Nu e pentru prima dată când scriu în această rubrică despre Gheorghe I. Gheorghe. Autor a zece romane, două volume de proză scurtă şi două culegeri de epigrame, Gheorghe I. Gheorghe este inclus în peste 25 de volume colective şi antologii de epigrame şi în şapte culegeri de proză scurtă.
Am citit recentul volum care are ca autor pe Gheorghe I. Gheorghe: „Qvo vadis! (Editura „Izvorul Cuvântului”, Buftea, 2022; prefaţă: Florin Grigore).
„Quo Vadis?” (Unde te duci?), titlul acestui volum, este o întrebare pe care Sfântul Petru, conştient de ce urma să se întâmple, o pune lui Isus Hristos. Sintagma a fost folosită şi de Sienkiewicz ca titlu al unui roman de-al său, pentru care, în 1905, va primi Premiul Nobel. Există şi adaptări cinematografice având ca denumire această întrebare (varianta americană din 1951, cea poloneză din 2001 sau cea bosniacă din 2020), precum şi titlul unei melodii interpretată de formaţia rusească „Electroforez”. Există şi un scriitor botoşănean care a scos o carte cu acest titlu. E vorba de Ovidiu Chelaru.
„Quo vadis?” este o întrebare cu mare caracter de generalitate şi cu trimiteri spre sfere diferite, dar ce e mai important este că n-ar trebui să se aştepte la un răspuns, pentru că cel care o pune, deja îl ştie. Îl ştie şi Gheorghe I. Gheorghe care face o punte de la epoca lui Nero, împăratul corupt şi distructiv către politicienii de azi care sunt tot un fel de Nero, dar mai moderni, şi care ar fi în stare să dea foc ţării pentru a-şi atinge propriile scopuri. Volumul debutează cu un moto care se pliază pe firul roşu al romanului lui Sienkiewicz: „Cum oameni fără Dumnezeu / Te duc înspre pustiu, / Trezeşte-te poporul meu / Cât nu e prea târziu.”.
După o exhaustivă prefaţă a lui Florin Grigore, autorul simte nevoia să dea o explicaţie în plus printr-un cuvânt înainte: „Ţineţi minte cinci cuvinte,/ E la fel ca înainte: / Sărăcie cu duiumul / Şi hoţie la tot drumul, // S-a ales din vise scrumul, / A crescut, în schimb, uiumul… / Ţineţi minte cinci cuvinte, / E la fel ca înainte: // Ne-au învăluit cu fumul / Unor false jurăminte / Şi ni s-a umplut albumul / Cu dureri şi cu morminte. // E mai rău ca înainte…”
Volumul este structurat pe trei secţiuni: rondeluri, sonete şi fabule. De peste tot transpar alternanţe de ironie fină şi ironie groasă cu adresă directă către contemporaneitatea românească, cea construită de politicieni, şi asta fără ca autorul să-şi aroge ”vocaţia de tribun”, ci pe aceea de “luptător comun”. Rondelurile, cele ce alcătuiesc prima secvenţă a cărţii, se supun, în majoritate, cerinţelor acestei specii, fiind aplicate pe o arhitectură macedonskiană. Autorul dedică grupaje de câte şase rondeluri discursului politic, corupţiei, politicienilor, plecăciunii, nivelului de trai, justiţiei, reformei, demnitarilor şi neîmplinirilor.
