O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist:
(urmare din „Loc de dat cu…epigrama” nr. 168) Pe fiecare pagină parcursă a volumului semnat de Al. D. Funduianu dai de urmele unui romantic, în sensul că înainte de a fi ironic autorul vrea să exprime ceva care vine din firea sa („Ironie” – „Suntem file dintr-un tom, / Nişte mişcătoare roţi, / Râde-n viaţă om de om / Şi-apoi moartea de noi toţi.”). Se simte acest imbold printr-un ataşament categoric la manifestul lansat cândva de antropologul Vintilă Mihăilescu („Să nu dispreţuieşti!”) şi explicat astfel de un alt antropolog, Alec Bălăşescu: „În dispreţ, în sarcasm, zeflemea sau băşcălie (puterea ca „umor”), încercăm eliminarea, anularea celuilalt. Dar primii cărora le facem rău suntem noi înşine. Pentru că dispreţul nu-l face pe celălalt să dispară, ci se întoarce ca un bumerang asupra sinelui, care se micşorează la reproducerea mecanică a aceluiaşi. Fără celălalt nu existăm. În absenţa lui, sinele dispare în masa amorfă a identicului”. Dacă mulţi epigramişti sunt sociologi convinşi, alţii contaminaţi de mania psihologismului, Al. D. Funduianu este un fel de antropolog, în sensul că epigrama lui, care se referă şi ea la om ca toate celelalte, ne descrie cum apare omul contaminat de amoralitate şi cum se complace el în ambianţa socială, culturală şi economică. Volumul acesta, „Chipuri, stări şi demascări” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2021) reuşeşte să ne arate prin ce se diferenţiază de ceilalţi omul pasibil a fi personaj de epigramă: „Pe plus” – „Eu nu m-am integrat în găşti, / Că lumea-i de atâtea tipuri - / Am întâlnit în viaţă măşti, / Dar şi deloc puţine chipuri.”; „Prietenul anevoie se cunoaşte” – „Nu-l înţeleg pe omul care / Te-ajută iute cu părerea / Şi-ţi ţine scara la urcare, / Doar spre a savura căderea.”; „Eu şi şeful” – „Avem comune semnalmente - / Eu: funcţii, grafuri, permutări / El: funcţie, aranjamente / Plus…fel de fel de combinări.”; „Fără vreo aluzie” – „Mult mi-a folosit în viaţă / Ce m-au învăţat străbunii: / Când îi întâlneşti, învaţă / Cum să ocoleşti nebunii” etc.
Arhitectura volumului pune în evidenţă profilul metodologic al autorului. Organizate pe nouă capitole, primele epigrame sunt adresate breslei din care face parte, aceea a scriitorilor, fiind puse sub titlul „E uşor a scrie…”. Reţinem primele două epigrame ca o excepţională introducere la acest capitol: Menire” – Arta, fără-a fi opaci, / Jos ne-a dat de prin copaci, / Iar absenţa-i, mare cost: / Ne va duce unde-am fost.”; „Truism” – „Spun un lucru neplăcut, / Cu valenţă „mitică”: / Un artist ori e făcut, / Ori ucis de critică.”
Urmează politicienii despre care se spune de sute de ani că ei mint. Tom Phillips, într-o carte a sa despre adevăr şi prezentată în această rubrică (vezi „Loc de dat cu…epigrama” nr. 158), adaugă faptul că „mint despre lucruri importante, şi mint şi despre lucruri neînsemnate, şi mint despre lucruri de toate dimensiunile cuprinse între cele două extreme”. Al. D. Funduianu, prin cel de-al doilea capitol („Ars…politica”), intră cu fineţea-i specifică în acest domeniu special al politicii, denumită de acelaşi Tom Phillips ca fiind un „infern al eternei înşelăciuni”: „Necazul politicienilor” – „Confundaţi, des, cu blatiştii / Şi loviţi cumva-n amor, / Ni se plâng că doar dentiştii / Se mai uită-n gura lor.”; „Unor politicieni” – „Scot, acum, din hibernare / Tras de păr şi de perciuni / Un „Program de guvernare”, /C-o „Anexă de minciuni”.”; „Negocieri politice” – „La piaţă, trocu-i iminent / Când ai ceva de cumpărat, / Dar ce se-ntâmplă-n Parlament / E iarmaroc adevărat.”; „Nedumerire” – „Nu ştiu cum să-mi spun părerea / Fără-a le stârni mânia: / Cei aleşi iubesc puterea, / Mai presus de România?”; „Demnitarul micime” – „Observaţii pertinente / Am, că dânsul ani de-a rândul, / Bate ţări şi continente, / Iar pe mine numai gândul.” E drept, am ajuns în etapa pe care ştiinţele auxiliare o numesc postadevăr. Dar tot exponenţii lor se întreabă: „a existat vreodată o epocă de aur a adevărului?” Se pare că nu, şi asta o ştiu foarte bine epigramiştii, printre ei aflându-se şi Al. D. Funduianu: „Destin” – „Constat, se vede foarte clar, / O fi blestem de la străbuni, / Că, Doamne, noi avem un dar… / Să fim la rele foarte buni!”
