Nu e pentru prima dată când scriu în această rubrică despre Gheorghe I. Gheorghe. Autor a zece romane, două volume de proză scurtă ÅŸi două culegeri de epigrame, Gheorghe I. Gheorghe este inclus în peste 25 de volume colective ÅŸi antologii de epigrame ÅŸi în ÅŸapte culegeri de proză scurtă.
Am citit recentul volum care are ca autor pe Gheorghe I. Gheorghe: „Qvo vadis! (Editura „Izvorul Cuvântului”, Buftea, 2022; prefaţă: Florin Grigore).
„Quo Vadis?” (Unde te duci?), titlul acestui volum, este o întrebare pe care Sfântul Petru, conÅŸtient de ce urma să se întâmple, o pune lui Isus Hristos. Sintagma a fost folosită ÅŸi de Sienkiewicz ca titlu al unui roman de-al său, pentru care, în 1905, va primi Premiul Nobel. Există ÅŸi adaptări cinematografice având ca denumire această întrebare (varianta americană din 1951, cea poloneză din 2001 sau cea bosniacă din 2020), precum ÅŸi titlul unei melodii interpretată de formaÅ£ia rusească „Electroforez”. Există ÅŸi un scriitor botoşănean care a scos o carte cu acest titlu. E vorba de Ovidiu Chelaru.
„Quo vadis?” este o întrebare cu mare caracter de generalitate ÅŸi cu trimiteri spre sfere diferite, dar ce e mai important este că n-ar trebui să se aÅŸtepte la un răspuns, pentru că cel care o pune, deja îl ÅŸtie. Îl ÅŸtie ÅŸi Gheorghe I. Gheorghe care face o punte de la epoca lui Nero, împăratul corupt ÅŸi distructiv către politicienii de azi care sunt tot un fel de Nero, dar mai moderni, ÅŸi care ar fi în stare să dea foc ţării pentru a-ÅŸi atinge propriile scopuri. Volumul debutează cu un moto care se pliază pe firul roÅŸu al romanului lui Sienkiewicz: „Cum oameni fără Dumnezeu / Te duc înspre pustiu, / TrezeÅŸte-te poporul meu / Cât nu e prea târziu.”.
După o exhaustivă prefaţă a lui Florin Grigore, autorul simte nevoia să dea o explicaÅ£ie în plus printr-un cuvânt înainte: „Å¢ineÅ£i minte cinci cuvinte,/ E la fel ca înainte: / Sărăcie cu duiumul / Åži hoÅ£ie la tot drumul, // S-a ales din vise scrumul, / A crescut, în schimb, uiumul… / Å¢ineÅ£i minte cinci cuvinte, / E la fel ca înainte: // Ne-au învăluit cu fumul / Unor false jurăminte / Åži ni s-a umplut albumul / Cu dureri ÅŸi cu morminte. // E mai rău ca înainte…”
Volumul este structurat pe trei secÅ£iuni: rondeluri, sonete ÅŸi fabule. De peste tot transpar alternanÅ£e de ironie fină ÅŸi ironie groasă cu adresă directă către contemporaneitatea românească, cea construită de politicieni, ÅŸi asta fără ca autorul să-ÅŸi aroge ”vocaÅ£ia de tribun”, ci pe aceea de “luptător comun”. Rondelurile, cele ce alcătuiesc prima secvenţă a cărÅ£ii, se supun, în majoritate, cerinÅ£elor acestei specii, fiind aplicate pe o arhitectură macedonskiană. Autorul dedică grupaje de câte ÅŸase rondeluri discursului politic, corupÅ£iei, politicienilor, plecăciunii, nivelului de trai, justiÅ£iei, reformei, demnitarilor ÅŸi neîmplinirilor.
