O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
Instalarea într-un domeniu atât de pretenţios ca cel al creaţiei literare se poate face prin mai multe moduri. Volumul de debut al Teodorei Pascale (Teodora Pas) îmi aminteşte de o parabolă a drumului în artă enunţată de marele pictor Corneliu Baba: “Ucenicul se trezeşte într-o încăpere sferică cu mai multe uşi. Vrea să o părăsească şi bate rând pe rând la fiecare ieşire. Nici una nu se deschide. Toate-s ferecate. Ce-i rămâne de făcut tânărului pictor? Trebuie să-şi croiască ieşirea sortită lui spre a putea dobândi un loc al său într-un univers suprapopulat.” Ce i-a rămas Teodorei Pascale să facă? Să bată, pentru început, la mai multe uşi pentru a vedea ce face cu uşile personale şi, spre bucuria ei, să i se deschidă destule. Mai întâi a fost Valentin David care şi-a luat în serios calitatea de mentor, de unde şi o poezie ca rezultat al nevoii de a lucra cu exigenţă şi ritm: “Încet, încet, cărămizile au început să se îndrepte, zidurile să capete consistenţă. Ucenicul s-a transformat în meşter şi iată că a ajuns să pună după scurt timp, construcţiei, un acoperiş.” O uşă i-a fost deschisă de scriitoarea Cezarina Adamescu, zâmbetul larg cât o îmbrăţişare a distinsei scriitoare se transformă într-o prefaţă cu valoare de discurs estetic: “Prin aceste poezii, Teodora Pascale nu doreşte decât să facă să reverbereze, în inimile cititorilor, ecoul nemuririi. De fapt, aceasta este şi menirea poeziei, care conţine, încă de la primele încercări, plămada veşniciei”. O uşă i-a fost deschisă şi de epigramistul Petru-Ioan Gârda, cel care în loc de butoni la manşete îi înfloresc haiku-uri: “O asemenea fiinţă sensibilă suferă într-o lume cu profunde nedreptăţi, marcată de superficialitate, de mercantilism. Poeta pune întrebări, se miră, găseşte răspunsuri, speră sau disperă, se refugiază în iubire, acolo unde poate crea o lume perfecta, de vis, a cărei stăpână singură şi sigură este”. Şi rând pe rând deschid câte o uşă Valeriu Mardare, Gheorghe Filis (“Având în aripă vlagă / Şi-n pană mult talent”), Sorin Finchelstein, Ion Micuţ, Laurenţiu Ghiţă („Pe gardul unde cresc urzicile, / Când e târzie-n noapte ora, / Se caţără ades pisicile / Şi, după ele, Teodora!”), Iulian Bostan („Se-arată Teodora-n lume / Cu aură de-mpărăteasă!”), Ion Diviza („Un el şi-o ea, un rim cu a sa rimă”), Carmen Ghioinea, Valeria Moroşan, Florin Rotaru („E o poetă de valoare, / Oricine poate să o spună / Şi sper s-apuc şi ziua-n care / Va scrie-o epigramă bună…”), Ştefan Başno („Troheii, iambii şi dactilii / Erup în versuri săltăreţe…”), Florin Abel („…îmi place lumina versurilor…”), Nicolae Bunduri, Al. D. Funduianu („Cum eşti la prima carte, / Cu drag de vers, îţi spun: / Te văd, în timp, departe… / Deci, fie-ntr-Un Pas Bun!”), Liviu Sergiu Manolache şi Manuela Cerasela Jerlăianu ( „te cunosc, eşti un suflet de aer”).
O uşă doresc să îi deschid şi eu acestei poete. Cu ani în urmă, pe când am citit „Uşa interzisă” a lui Gabriel Liiceanu, am conştientizat că uşa (ca şi poarta) face parte din fibra gândirii pozitive a poporului nostru. Teodora Pascale contrapune o uşă faţă de care duce o luptă între a o ţine închisă sau a o deschide. Depăşeşte gesturile impuse de o peratologie personală şi transformă una din cele cinci „uşi interzise” ale lui Gabriel Liiceanu într-o uşă deschisă, una care să anuleze limitele impuse de „gaura cheii”. Este vorba de cea de-a patra uşă, cea a sufletului, pe care autoarea o întredeschide cu măsură, pentru ca înăuntrul ei să nu intre mai multă ură decât poate duce şi făcând loc să iasă atâta sensibilitate cât poate primi uşile care i s-au deschis: „Am renunţat la tonurile gri / în care des am înmuiat penelul, / Cuvinte diafane voi crea / şi-mi voi picta poemul sau pastelul. / Suav mă-nalţ pe vârfuri, până-n zări, / o balerină palpitând pe poante, / Mă-ncarc apoi astral cu energii, / ca să absorb mulţimea de cuante…(…)(„Suava poezie”).
