S-a născut pe 22 iunie 1967, la Botoşani, un oraș pe care îl poartă în suflet. A urmat paşii unei cariere de excepție nu doar în medicină, ci şi în cea universitară. A activat ca medic intern, asistent de cercetare, medic rezident, specialist, medic primar de anestezie-terapie intensivă. Astăzi conduce o universitate cu tradiţie în medicina românească - Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș - înfiinţată încă din 1945, printr-un decret semnat în vreme de Regele Mihai. Se spune despre Leonard Azamfirei, aflat la al doilea mandat de rector, că prin contribuţia sa instituţia "a crescut în patru ani când în 70".
Botoșaniul îi va rămâne întotdeauna în cel mai special loc din suflet, mărturisea Leonard Azamfirei într-un interviu acordat publicației noastre. "Copilăria mea reprezintă una dintre amintirile dragi, foarte vii, pe care o leg doar cronologic de perioada comunistă întrucât, la vârsta respectivă, înțelegerea și orizonturile erau diferite. (...) Când privesc înapoi realizez că școala reprezintă cea mai eficientă modalitate de a atenua diferențele sociale. În clasă toți elevii au șansa de a demonstra, de a accepta provocări, de a lupta și de a câștiga, nu neaparat cu altcineva, cât mai ales cu limite care ușor se transformă în justificări. Îmi amintesc de vorba pe care mi-a spus-o un profesor de fizică, d-l Vacariu, într-un moment de revoltă determinată de lipsa timpului liber din perioada premergătoare unui examen de admitere: “tu oricând ai putea fi ca cei pe care îi privești acum ca fiind fără griji, dar ei nu vor putea fi niciodată ca tine, dacă vei câștiga”. Da, existau oameni frumoși, deși comunismul le tăia spiritul. Însă și ei, și noi, copiii, găseam surse de bucurie nesofisticată și adevărată. Marile prietenii, care durează, sunt cele legate în acea perioada".
Iubitor al clădirilor vechi, cu personalitate, iubitor de carte și strângător de frumusețe, Leonard Azamfirei poartă cu sine, oriunde merge, o parte din orașul natal. "Am fost întotdeauna mândru de orașul în care m-am născut. Botoșaniul va rămâne întotdeauna în cel mai special loc din sufletul meu. Și nu vorbesc aici de un oraș cu o personalitate arhitecturală ieșită din comun, deși are multe locuri deosebite. Mă refer la orașul nostru ca la un spirit care vine din urmă, care te atinge ireversibil, care te copleșește dacă ai răbdarea să îi asculți vocea. Gândind astfel, desigur că privești cu alți ochi superbul parc Mihai Eminescu, cu galeria sa de personalități, centrul istoric prin care mă plimb de fiecare dată când vin în Botoșani, încercând să îmi amintesc ce adăpostea fiecare clădire care mai există, în urmă cu 40 de ani. Plâng dupa clădirea școlii generale în care am învățat pentru că școlile, universitățile nu sunt doar clădiri, ci mărturii ale unor destine".
A fost elev al Liceului Sanitar din municipiul Botoșani. A urmat medicina la Tîrgu Mureș, oraș în care trăiește până astăzi, ca rector al Universității de Medicină și Farmacie. "Am devenit student la Tîrgu Mureș în 1986, într-un loc în care, înaintea examenului de admitere, nu am fost niciodată. Am înțeles după ani că este o greșeală să judeci generațiile. Studenții de azi nu sunt mai buni sau mai puțin buni decât cei din urma cu 30 de ani. Sunt doar diferiți. Și ei, și noi trăim astăzi într-o altă lume, a informației, a interacțiunii preponderent virtuale, a dispariției granițelor, a globalizării. Au mai mult curaj, simț civic și păreri personale, ceea ce este remarcabil. Nu cred că vorbim în termeni de pierdere sau câștig, ci de adaptare și tranformare. Sunt inteligenți, creativi, impetuoși, vorbesc limbi străine, călătoresc, sunt informați, sunt lipsiți de inhibiții. Îmi place să cred că, în calitate de rector, am cu ei o relație foarte bună pentru că, în spiritul a ceea ce spuneam, ei nu critică rigoarea, standardele ridicate, în schimb, pe bună dreptate, reacționează în fata nedreptății sau a măsurilor duble. Dincolo de a fi rector sau profesor sau medic, îmi place să rămân un om atașat valorilor umaniste, care crede că omul are nu doar minte, ci și suflet, și inimă, și fără o împlinire a fiecăreia dintre ele rămânem infirmi, indiferent de ceea ce credem noi sau alții despre noi".
Alături de sute de studii, lucrări de specialitate, a publicat o carte cu titlul "E bine să ştii", un adevărat tratat de medicină preventivă şi curativă, scris pe înţelesul tuturor, în care medicul a adaptat limbajul medical, cel atât de greu de decodificat, la stilul adecvat marelui public, indiferent de gradul de cultură. Demersul este cu atât mai important cu cât, în România, un segment deficitar, cu consecințe extrem de grave, este cel al prevenției. "Medicina preventivă este poziționată în România la periferia îngrijirilor medicale. Pe noi ne impresionează performanța medicală realizată pe bolnavi, nu pe oamenii sănătoși, deși avem un Minister al Sănătății, nu unul al Bolii. Pe de altă parte, resursele majoritare sunt direcționate firesc spre medicina curativă. Cred că politicile de sănătate publică nu sunt corelate, noi fiind deseori o țară care face strategii de toate felurile, dar nu reușește decât rareori să le și aplice pentru că se schimbă decidenții. Nu există o predictibilitate a deciziilor, nu avem planuri multianuale decât pe hârtie, lipsește consecvența de aplicare a unor decizii luate pe termen lung, întrucât prevenția nu aduce rezultate imediate. Populația, indivizii, rareori vor lua măsuri sistematice de prevenție din cauza unei ierarhizări diferite a nevoilor pe care le au. Programele de screening, la rândul lor, sunt costisitoare, dar s-au dovedit eficiente în timp, inclusiv în termeni de costuri de sănătate. Ele însă, pentru a fi derulate, au nevoie de resurse financiare, de personal instruit".
A experimentat în România aproape tot ce se putea experimenta ca medic și profesor, din punct de vedere profesional. A călătorit, a observat și, fără îndoială, a asimilat concepte noi atât în ce privește managementul universitar, cât și cel medical. A rămas acasă și privește acest fapt într-un firesc fără patimă. "Am preferat să rămân în România nu din lipsă de curaj sau din comoditate, ci pentru că mi-am găsit un rost în fiecare moment. Nu am regretat nicio clipă că am rămas în România. Multe lucruri văzute în altă parte le-am putut aplica și aici, iar o Universitate, cum este cea din Tîrgu Mureș, trebuie să fie un loc al libertății și creativității fiecăruia. Ne place fiecăruia libertatea, fie că este vorba de gândire, de exprimare a unor opinii, de interacțiune, desigur susținute într-un cadru potrivit, care trebuie să țină cont și de ceilalți".