Gheorghe I. Gheorghe conÅŸtientizează că rondelul este componentă a genului liric, astfel că are grijă ca jocul de cuvinte ÅŸi metaforele să elimine posibila monotonie impusă de versul ce se repetă, dând naÅŸtere astfel unor efecte de surpriză, versul final fiind esenÅ£a celorlalte, cum ar fi „Rondelul cameleonului politic” – „Scald o problemă” în mai multe ape / Ca să evit a vieÅ£ii cruntă buÅŸitură / Åži să rămân pe valul care să mă scape / Atunci când va veni o viitură. // Nici o idee nu m-a atras în ale ei hârtoape / Åži nici să-mi fie vreuna singura armură, / Căci „scald problema” în mai multe ape / Ca să evit a vieÅ£ii cruntă buÅŸitură. // Cânt fără remuÅŸcări pe oriÅŸicare clape / Ca să mănânc în fiecare zi friptură. / Orice partid doreÅŸte, mă poate Å£ine aproape, / Atunci când îmi oferă putere ÅŸi trăsură. // „Scald o problemă” în mai multe ape…” sau „Rondelul fariseilor” – „Privindu-i pe unii cum trudesc, / În Cameră sau la Senat, / Realizezi un lucru nefiresc: / Se zbat ca musca la arat. // O parte din aleÅŸi se odihnesc / Într-un enorm anonimat. / Plângând apoi că mult „trudesc” / Prin Cameră sau la Senat. // Din amorÅ£eală se trezesc / Când vor să ceară alt mandat / Sau sprijin, consistent, bănesc / Prin alte ţări să plece la plimbat. // Probleme pentru care chiar trudesc.” Åži aÅŸ putea continua cu celelalte rondeluri ale campaniei electorale, discuÅ£iilor inutile, „tunurilor”, ciubucarilor, hoÅ£ilor, rotirii la putere, cameleonilor politici, minÅ£ii de pe urmă, linguÅŸelii, prostituÅ£iei politice, laÅŸităţii, dreptului la opinie, acarului Păun, unor „foÅŸti”, lipsei de onoare, luminiÅ£ei din tunel etc., alcătuind un veritabil tratat de psihosociologie românească a deÅŸertăciunii: „Din Decembrie încoace / Alte măşti, aceeaÅŸi piesă / Cu scenografii posace / Åži idei fără adresă. // Cei aleÅŸi ne spun doar cioace / Åži ne strâng ca într-o presă, / Din Decembrie încoace / „ Alte măşti, aceeaÅŸi piesă. // N-am găsit încă mijloace / De refacere expresă / Åži elita se preface / Că ne mai scoate-o compresă. // Din Decembrie încoace.” („Rondelul deÅŸertăciunii”).
SecÅ£iunea a doua a cărÅ£ii, intitulată „Sonete…sonate” se supun ÅŸi ele unui moto: „De vor afla, cândva, nepoÅ£ii / Că ne-am lăsat conduÅŸi de ură, / Se vor mira peste măsură / Gândind c-am fost sonaÅ£i cu toÅ£ii.” Sonetele Lui Gheorghe I. Gheorghe se bazează pe un umor indexical, lirismul destul de consistent neacoperind punctul de referinţă: „Escu” – „Există în Å£ară atâÅ£ia Escu… / Îi tot vedem pe toÅ£i la guvernare / Sau stând în scaune parlamentare / Pozând frumos în cei ce-ÅŸi dau obÅŸtescu`. // Că este un Ionescu sau Popescu, / Nu este diferenţă foarte mare / Când toÅ£i sunt „programaÅ£i pe adunare” / Åži calcă în picioare tot firescu`. // N-avem în noi o genă din sindromul / De-a căuta cu felinarul Omul, / Precum, demult, bătrânul Diogene. // Căci am votat mereu numai neomul / Åži-am acceptat măsurile obscene… / AÅŸa-i când peste tot tronează Ene.”