Femeia ocupă un capitol aparte în economia volumului semnat de Al. D. Funduianu („Păcatele Evei”). Se atestă ideea că „umorul este un fenomen rezervat în cea mai mare măsură bărbaţilor”. Şi continuă Terry Eagleton în cartea sa intitulată simplu „Umor”: „Dat fiind răceala naturală a firii lor, femeile tind să fie deficiente în această privinţă”. Şi continuă Eagleton pe această aserţiune cu care n-aş prea fi de acord, fie şi exemplificând, dacă ar fi cazul, prin numărul mare de epigramiste cu volume sau active pe facebook. Constat că nici Al. D. Funduianu nu este de acord: „Conjugală” – „Cred c-a spus-o un om cult / Vina nu o daţi pe mine, / Că bărbaţii mint mai mult, / Iar femeile…mai bine.”; „Familie modernă” – „Soţia, astăzi, mi-a urat / Să am un week-end minunat / Şi i-am răspuns, cu plecăciuni: / La revedere, deci…pe luni!”; „Convieţuire” - „Când două femei se ceartă, / Cum se mai întâmplă-n viaţă / Diavolul, profan în „artă”, / Stă, ascultă şi…notează.”; „Pe facebook” – „M-am supărat pe soaţa mea ( Că a postat făr` de perdea, / Dar, cu surprindere,-am aflat / C-a dat perdeaua la spălat”. Simt că Al. D. Funduianu crede în sinea sa, după cum se spune, că feminitatea se prezintă adesea ca formă supremă a sofisticării,ceea ce face să predomine ironia situaţională. (VA URMA) (GEORGICĂ MANOLE).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
AJUNGE…
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST. (ION PRIBEAGU)
ÎN LUNA NOIEMBRIE
Afară-i frig, e ceaţă, vânt,
Se-aşteaptă înc-un val de ploi,
Iar frunzele sunt la pământ…
Cum sunt şi mulţi de pe la noi. (VASILE LARCO)
DIN LUPTA CONTRARIILOR
Azi plouă şi poimâine ninge,
Căci vremea curge, negreşit,
Iar anotimpul nou învinge
Precum coruptul nou venit. (VASILE LARCO)
POLITICA LA NOI
Din a statului avere,
Folosind poziţia,
Ce rămâne de Putere
Fură Opoziţia. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ALEGERI DEMOCRATICE
Mergând la vot aproape toţi –
Ştiind că doar uniţi sunt tari –
I-au dat, în fine, jos pe hoţi
…Şi-au pus în locul lor tâlhari. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PĂȚANIA UNUI SOȚ
Îl ameți cu dulci cuvinte,
Și se-nsură cu tinerica;
Trăgea nădejde înainte...
De coadă trage-acum pisica! (MIHAI HAIVAS)
OPINIA UNUI MISOGIN
E mai ușor acuma să-ntâlnești
Femei, ce-n viața lor, amanți n-avură,
Decât, măcar pe una să găsești
Cu, numai, un amant în aventură.(MIHAI HAIVAS)
EROU S.F.
Un om ce n-a avut vreun gând
Și n-a făcut nimic nicicând -
Chiar dacă pare incredibil -
E sigur... omul invizibil.(EUGEN DEUTSCH)
VECINII MEI
Vecinii cei de sus
Vin pe la noi, dar eu
La dânșii nu m-am dus,
Căci n-am un... ozeneu!(EUGEN DEUTSCH)
ACCIZE, ACCIZE
Cu acciza pe benzină
Hai, că ne-am obişnuit!