Gheorghe I. Gheorghe conştientizează că rondelul este componentă a genului liric, astfel că are grijă ca jocul de cuvinte şi metaforele să elimine posibila monotonie impusă de versul ce se repetă, dând naştere astfel unor efecte de surpriză, versul final fiind esenţa celorlalte, cum ar fi „Rondelul cameleonului politic” – „Scald o problemă” în mai multe ape / Ca să evit a vieţii cruntă buşitură / Şi să rămân pe valul care să mă scape / Atunci când va veni o viitură. // Nici o idee nu m-a atras în ale ei hârtoape / Şi nici să-mi fie vreuna singura armură, / Căci „scald problema” în mai multe ape / Ca să evit a vieţii cruntă buşitură. // Cânt fără remuşcări pe orişicare clape / Ca să mănânc în fiecare zi friptură. / Orice partid doreşte, mă poate ţine aproape, / Atunci când îmi oferă putere şi trăsură. // „Scald o problemă” în mai multe ape…” sau „Rondelul fariseilor” – „Privindu-i pe unii cum trudesc, / În Cameră sau la Senat, / Realizezi un lucru nefiresc: / Se zbat ca musca la arat. // O parte din aleşi se odihnesc / Într-un enorm anonimat. / Plângând apoi că mult „trudesc” / Prin Cameră sau la Senat. // Din amorţeală se trezesc / Când vor să ceară alt mandat / Sau sprijin, consistent, bănesc / Prin alte ţări să plece la plimbat. // Probleme pentru care chiar trudesc.” Şi aş putea continua cu celelalte rondeluri ale campaniei electorale, discuţiilor inutile, „tunurilor”, ciubucarilor, hoţilor, rotirii la putere, cameleonilor politici, minţii de pe urmă, linguşelii, prostituţiei politice, laşităţii, dreptului la opinie, acarului Păun, unor „foşti”, lipsei de onoare, luminiţei din tunel etc., alcătuind un veritabil tratat de psihosociologie românească a deşertăciunii: „Din Decembrie încoace / Alte măşti, aceeaşi piesă / Cu scenografii posace / Şi idei fără adresă. // Cei aleşi ne spun doar cioace / Şi ne strâng ca într-o presă, / Din Decembrie încoace / „ Alte măşti, aceeaşi piesă. // N-am găsit încă mijloace / De refacere expresă / Şi elita se preface / Că ne mai scoate-o compresă. // Din Decembrie încoace.” („Rondelul deşertăciunii”).
Secţiunea a doua a cărţii, intitulată „Sonete…sonate” se supun şi ele unui moto: „De vor afla, cândva, nepoţii / Că ne-am lăsat conduşi de ură, / Se vor mira peste măsură / Gândind c-am fost sonaţi cu toţii.” Sonetele Lui Gheorghe I. Gheorghe se bazează pe un umor indexical, lirismul destul de consistent neacoperind punctul de referinţă: „Escu” – „Există în ţară atâţia Escu… / Îi tot vedem pe toţi la guvernare / Sau stând în scaune parlamentare / Pozând frumos în cei ce-şi dau obştescu`. // Că este un Ionescu sau Popescu, / Nu este diferenţă foarte mare / Când toţi sunt „programaţi pe adunare” / Şi calcă în picioare tot firescu`. // N-avem în noi o genă din sindromul / De-a căuta cu felinarul Omul, / Precum, demult, bătrânul Diogene. // Căci am votat mereu numai neomul / Şi-am acceptat măsurile obscene… / Aşa-i când peste tot tronează Ene.”