În fapt, tot ansamblul cărÅ£ii este o mare acÅ£iune alcătuită din acÅ£iuni mai mici în sensul definit de Andrei PleÅŸu.: e temeinic premeditată, urmăreÅŸte un scop precis ÅŸi are suită. Aspectul îl sesizăm chiar de pe coperta I unde ÅŸase săgeÅ£i, pe care stau cuvintele „foame”, „frig”, „nicăieri”, „speranţă”, „undeva” ÅŸi „frică”, îmi amintesc de o credinţă a scriitoarei israeliene Ayelet Tsabari: „Cred că am ajuns să înÅ£eleg că singurul mod de a scrie este să scriem despre lucrurile de care ne este frică”. Ceea ce face ÅŸi Gheorghe I. Gheorghe. Axarea pe subiectele supuse discursului umoristic relevă o meticulozitate care nu-i miră pe cei care au mai citit câte ceva din opera acestui scriitor. Spre exemplu, fabulele, elementele constituente celei de-a treia secvenţă a cărÅ£ii, nu se rezumă doar la caracterul de a crea furtună în creierul cititorului (spiritul esopian) sau de a da sentimente (precum La Fontaine), ci se cantonează în cochilia ironiei ce acoperă acest volum. Morala ataÅŸată fiecărei fabule îmi relevă un scriitor care trăieÅŸte în ironie căci, până la urmă, Gheorghe I. Gheorghe chiar ne lămureÅŸte că România de azi e o mare ironie. Înainte de a fi un volum cu aspre tuÅŸe ironice, este ÅŸi un extraordinar tratat de psihosociologie românească a deÅŸertăciunii. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
AMINTIRILE UNEI NURORI
Am avut cândva o soacră,
Bună de-a fi pusă-n ramă,
Dar era aÅŸa de acră…
Ca un vin uitat în cramă. (ELENA MÂNDRU)
PERPETUA REFORMÄ‚ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
O ultimă modificare,
La anu-n Școală intervine
Și asta pentru că, se pare,
Mai e ceva ce merge bine. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNEI STUDENTE, ÎN SESIUNE
Fătuca aceasta-i cu gândul departe
Mereu e la modă, mereu este şic,
S-ar pune ÅŸi dânsa „cu burta pe carte”
Dar are vreo două belciuge-n buric! (ION MORARU)
ÎN CAMPANIE ELECTORALÄ‚
Partidele dezlănţuite
Se contrazic de-o vreme-ntruna,
Căci au platforme diferite…
În schimb comună li-e minciuna. (VASILE LARCO)
INOCENŢĂ LA SPOVEDANIE
O, Doamne, mor, îmi vine rândul,
Sunt întristat, plin de suspine,
Mă iartă, am greÅŸit cu gândul…
Gândeam c-o să trăiesc mai bine! (VASILE LARCO)
VIS DE PILOT
Să stea-n soare, vânt sau ploi
Lâng-o vodcă de o sută
Tot gândind la viaÅ£a-n doi
Legănat de-o paraşută. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA ALEGERI
Iar mă las,
De „pigmei”
Dus de nas...
Proşti sunt ei? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CEL MAI DEÅžTEPT CEDEAZÄ‚
Proverbul ăsta, des citat,
Un pic de-ai sta ca să discerni,
Cred că un şef l-a inventat
Dar numai pentru subaltern. (DAN NOREA)
(L)ABILITATE
E gata orice taină să dezlege
Cu isteţimea-i candidă, nevasta:
Mă-ntreabă de ceva, că nu-nţelege,
Şi-apoi o oră-mi spune ea ce-i asta. (ION DIVIZA)
STRATEGII ÎN LUNA DE MIERE
De-i îmbie aÅŸternutul
Să-şi dezvăluie amorul,
Ea-ÅŸi ascunde greu trecutul,
El i-ascunde viitorul. (ION DIVIZA)
TRASEISTUL POLITIC
ÎÅŸi face fără jenă saltul,
Trecând uÅŸor, ca la paradă,
Din vechiul său partid într-altul
De parc-ar traversa o stradă. (EUGEN DEUTSCH)
ASEMÄ‚NARE
Când paharu-i plin cu vin
Åži amicul nepereche,
Toate parcă merg din plin,
Fi-ndcă sunt de...viţă veche! (MAX OPAIŢ)
UNUI PRLAMENTAR
De câtva timp i-asigurat;
Åži asta simte-n portofel,
C-a prins o functţie-n Senat,
Pe... ,,te miri ce"...a dat ÅŸi el! (MAX OPAIÅ¢)
JULIETA MODERNÄ‚
Cu sâni ieÅŸiti în decolteu,
Femeia face astăzi toane,
Ştiind c-a zăpăcit mereu,
Câte-un ROMEO...sub ,,balcoane"! (MAX OPAIÅ¢)
LA VÂRSTA A TREIA, AUTOIRONIE
Mai rar cu damele mă-ncurc
Acum, când anii car în spate;
La dezbrăcat mă mai descurc,
Mai greu...cu restul,...din păcate ! (MAX OPAIŢ)
UNEI ŢAŢE
Vecina e fără de pereche,
O minune nouă în natură,
VeÅŸtile îi intră pe-o ureche
Åži a doua zi îi ies pe gură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
TRASEUL IUBIRII
Drumul e prozaic,
De mister pătruns:
De la arc voltaic
La opaiţ ajuns. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PROSTITUATELE (zicală)
Şi-au creat deja o fală
Corpul lor cu aură;
Multe “bat la nicovală”,
Altele…la “gaură”. (CONSTANTIN PROFIR)
BANII N-ADUC FERICIREA
O beizadea a suferit o dramă
Şi zace-n şanţ, copilul de bani gata,
Răpus de drog din banii de la mamă
Şi de-un bolid din şpăgile lui tata. (VALENTIN DAVID)
ZIUA POEZIILOR HAIKU
Un haiku e reușit
Când autorul e zgârcit
La vorbe, nu și la idei
Așa stă treaba, dragii mei... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA COLECTĂRII LUCRURILOR UTILE ȘI INUTILE
DILEMÄ‚
Nu-nÈ›eleg, e „sau” ori „È™i” ?