Ş-aşteptăm, mai în surdină,
Doar acciza pe iubit. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
MERE
Cu mere poţi să faci peltea
Ori un păcat, împins de drac,
Dar un gând bun eu aş avea
Doar pentru cei ce ţuică fac! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
O FEMEIE DE SUCCES
Luptându-se din răsputeri,
Încet, încet, a tot urcat…
E drept, a mai avut căderi
La şefi în pat. (GRIGORE COTUL)
MAMA LOR, LA TOŢI…
Acum nu pot decât să-i dau
Dreptate-acestui brav popor,
Că merită, de-acuma au
Şi agramaţii mama lor. (GRIGORE COTUL)
UNUI „INTELECTUAL”
Se crede intelectual
Cu facultăţi de circumstanţă:
Făcut-a două la seral
Iar pe a treia…la distanţă! (ION MORARU)
UNUI FOST MINISTRU
El, din zori şi până-n seară,
Tot a dus pe umeri greul
Chit că unii depistară
Cum că n-ar avea…liceul! (ION MORARU)
UNUI „COMENTAC”
Un ins, cu pretins umor,
Ne tot ia peste picior…
Dar nu face-acelaşi haz,
Când o ia peste obraz. (AL. D. FUNDUIANU)
E, fără dubii, un colos
Dar de la care nu aştept
Nici să-mi aducă vreun folos,
Nici să mă facă mai deştept. (AL. D. FUNDUIANU)
RECUNOŞTINŢĂ
De-ar şti acuma Păstorel
Ce mult se scrie despre el,
Le-ar da Cotnar acelor care
Îl scot din cinica uitare! (ELENA MÂNDRU)
PĂŢANIA UNEI ENORIAŞE
Preotul nu-i supărat
Că de bani ea l-a-ntrebat;
Dar îi cere, doar o „tură”,
Acatiste…în natură! (ELENA MÂNDRU)
IUBITEI
Ai guriţa ca o fragă,
Când îmi spui, în dimineţi,
Visul tău frumos, ce-mi bagă
Portofelu-n sperieţi! (ION DIVIZA)
CONFESIUNE
Sunt soţul fericit, la o adică,
Am fost deştept de tânăr să mă-nsor
Şi iată îmi mărit a treia fiică…
De-aş mărita-o şi pe mama lor! (ION DIVIZA)
UNOR CONFRAȚI CARE UITĂ CĂ MAI AU ȘI UN BULETIN
1. Dezvolți de-o vreme predilect
Subiecte cu buline roze
Și de aceea, circumspect
Aștept, poate ne dai și poze... (ŞTEFAN BAŞNO)
2. Te aștepți că-ți face bine
Să gândești fără rușine
Alimoș ai vrea să fii
Dar ești moș, fără Ali... (ŞTEFAN BAŞNO)
3. Acum, în prag de senectute
Nu mai spera să ai virtute
Decât eventual morală.
Îți spun că mortul nu se scoală... (ŞTEFAN BAŞNO)
4. Ochii văd, inima cere,
Geaba dacă nu-i putere
Și te faci de caterincă
La o Leană sau Catincă! (ŞTEFAN BAŞNO)
CRONOS VERSUS BACHUS
Pe vremuri, când mă clătinam
De vină, sigur, era vinul
Acum așa păcate n-am
De vină-i numai buletinul! (ŞTEFAN BAŞNO)
CĂSĂTORIE DE PROBĂ
El simţea că-i torturat...
Se-nvârtea cu el planeta,
Până când a declarat
Că il strânge...verigheta ! ( MAX OPAIŢ)
DECIZIE CONJUGALĂ ÎN PANDEMIE
Cu oarecare eleganţă
I-a spus soţiei lui discret:
Iubito, stai mai la distanţă
..............De cabernet! ( MAX OPAIŢ)
PROFIL DE POLITICIAN
Deloc naiv şi nici timid,
Nici tu sărac, nici fără vicii;
În schimb, are-un cusur perfid:
Şi EL provine din... ,,servicii"! ( MAX OPAIŢ)
REMARCĂ
Prostul face gălăgie;
Cel deştept e circumspect.
