentanti ai unor confesiuni, demnitari politici, scriitori au admirat aceasta manastire tihnita, smerita si mareata in acelasi timp. "Chiar dacă mulți spun că Botoșaniul este un județ sărac, și cumva disprețuit, Botoșaniul este cel mai bogat județ spiritual. Pentru că a născut mulți oameni de bază pentru Biserică, mitropoliți, episcopi, călugărițe multe. Aici se dovedește că au fost în trecut oameni credincioși care au educat copiii în spiritul credinței și au păstrat credința", spune maica stareță, cea care slujește mănăstirea de aproape jumătate de secol.
”La împlinirea a 91 de ani de viață în smerenie creștină, îi urăm sănătate sufletească și trupească, bucurii duhovnicești, măreție îngerească și spor în toate. Iubirea milostivă și nesfârșită a Preasfintei Treimi să vă ocrotească Preacuvioșia Voastră. LA MULȚI ANI!”, este urarea transmisă de părintele Teodor Ciurariu.
Ne alăturăm și noi gândurile și îi urăm Maicii Teofana multă sănătate, bucurii duhovnicești și pace sufletească!