Chiar dacă nu o spune frust, se observă din tonuri că iubirea a trecut peste poetă ca o tornadă. Mai mult, am vaga impresie că poeta s-a aflat în epicentrul acestui fenomen omenesc. Lovită de resturile purtate încă de iubire, poeta îşi declamă poezia ca un fel de supravieţuire, de triumf al eului obiectiv asupra subiectivităţii. Conştientă sau nu, prin poemele ei Teodora Pascale dă dreptate, sociologului Zygmunt Bauman care concluziona că alături de modernitate şi viaţă, şi dragostea este lichidă, în sensul că şi acest sentiment este „fugar, mobil, precar şi incontrolabil”: „Sunt bolnavă de flori şi păşesc printre spini, / Între nori mă ascund, pe pământ mă alini, / Te doresc, te resping, pare totul un chin, / Tu aştepţi încordat, până eu îmi revin…”, şi poemul „Duelul iubirii”, ca şi multe altele, continuă încapsulând termeni precum „necuvinte reci”, „chip trist”, „surâs dureros”, „îndoiala-pumnal”, „irosim energii” etc. Relevant este finalul acestui poem: „Se dau lupte, mereu, chiar în inima mea, / Ce se zbate în van, nu mai ştie ce vrea”.
Constatarea mea este că Teodora Pascale caută uşi deschise către o realitate suportabilă. Le va găsi uşor pe unele, pe cele deschise de adepţii perspectivelor dispoziţionale, adică de acei care pun accent pe factorii fizici şi psihologici ai personalităţii acestei poete. Nu vor fi deschise de cei care vor dori să privească dincolo de versuri sau de către cei care, vorba lui Borges, vor „fiinţe alcătuite din alte fiinţe”. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
EMINESCIANĂ
Ce-ţi doresc eu ţie
Scumpă Românie?
Şi-a răspuns săracul:
„Ştie numai dracul!” (ELENA MÂNDRU)
EPOCA DE EPOCĂ
Nu mai ridicăm statui…
Nicăieri şi nimănui;
Bronzul, marmora, şamota…
Au plecat, pe val, cu flota. (SORIN FINCHELSTEIN)
CUGETARE
Observăm că-n timpul vieţii,
Pe traseul veşniciei,
Toţi dăm vamă frumuseţii,
Însă nu dăm şi prostiei! (VASILE LARCO)
TEORIE ŞI PRACTICĂ
Pe-a demografiei rază,
Din liceu, dând curs iubirii,
Fata, cică demonstrează
Teoria înmulţirii! (VASILE LARCO)
GENEZA
Mulţi astăzi, se pare,-o condamnă
Gândindu-se cu fantezie,
Că FACEREA LUMII înseamnă –
La noi cel puţin – şi…beţie. (EUGEN DEUTSCH)
CÂINELE PARLAMENTARULUI
Stăpânul său, un BOSS,
L-a amăgit cu-n os,
Căci politicianul
Şi-a rezervat ciolanul! (EUGEN DEUTSCH)
BUCURIA SOMNULUI
Adormind neliniștit,
Într-un vis nețărmurit
A ajuns pe-un țărrm de vis...