Deci un lucru poate fi
Și util, și inutil?
Gândul ăsta-i cam futil... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
NU-I UTIL CE E UTIL...
Util e ce îmi trebă mie
Cum pentru chel e o tichie
Ce dacă-i de mărgăritar?
Mai fac un ban de buzunar... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CICÄ‚ AZI ESTE ZIUA FARFURIILOR CURATE
Farfuriile-s curate
În aceste vremuri grele,
Cu-așa prețuri piperate
Nu prea ai ce pune-n ele... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CICÄ‚ AZI E ZIUA EXPUNERII LA RAZELE SOARELUI
Păi nenea doctorul a spus:
„Tot corpul trebuie expus!”
Și ea, fiind ascultătoare
Tot corpul și-a expus la soare! (ŞTEFAN BAŞNO)
CICÄ‚ AZI E ZIUA „FII MILIONAR!”
Eu am fost milionar
De pe vremea când, (mai È™tii?)
Legătura de mărar
Mă costa vreo zece mii... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICÄ‚ AZI E ZIUA ALBINEI
Cică-i azi ziua albinei
Harnică și muncitoare,
Aia care dă reginei
Și la trântori de mâncare... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CULMEA PROSTIEI
Ce grav subiect ÅŸi ce anost:
Muncind să pui ceva pe-un dinte,
Să fii condus mereu de-un prost
Åži tu să nu mai prinzi la minte!... (GHEORGHE BÂLICI)
MONOLOGUL SUBALTERNULUI
La ÅŸcoală fost-am învăţat
Să nu vorbesc neîntrebat;
Cu asta-n slujba mea n-am treabă,
Că nimeni nici nu mă întreabă… (GHEORGHE BÂLICI)
INJUSTIÅ¢IE
Unii strâng o viaţă-ntreagă
Bogăţii ca scoşi din minţi,
Cine să-i mai înÅ£eleagă…
AlÅ£ii strâng mereu din dinÅ£i. (VASILE MANOLE)
LUÂND EXEMPLUL DE LA JEAN VALJEAN
A furat cândva o pâine
Åži-a ajuns primar se zice,
Jumătate de fur mâine,
AÅŸ putea ajunge vice? (VASILE MANOLE)
LA IARBÄ‚ VERDE
Pe o vreme-aşa frumoasă
Stă în parc cu-n mândru june,
El convins că nu se lasă,
Ea sperând că-i va propune! (GEORGE EFTIMIE)
MORFOLOGIE ÅžI SINTAXÄ‚
„La început a fost Cuvântul…”
Zburdând sprinÅ£ar, cum zburdă vântul,
Dar l-a constrâns, pragmatică
Canonica gramatică. (SORIN FINCHELSTEIN)
„ELIBERATORII” RUȘI AMENINȚĂ KIEVUL
CU DECONECTAREA DE LA CENTRALA NUCLEARÄ‚
DIN ZAPOROJIE DACĂ NU PLĂTEȘTE CURENTUL
După ce-au „eliberat” prin lupte grele
„Nuclearelectrica” din Zaporojie,
ÎÈ™i jupoaie fraÈ›ii pân' la piele:
Scump, curentul. Gata cu dai bojie! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PUȘCHEA PE LIMBĂ! (UN FOST PREȘEDINTE DE STAT
CONFUNDÄ‚ IRAKUL CU UCRAINA)
Cum tot confundau ca dracul
București cu Budapesta,
Iată-acum că și Irakul
Le mai joacă-aórea festa. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
CU TRENULEȚUL, LA CURTEA DE ARGEȘ, DUPĂ EUROVISION
Este-o forță-n lume, sire,
Care, dacă ea nu vrea,
Nu doar vrerea-ți de Unire,
Voturile ți le ia. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN GHIFTUIT NE RECOMANDÄ‚, GENEROS
Având un post È™i-o leafă de nabab,
Podgorii, pensii, conturi câte vrei,
IndemnizaÈ›ii, la viét - un jgheab,
Ne recomanzi, galant, un ceai de tei? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAI IERI - BLOCATÄ‚, AZI - VOTATÄ‚ PE REPEDE-NAINTE
Cine oare o blocase,
Fosta lege gri offshore?