În fapt, tot ansamblul cărţii este o mare acţiune alcătuită din acţiuni mai mici în sensul definit de Andrei Pleşu.: e temeinic premeditată, urmăreşte un scop precis şi are suită. Aspectul îl sesizăm chiar de pe coperta I unde şase săgeţi, pe care stau cuvintele „foame”, „frig”, „nicăieri”, „speranţă”, „undeva” şi „frică”, îmi amintesc de o credinţă a scriitoarei israeliene Ayelet Tsabari: „Cred că am ajuns să înţeleg că singurul mod de a scrie este să scriem despre lucrurile de care ne este frică”. Ceea ce face şi Gheorghe I. Gheorghe. Axarea pe subiectele supuse discursului umoristic relevă o meticulozitate care nu-i miră pe cei care au mai citit câte ceva din opera acestui scriitor. Spre exemplu, fabulele, elementele constituente celei de-a treia secvenţă a cărţii, nu se rezumă doar la caracterul de a crea furtună în creierul cititorului (spiritul esopian) sau de a da sentimente (precum La Fontaine), ci se cantonează în cochilia ironiei ce acoperă acest volum. Morala ataşată fiecărei fabule îmi relevă un scriitor care trăieşte în ironie căci, până la urmă, Gheorghe I. Gheorghe chiar ne lămureşte că România de azi e o mare ironie. Înainte de a fi un volum cu aspre tuşe ironice, este şi un extraordinar tratat de psihosociologie românească a deşertăciunii. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
AMINTIRILE UNEI NURORI
Am avut cândva o soacră,
Bună de-a fi pusă-n ramă,
Dar era aşa de acră…
Ca un vin uitat în cramă. (ELENA MÂNDRU)
PERPETUA REFORMĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
O ultimă modificare,
La anu-n Școală intervine
Și asta pentru că, se pare,
Mai e ceva ce merge bine. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNEI STUDENTE, ÎN SESIUNE
Fătuca aceasta-i cu gândul departe
Mereu e la modă, mereu este şic,
S-ar pune şi dânsa „cu burta pe carte”
Dar are vreo două belciuge-n buric! (ION MORARU)
ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ
Partidele dezlănţuite
Se contrazic de-o vreme-ntruna,
Căci au platforme diferite…
În schimb comună li-e minciuna. (VASILE LARCO)
INOCENŢĂ LA SPOVEDANIE
O, Doamne, mor, îmi vine rândul,
Sunt întristat, plin de suspine,
Mă iartă, am greşit cu gândul…
Gândeam c-o să trăiesc mai bine! (VASILE LARCO)
VIS DE PILOT
Să stea-n soare, vânt sau ploi
Lâng-o vodcă de o sută
Tot gândind la viaţa-n doi
Legănat de-o paraşută. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA ALEGERI
Iar mă las,
De „pigmei”
Dus de nas...
Proşti sunt ei? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CEL MAI DEŞTEPT CEDEAZĂ
Proverbul ăsta, des citat,
Un pic de-ai sta ca să discerni,
Cred că un şef l-a inventat
Dar numai pentru subaltern. (DAN NOREA)
(L)ABILITATE
E gata orice taină să dezlege
Cu isteţimea-i candidă, nevasta:
Mă-ntreabă de ceva, că nu-nţelege,
Şi-apoi o oră-mi spune ea ce-i asta. (ION DIVIZA)
STRATEGII ÎN LUNA DE MIERE
De-i îmbie aşternutul
Să-şi dezvăluie amorul,
Ea-şi ascunde greu trecutul,
El i-ascunde viitorul. (ION DIVIZA)
TRASEISTUL POLITIC
Îşi face fără jenă saltul,
Trecând uşor, ca la paradă,
Din vechiul său partid într-altul
De parc-ar traversa o stradă. (EUGEN DEUTSCH)
ASEMĂNARE
Când paharu-i plin cu vin
Şi amicul nepereche,
Toate parcă merg din plin,
Fi-ndcă sunt de...viţă veche! (MAX OPAIŢ)
UNUI PRLAMENTAR
De câtva timp i-asigurat;
Şi asta simte-n portofel,
C-a prins o functţie-n Senat,
Pe... ,,te miri ce"...a dat şi el! (MAX OPAIŢ)
JULIETA MODERNĂ
Cu sâni ieşiti în decolteu,
Femeia face astăzi toane,
Ştiind c-a zăpăcit mereu,
Câte-un ROMEO...sub ,,balcoane"! (MAX OPAIŢ)
LA VÂRSTA A TREIA, AUTOIRONIE
Mai rar cu damele mă-ncurc
Acum, când anii car în spate;
La dezbrăcat mă mai descurc,
Mai greu...cu restul,...din păcate ! (MAX OPAIŢ)
UNEI ŢAŢE
Vecina e fără de pereche,
O minune nouă în natură,
Veştile îi intră pe-o ureche
Şi a doua zi îi ies pe gură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
TRASEUL IUBIRII
Drumul e prozaic,
De mister pătruns:
De la arc voltaic
La opaiţ ajuns. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PROSTITUATELE (zicală)
Şi-au creat deja o fală
Corpul lor cu aură;
Multe “bat la nicovală”,
Altele…la “gaură”. (CONSTANTIN PROFIR)
BANII N-ADUC FERICIREA
O beizadea a suferit o dramă
Şi zace-n şanţ, copilul de bani gata,
Răpus de drog din banii de la mamă
Şi de-un bolid din şpăgile lui tata. (VALENTIN DAVID)
ZIUA POEZIILOR HAIKU
Un haiku e reușit
Când autorul e zgârcit
La vorbe, nu și la idei
Așa stă treaba, dragii mei... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA COLECTĂRII LUCRURILOR UTILE ȘI INUTILE
DILEMĂ
Nu-nțeleg, e „sau” ori „și” ?