Nu pe margini de abis.(MIHAI HAIVAS)
POLITICIENI CU TARE PSIHICE
Deși loviți de trăsnet unii par
Iar alții, chiar de-acasă rău trosniți,
Ajunși în posturi mari, sper, temporar,
Duc trai lipsit de griji ca paraziți.(MIHAI HAIVAS)
CERŞETOR DE ÎNALTĂ CALIFICARE
Cu rugi şi tânguieli se umileşte
Şi-aşa cuvinte minunate ştie
Încât şi bancomatul îl jeleşte
Şi îi oferă bani pe datorie. (ION DIVIZA)
MĂSURI DE SIGURANŢĂ
Pe-un boss politic reputat,
Din Iad în Rai l-au expulzat,
Că Scaraoţchi nu-i dement
Să ţină-aşa un concurent! (ION DIVIZA)
DÂRZENIE
Românul arată că poate
Să uite necazul avut
Şi trece cu bine prin toate,
De-i dă cineva de băut. (GRIGORE COTUL)
SUPERSTIŢII
E un semn rău,
Deochi sau boală,
Sub nasul tău
O sticlă goală!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TRAGEDIE GAY
Sile rău s-a supărat
Când Neluş, cam grobiană,
Foarte ferm l-a informat
Că de-acum e lesbiană!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
COPIII DE IERI ŞI DE AZI
Cândva, cu frica-n sân, săraci, cuminţi,
Mai ascultau copiii de părinţi
Dar astăzi doar părinte să nu fii
Că-i musau să asculte de…copii! (ION MORARU)
MODA TINERILOR DE AZI
Precum românul, de pripas,
Eu cred că alte naţii nu-s:
Şi-a pus acum belciug în nas
Să fie mai uşor…de dus! (ION MORARU)
CĂSNICIA CE DUREAZĂ-I
CÂNS CEI DOI SE COMPLETEAZĂ
În casa lor e linişte şi pace,
Căci se iubesc cu dragoste fierbinte;
Soţia pune inimă-n ce face
Iar soţul “minte”. (DAN NOREA)
FIINDCĂ VENI VORBA DE CONCURSURI ŞI DE PREMII
Maestre, am să-ţi spun curat,
Să nu mai fie supărări:
Eu vreau concurs adevărat,
Dar nu concurs de-mprejurări! (ION DIVIZA)
AICI M-AI PRINS DESCOPERIT…
(replică lui Ion Diviza)
Regret şi mă cuprinde întristarea:
Din câte confruntări am câştigat,
La toate a contat împrejurarea
Că-s cult, că sunt deştept, că-s talentat… (PETRU-IOAN GÂRDA)
NU CHIAR LA TOATE…
(replică lui Petru-Ioan Gârda)
Când vorba e de primul loc,
Cum juriile-s fel de fel,
Se dau şi premii la noroc;
Deci ai mâncat…de mititel! (ION DIVIZA)
D-ĂLA TOŢI MĂNÂNCĂ, DAR NU-I DE-AJUNS
(replică lui Ion Diviza)
Mai completam la câte-o supă,
Da-n plus, fiind mai nebunatic,
De fiecare data, după,
Mâncam cu mult mai mult jăratic! (PETRU-IOAN GÂRDA)
LUI GEORGICĂ MANOLE ,
la apariţia volumului ,,LECTURI POST-RESTANT "
Noroc c-avem acces la presă;
Evoluăm în mod constant,
Iar cei ce n-au acum adresă ,
Citesc ,,LECTURI (la) POST-RESTANT"! (MAX OPAIŢ)
VIAŢĂ DE NOAPTE
Sfioasă, prinsă ca-ntr-un cleşte,
Părea că-i zboară gândul, dar
Cum nu era la masă peşte,
Văzu că ,,peştele"-i la... bar! (MAX OPAIŢ)
UNUI ŞEF FĂRĂ AUTORITATE
Când gâlceava stă s-apară,
Tot mai multe sunt de spus;
Şefu-i supărat că iară
Capete plecate... nu-s! (MAX OPAIŢ)
CHIT pe CHIT!
Mai depăn cu nevasta amintiri
În faţa unei căni cu ceai fierbinte,
EA, reproşând trecutele-mi iubiri,
Eu, consolat că-i ,,dinte pentru dinte"! (MAX OPAIŢ)
SINUSOIDE
Cu forme pline-apetisante,
Femeile-s interesante;
Când formele devin mai plate,
Femeile-s interesate! (VALENTIN DAVID)
CONCLUZIE TARDIVĂ
M-am prins la bătrâneţe de figură,
De ce nevasta o iubim nespus:
Că soacra n-a făcut-o dând din gură
Ci cu-n organ …diametral opus. (VALENTIN DAVID)
DE ZIUA EUROPEI
Privesc la harta Europei
Și parcă-i pânza Penelopei
Nu prea apuci s-o pui în ramă
Că pân' la ziuă se destramă... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CIORAPILOR PIERDUȚI
Ziua ciorapilor pierduți?