Primu-i plin de energie,
Celălat de ...intelect ! (MAX OPAIŢ )
RECUNOAȘTERE
După muncă de valoare,
Recunoaşterea aparte
Pentru cei ce au răbdare,
Se obţine după moarte. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
MOTO-UL LA CONCURSURI
Necinstea, cât se va menține,
Un moto, știu aproape toți,
Ne apără la fel de bine
Precum și lacătul, de hoți. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
POLITICA AGRARĂ
Uite ţarina uscată,
Uite vaca-nfometată,
Uite capra costelivă…
Uite-ne în colectivă! (SORIN FINCHELSTEIN)
SĂ FII PARTIDULUI OŞTEAN…
“Să fii partidului oştean”
Dotat cu un dosar solid;
Să te hrănească an de an,
Gospodăria de partid! (SORIN FINCHELSTEIN)
SELECŢIE
Numirea sa e un mister
Şi pare cam ciudată,
Se cere cap în minister,
Dar minte…niciodată! (GEORGE EFTIMIE)
CINE RÂDE LA URMĂ
Cu tare de compartiment
Am râs de el, că e pigmeu,
Dar l-am văzut în Parlament
Şi-am râs…dar nu cu râsul meu! (GEORGE EFTIMIE)
HORTICOLĂ
Politica e ca şi floarea
Ce înfloreşte-n bătătură:
Îşi schimbă foarte des culoarea
Şi cu mireasma ei te fură! (VALENTIN DAVID)
INVERSARE DE TREND
Alegerile mă-ntritează,
Văzând acelaşi stil netot:
Nici mort, poporul nu votează,
Dar morţii sunt prezenţi la vot! (VALENTIN DAVID)
LA SCRIEREA UNOR EPIGRAME
Un adevăr nu poţi să nu-l accepţi
Şi-i necesar oricând să-l recunoşti:
Când vrei să scrii ceva doar despre proşti,
Se supără şi unii mai deştepţi. (GHEORGHE BÂLICI)
MÂNĂ PE MÂNĂ SE SPALĂ
L-am lăudat pe critical cutare
Că, decât toţi, el este cel mai mare
Şi-a scris imediat într-un eseu
Că-n epigram cel mai mare-s eu… (GHEORGHE BÂLICI)
CONTRAPERFORMANŢĂ
Un sâmbure de adevăr
De când îl caut în pahar,
Nu-l pot găsi într-adevăr
Nici dacă vinul e Cotnar. (VASILE MANOLE)
UNUI RENUMIT BĂUTOR
Cu o sete-nverşunată
Şi ca băutor fidel,
Nimeni n-a putut vreodată,
Să bea apă după el. (VASILE MANOLE)
ACCIDENT
E dramă mare la Palat,
Miniştrii-s moleşiţi, bleoţi
Şi după ce i-au consultat:
Azi lenea i-a lovit pe toţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REALITATE
În van umblăm fiecare,
Oricât am cotrobăi,
Femei mai ascultătoare
Găsim doar la S.R.I. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CĂLDURA, BAT-O VINA
Dăm vina vara pe căldură
Când suferim peste măsură;
Balanţa iarna se înclină
Şi iar căldura e de vină! (GHEORGHE GURĂU)
SOLUŢIE EXTREMĂ
Suport căldura de afară
Şi tot mai greu azi mi se pare
Aş face-o boaţă ordinară
Să pot ajunge la… răcoare! (GHEORGHE GURĂU)
LA RETRAGEREA DOAMNEI CANCELAR ANGELA MERKEL
Ce ne facem, forum european?
Fără dânsa, plâng Michel și Béttel,
Am fi Roma fără Vatican
Și Parisul fără Turnul Éiffel?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂND VA FACE PRIMUL PAS?
Pe-ndelete, pas cu pas,
Ne-a băgat țara-n impas.
Când va face pasul - primul! -
Să nu știm în veci ce-i imul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
DREPTUL SUPREM
Drepturile nu se tocmesc la piață.
Le-om - ca lumea ochilor - păzi.
Dintre ele, decisiv, în viață,
E, firește, dreptul de-a trăi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CURAJ! NON DOLET, PAETE!
Să-i trezească bunele umori,
La vaccin l-îndeamnă-o blondă-așa:
„Dragul meu, în caz că mâine mori,
O faci pentru sănătatea ta!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
MINISTRULUI SĂNĂTĂȚII
Să te plângi că n-ai spitale
(Nici n-o să le ai în veci!),
Când, sub cârma dumitale,
Fúră-nchise vreo șaizeci?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CĂDERE SIGURĂ ȘI MIRAJ
Un guvern minoritar
O cădere-i în abis
Și-un miraj crepuscular
Al premierului demis. (LERU CICOARE)
DACĂ TOT NE AFLĂM ÎN RĂZBOI
Ne-a propus un armistițiu
(Nu-n zadar e militar!):
Lui - guvern minoritar,
Nouă - păs pân-la solstițiu. (LERU CICOARE)
RĂSPUNSUL DUR AL PSD
Un guvern în precipițiu
Să-l votăm spre a-l scăpare?