Deci un lucru poate fi
Și util, și inutil?
Gândul ăsta-i cam futil... (ŞTEFAN BAŞNO)
NU-I UTIL CE E UTIL...
Util e ce îmi trebă mie
Cum pentru chel e o tichie
Ce dacă-i de mărgăritar?
Mai fac un ban de buzunar... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI ESTE ZIUA FARFURIILOR CURATE
Farfuriile-s curate
În aceste vremuri grele,
Cu-așa prețuri piperate
Nu prea ai ce pune-n ele... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI E ZIUA EXPUNERII LA RAZELE SOARELUI
Păi nenea doctorul a spus:
„Tot corpul trebuie expus!”
Și ea, fiind ascultătoare
Tot corpul și-a expus la soare! (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI E ZIUA „FII MILIONAR!”
Eu am fost milionar
De pe vremea când, (mai știi?)
Legătura de mărar
Mă costa vreo zece mii... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI E ZIUA ALBINEI
Cică-i azi ziua albinei
Harnică și muncitoare,
Aia care dă reginei
Și la trântori de mâncare... (ŞTEFAN BAŞNO)
CULMEA PROSTIEI
Ce grav subiect şi ce anost:
Muncind să pui ceva pe-un dinte,
Să fii condus mereu de-un prost
Şi tu să nu mai prinzi la minte!... (GHEORGHE BÂLICI)
MONOLOGUL SUBALTERNULUI
La şcoală fost-am învăţat
Să nu vorbesc neîntrebat;
Cu asta-n slujba mea n-am treabă,
Că nimeni nici nu mă întreabă… (GHEORGHE BÂLICI)
INJUSTIŢIE
Unii strâng o viaţă-ntreagă
Bogăţii ca scoşi din minţi,
Cine să-i mai înţeleagă…
Alţii strâng mereu din dinţi. (VASILE MANOLE)
LUÂND EXEMPLUL DE LA JEAN VALJEAN
A furat cândva o pâine
Şi-a ajuns primar se zice,
Jumătate de fur mâine,
Aş putea ajunge vice? (VASILE MANOLE)
LA IARBĂ VERDE
Pe o vreme-aşa frumoasă
Stă în parc cu-n mândru june,
El convins că nu se lasă,
Ea sperând că-i va propune! (GEORGE EFTIMIE)
MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ
„La început a fost Cuvântul…”
Zburdând sprinţar, cum zburdă vântul,
Dar l-a constrâns, pragmatică
Canonica gramatică. (SORIN FINCHELSTEIN)
„ELIBERATORII” RUȘI AMENINȚĂ KIEVUL
CU DECONECTAREA DE LA CENTRALA NUCLEARĂ
DIN ZAPOROJIE DACĂ NU PLĂTEȘTE CURENTUL
După ce-au „eliberat” prin lupte grele
„Nuclearelectrica” din Zaporojie,
Își jupoaie frații pân' la piele:
Scump, curentul. Gata cu dai bojie! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PUȘCHEA PE LIMBĂ! (UN FOST PREȘEDINTE DE STAT
CONFUNDĂ IRAKUL CU UCRAINA)
Cum tot confundau ca dracul
București cu Budapesta,
Iată-acum că și Irakul
Le mai joacă-aórea festa. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU TRENULEȚUL, LA CURTEA DE ARGEȘ, DUPĂ EUROVISION
Este-o forță-n lume, sire,
Care, dacă ea nu vrea,
Nu doar vrerea-ți de Unire,
Voturile ți le ia. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN GHIFTUIT NE RECOMANDĂ, GENEROS
Având un post și-o leafă de nabab,
Podgorii, pensii, conturi câte vrei,
Indemnizații, la viét - un jgheab,
Ne recomanzi, galant, un ceai de tei? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAI IERI - BLOCATĂ, AZI - VOTATĂ PE REPEDE-NAINTE
Cine oare o blocase,
Fosta lege gri offshore?