E-o sărbătoare depășită,
Că tinerii „frumoși și culți”
umblă cu glezna dezvelită! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA „TWILIGHT ZONE”
Când spui „Zona crepusculară”
Gândești ceva ascuns în ceață
În lumea ce ne înconjoară
Mă-ntreb: ce mai e clar în viață? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA FACERII CURĂȚENIEI ÎN CAMERA PRORIE
Păi la mine-i farmacie
Are grijă-a mea soție
E o piiesă de muzeu
Și aceea, da, sunt eu! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA POEMELOR LIMERICK
Sunt lecții multe, nu contest
Despre dactil și anapest.
Am căutat, dar în zadar
O lecție și despre har.
Forma să fie, că în rest.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SĂRITURII CA BROASCA
Eu aș vrea să fiu broscuța
(Haide, fie și-un brotac...)
Însă care face „Huța!”
Promovând din puț în lac! (ŞTEFAN BAŞNO)
APROVIZIONARE CONTINUĂ
Aleşii voştri vor s-aducă
În piaţa de la Ferentari,
Pe lângă păstrăv, crap şi ştiucă
Şi trei rechini… financiari! (GEORGE EFTIMIE)
AMINTIRI
Când ne-am ales şi noi primarul
S-au aranjat şi ploile,
Au candidat cei cu samarul
Iar noi votam…ca oile! (GEORGE EFTIMIE)
AŞA NU SE MAI POATE
Viaţa-i plină de belele
Ce-mi indică falimentul.
Se disting trei ceasuri rele:
Apa, gazul şi curentul. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MINIREPORTAJ
Viaţa noastră e un vis,
Mulţumim tribunilor!
Vă transmite azi, Alice,
Din ţara MIN…ciunilor. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REMINISCENŢĂ
Azi „marii noştri patrioţi”
Se manifestă bine toţi
În modu-n care mai persistă…
Întrecerea socialistă. (GHEORGHE BÂLICI)
VERTICALITATE
Să ai coloana dreaptă este bine
În timpul străbătut de-un suflu nou,
Dar cel mai bine poţi a o menţine
Într-un fotoliu moale, la birou… (GHEORGHE BÂLICI)
CRIZA ÎN EXPANSIUNE (zicală)
Vin în forţă azi nebunii,
Frica, aripi desfăşoară;
Tot şa, şi-nşelăciunii,
I „se-aduce grâu la moară”! (CONSTANTIN PROFIR)
INVESTIŢII PUŢINE (zicale)
Guvernanţii dau din gură:
„Nu mai are lapte vaca!”;
Deci „se rupe sigur craca”
Dacă bani şi-aici se fură! (CONSTANTIN PROFIR)
LA OFIŢERUL STĂRII CIVILE
Un domn ajuns la senectute
Era c-o tânără-n putere,
Cu analizele făcute
Şi SMURD-ul în apropiere. (VASILE MANOLE)
UNUI GURMAND
Eşti obez şi nu faci sport,
La cât eşti de mâncăcios,
Nu mai pot să te suport,
C-ai ajuns…”lipidinos”. (VASILE MANOLE)
UNOR STATE CARE SE CALCĂ PE BĂTĂTURĂ
PENTRU A INTRA ÎN UE
Ca să intri-n Uniune,
Nu-i așa de lesne, da,
Dar să știi că-i, națiune,
Și mai greu ... să ieși din ea. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CE FEL DE NOUĂ POLITICĂ EUROPEANĂ AR VREA MACRON,
CARE DOREȘTE REVIZUIREA TRATATELOR DE ÎNFIINȚARE A UE?
Nu consensul tuturor
La luarea de decizii.
Pentru adoptarea lor
Să voteze doar ... solizii. (NICOLAE MĂTCAȘ)
VODĂ - DA ȘI HÂNCU - BA
Presei țarul i-ar fi ordonat
S-o - mai moale - lase cu blitskrieg-u',
Doar că ea grozav s-a supărat:
Ce să mai îndruge cucurigu? (NICOLAE MĂTCAȘ)
VETERANII DE RĂZBOI DIN UCRAINA RESPING FELICITAREA
ADRESATĂ DE ȚARUL RUS DE ZIUA VICTORIEI
Îți refuzăm urarea, majestate.