Ăsta nu e armistițiu.
Asta e capitulare! (LERU CICOARE)
CERBICÍE DE-A SURDA
De când e lumea și cetatea
Și, sfânt, principiul echității,
Nu s-a născut minoritatea
Care-ar dicta majorității. (LERU CICOARE)
PREMIERUL DESEMNAT,
TRAS PE SFOARĂ DE ȘPAGAT
Fostul, azi demis, din umbră,
Îl tot trage de căpăstru:
Neguțeze, dar cu păstru,
Să nu-i facă șansa sumbră! (LERU CICOARE)
LUCRAT PE LA SPATE
Premier - în stele scris,
Plus că și la minte-i criță,
N-a-nțeles că cel demis
Îl lucrează-n foi de viță? (LERU CICOARE)
GENERALUL ȘI TALIBANII
Greu cu talibanii noștri,
Căci, din toată cearta lor,
A ajuns, pe ring de monștri,
El ciuca bătăilor. (LERU CICOARE)
DRAGI CUM NU S-A MAI VĂZUT
Vodă luminat, cu práxis,
Numai vezi să nu-l deochi,
Fincă lui românii dragi i-s
Tot așa ca sarea-n ochi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU ȘTIE TANȚA CE SPUNE CLANȚA
Minus? Plus? Cum vrei să fie
Prețul, azi, la energie?
N-o fi să-ți mai dregi unealta,
Când vrei una, dar spui alta? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ADMITEREA ÎN POLIȚIE ȘI JANDARMERIE
La admitere - toți „doi”,
După contestare - „zece”.
Tot așa pățim și noi:
Una - caldă, alta - rece. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EFECTUL UNEI LARGI PUBLICITĂȚI
Coadă ca la aprozar.
Cartea „Cum faci gologani”.
Apoi - drept la anticar:
„Bună, cum nu? De doi bani!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
„POVESTEA POVEȘTILOR” LUI ION CREANGĂ
Roadele poveștii sale
Sunt fatal nemuritoare,
Că și-altețele regale
Își dau ghes la ... vibratoare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SUFERINȚELE “TÂNĂRULUI” WER(TH)NER
Conduci țara eșuată,
Cu minciuni, jafuri și ură,
Dezbinare, incultură;
Sinucidere curată! (DUMITRU BUJDOIU)
CONDAMNAT LA DOMICILIU
- Domn’ jude, ce-nseamnă asta?
Fin’că mi-am bătut nevasta,
Tot acasă m-ai lăsat?!
Vrei, în fiecare zi, s-o bat? ( DUMITRU BUJDOIU)
RINICHI DE PORC LA OM (The New York Times)
Bravos, chirurgi din New York,
Faceți transplant potrivit;
Inspirați de la bârfit,
Când soața te face…porc. (DUMITRU BUJDOIU)
UN COPIL DIN PARIS, FAN MESI (Ziare franceze)
- “Hei, Mesi, dă-mi un tricou,
Și îți dau în schimb pe mama!”
Soții-ar da soacra cadou,
Dar cine vrea panarama? (DUMITRU BUJDOIU)
BELEA PE CAPUL OMULUI
Voi da-n judecată DEX-ul,
Posibil să-l tai cu flexul;
Că n-a scris la “dragoste”
Și sensul de “pacoste”. (DUMITRU BUJDOIU)
CRITICA ÎN PARLAMENT
Critica-i medicament
Pentru-a îndrepta ceva,
Dar pe-ai noştri-n Parlament
Îi doare...pe undeva! (IOAN TIMOFTE)
SCHIMBAREA GUVERNULUI
(parafrazare după Eminescu)
De-o fi unul...,de-o fi altul...
Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate
Tot cu chin şi cu nevoi! (IOAN TIMOFTE)
PREMIER INDEPENDENT
Se spune că se numeşte
Premier independent...
În realitate este
Premier indiferent! (IOAN TIMOFTE)