Azi tot el baltă s-o lase?
Hai la vot - și-n ... „Monitor”! (LERU CICOARE)
GRIJA CONDUCĂTORILOR DIN VEST ȘI EST FAȚĂ DE
PROPRIUL POPOR ÎN LEGĂTURĂ CU CRIZA ENERGETICĂ
S-au scumpit curentul, gazul
În UE fără măsură?
Nouă ne-ndoaie grumazul,
Altora - nici limba-n gură. (LERU CICOARE)
SFAT DE MARE FINANȚIST
ÎN PRAG DE CRIZĂ ECONOMICĂ
De ce-ai fi așa de amărât?
Te ajunge funia la gât?
Mai bea, omule, un ceai de tei,
Până-i încropi din tei curmei. (LERU CICOARE)
PĂZEA!
Flux verbal – nu i-l deochi-i,
Ironia lui, sulfúra.
Mai curând ți-a-nchis el ochii,
Decât tu lui, frate, gura. (LERU CICOARE)
CEDARE
Au fost câteva momente
Când punea-n mișcare capul,
Dar, cum n-avea argumente,
Trebui să-nghită hapul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CÂT AI ZICE PEŞTE
Păhăruțul ca un pui,
Ce-o fi fost pe buza lui?
Parcă s-a lipit de gură:
L-a ras dintr-o-nghițitură. (NICOLAE CRIHĂNEANU))
LA EXAMENUL DE MATEMATICI
Curbe, drepte și patrate,
Radical și integral,
Mergeau toate ca pe roate,
Doar că ... s-a-necat la mal. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ORBIT DE ALBUL HERMINEI
Coala albă-i o hermină.
Înțelesu-i-a hâtria:
Ca să poată s-o rețină,
Prinde-a înnegri hârtia. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
“BĂTRÂNUL” CHIELLINI O PĂRĂSEȘTE PE
BĂTRÂNA DOAMNĂ, JUVENTUS
A fost un stoper model,
Un echipier fidel;
Le va fi greu, fără el;
Iar Juve rămâne…chel. (DUMITRU BUJDOIU)
VAMA DE LA PRUT
Vama asta, rod al minţii
Unei hrăpăreţe naţii,
La ieşire-mi ia părinţii,
La intrare îmi ia…fraţii. (EFIM TARLAPAN)
HOMO SAPIENS
Omul, cu al său progress,
Efectiv, mă lasă stană:
Pune degetul mai des
Pe trăgaci decât pe rană!... (EFIM TARLAPAN)
SUCCESELE PROFESORULUI N. IORGA
ÎN STRĂINĂTATE
Sorbona-ar vrea ca să-l retie,
Miniştri-n cale-I se prostern…
Dar Iorga vrea supremaţie
Nu la Paris, ci în govern! (CINCINAT PAVELESCU)
UNUI SCRIITOR AVID DE NEMURIRE
Uitând că gloria e fum,
Imprimi volum după volum!
Dar timpul crud, pe nesimţite,
Cum le primeşte le şi-nghite! (CINCINAT PAVELESCU)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)