Azi tot el baltă s-o lase?
Hai la vot - È™i-n ... „Monitor”! (LERU CICOARE)
GRIJA CONDUCĂTORILOR DIN VEST ȘI EST FAȚĂ DE
PROPRIUL POPOR ÎN LEGÄ‚TURÄ‚ CU CRIZA ENERGETICÄ‚
S-au scumpit curentul, gazul
În UE fără măsură?
Nouă ne-ndoaie grumazul,
Altora - nici limba-n gură. (LERU CICOARE)
SFAT DE MARE FINANÈšIST
ÎN PRAG DE CRIZÄ‚ ECONOMICÄ‚
De ce-ai fi aÈ™a de amărât?
Te ajunge funia la gât?
Mai bea, omule, un ceai de tei,
Până-i încropi din tei curmei. (LERU CICOARE)
PÄ‚ZEA!
Flux verbal – nu i-l deochi-i,
Ironia lui, sulfúra.
Mai curând È›i-a-nchis el ochii,
Decât tu lui, frate, gura. (LERU CICOARE)
CEDARE
Au fost câteva momente
Când punea-n miÈ™care capul,
Dar, cum n-avea argumente,
Trebui să-nghită hapul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CÂT AI ZICE PEÅžTE
Păhăruțul ca un pui,
Ce-o fi fost pe buza lui?
Parcă s-a lipit de gură:
L-a ras dintr-o-nghițitură. (NICOLAE CRIHĂNEANU))
LA EXAMENUL DE MATEMATICI
Curbe, drepte și patrate,
Radical și integral,
Mergeau toate ca pe roate,
Doar că ... s-a-necat la mal. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ORBIT DE ALBUL HERMINEI
Coala albă-i o hermină.
ÎnÈ›elesu-i-a hâtria:
Ca să poată s-o rețină,
Prinde-a înnegri hârtia. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
“BÄ‚TRÂNUL” CHIELLINI O PÄ‚RÄ‚SEȘTE PE
BÄ‚TRÂNA DOAMNÄ‚, JUVENTUS
A fost un stoper model,
Un echipier fidel;
Le va fi greu, fără el;
Iar Juve rămâne…chel. (DUMITRU BUJDOIU)
VAMA DE LA PRUT
Vama asta, rod al minţii
Unei hrăpăreţe naţii,
La ieşire-mi ia părinţii,
La intrare îmi ia…fraÅ£ii. (EFIM TARLAPAN)
HOMO SAPIENS
Omul, cu al său progress,
Efectiv, mă lasă stană:
Pune degetul mai des
Pe trăgaci decât pe rană!... (EFIM TARLAPAN)
SUCCESELE PROFESORULUI N. IORGA
ÎN STRÄ‚INÄ‚TATE
Sorbona-ar vrea ca să-l retie,
MiniÅŸtri-n cale-I se prostern…
Dar Iorga vrea supremaţie
Nu la Paris, ci în govern! (CINCINAT PAVELESCU)
UNUI SCRIITOR AVID DE NEMURIRE
Uitând că gloria e fum,
Imprimi volum după volum!
Dar timpul crud, pe nesimţite,
Cum le primeÅŸte le ÅŸi-nghite! (CINCINAT PAVELESCU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)