Nu-i culmea crasei tale mojicíi
Să ne urezi tihnire, sănătate
Și să ucizi bătrâni, femei, copii?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
VOCEA UNUI RUS EVADAT DIN INFERNUL IDEOLOGIC
Músai denazificată,
Zice-o voce - Mamma mia! -
Peste mări și țări plecată,
Nu Ucr ĭna, ci ... Rusia. (LERU CICOARE)
CE NE AȘTEAPTĂ ÎN CURÂND?
Nutrirea nu-i un joc de báschet,
Iar prețurile cresc mereu.
O vizită la supermarket
Va fi curând ca la muzeu. (LERU CICOARE)
CÂȚI ROMÂNI VOR BENEFICIA DE VOUCHERE SOCIALE
DE PATRU LEI PE ZI?
Cum nu ștím câți mai suntém în țară,
Nú știm câți vor - doi covrigi pe zi - lua(ră):
Două milioane mii trei sute, sună-un sistru,
Milioane trei, aruncă-un prim-ministru. (LERU CICOARE)
CAUZA INFLAȚIEI ȘI CRIZEI ÎN VIZIUNEA UNUI ȘEF DE STAT
Cade criza ca un bútin?
Scump curentul? Alimentul?
Vinovatul este Putin,
Nu Guvernul, Parlamentul. (LERU CICOARE)
CARE-I EXEMPLUL DEMN DE URMAT?
Să-ți cataloghezi elevul „papă-lapte”
Că nu ia mai sus de nota „șapte”,
Nici guvernul când, cu mult mai copt,
N-a luat vreodată nota „opt”?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CE-A DEMONSTRAT TESTAREA LA LITERAȚIE A ELEVILOR?
Să te mai miri că patrujdoi la sută
Analfabeți sunt nefuncționali,
Iar patrușșapte tot la sută - Treaba-i slută! -
Au scorul - minim doar funcționali? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DUPĂ O VIZITĂ INOPINATĂ ÎN SUA,
SOLDATĂ CU DEMITEREA DIN FUNCȚIA DE LIDER DE PARTID,
PREȘEDINTELE SENATULUI ȘI-A PLANIFICAT
O SERIE DE VIZITE ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA
Nu prea mult l-ar fi costat
O plimbare-n State. Hopa:
Pierde postul din Senat
Că se plimbă prin Europa? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENSIONARII CĂTRE MULT PROMIȚĂTORUL
MINISTRU AL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE
Nu avem de pensii zor
Că vor crește-n viitor.
Dă-le acum, dacă le ai,
Nu când noi vom fi în rai. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
OFERTA GUVERNANȚILOR
Au scumpit curentul; oare
Ne-au dat ambiant feeric?
Să mănânci doar pe întuneric;
Faci amor la…lumânare. (DUMITRU BUJDOIU)
S-AU ÎNMULȚIT FURTURILE (Presa)
- Dă-mi banii toți și te las!
- Bă, ce cauți tu prin cas’,
Caut și eu ca și tine;
Pensia doar mâine vine. (DUMITRU BUJDOIU)
MAMA PROȘTILOR
Sunt o mamă eroină,
Torn la proști ca o mașină;
Eu pe isteți nu-i suport,
Nici gând să fac un avort. (DUMITRU BUJDOIU)
NEBUNIE: 35 euro chilul de cireșe
Am vrut să cumpăr un chil,
Pentru mama și copil,
Dar oferta-i ucigașă;
Și le-am luat…câte-o cireașă. (DUMITRU BUJDOIU)
IAR DESPRE SOACRĂ
Dintre rimele la soacră,
Cea mai bătucită-i “acră”;
Mai merge-o recunoscută,
Potrivită: e “ciufută”. (DUMITRU BUJDOIU)
ŞI-N LUMEA ASTA…
Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi. (ION PRIBEAGU)
EI SUNT CA IARBA…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI. (ION PRIBEAGU)
FEMEII
Îţi iert , femeie, tot: păcate,
Minciuni şi infidelitate;
Un lucru nu ţi-l iert, o, nu!
Că şi pe proşti îi naşti tot tu… (EFIM TARLAPAN)