O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist:
Când am citit cuvintele acestea ale lui Dimitrie Gusti, că “cea mai înaltă datorie etică a cuiva este să devină o personalitate”, am încercat să fac o listă, una care să constituie baza edificiului meu afectiv. Şi am început-o cu Al. D. Funduianu, matematicianul. O activitate susţinută în domeniul acestei discipline (profesor la clasă, profesor la centrul de excelenţă, activitate în cadrul societăţii de profil, propunător de probleme în culegeri şi reviste de specialitate, autor de cărţi de specialitate, etc.) i-a conferit o autoritate morală de necontestat care i-a completat identitatea, înscriindu-se în galeria profesorilor de matematică ce au adus plusvaloare învăţământului botoşănean şi naţional. Astfel au apărut cele două lucrări de autor: „Locuri geometrice în geometria plană” („Agata”, Botoşani, 2007) şi „Elemente de topologie pe dreapta reală şi în plan” („Agata”, Botoşani, 2010).
A urmat Al. D. F. poetul. A debutat cu volumul “Şi iată…” („Eidos”, Botoşani, 1995)şi a continuat cu o poezie care lasă în urma ei idei cu gust de aforism. Versurile acestui poet vin dinspre ceea ce Blaga numea cunoaştere paradisiacă, generatoare de senzaţii dintr-o zonă a graţiei. El este un poet al timpurilor trecute şi prezente, şi cu toate acestea nu-l interesează veşnicia pe care Borges o numea “o frumoasă născocire”. Dacă vreţi să-l înţelegeţi pe poetul Al. D. Funduianu, mergeţi pe o logică care nu putea să-i fie impusă decât de divinitate: nu copacii îşi caută florile, ci invers. Nu poetul îşi caută trecutul, ci invers, trecutul îl caută pe Al. D. F. Calea aceasta paradoxală a sensurilor, induce faptul că nu Al. D. Funduianu caută poezia, ci poezia aleargă după el. Aleargă, după cum am mai spus-o cândva, deschizându-i patru porţi: poarta comunicării cu lumea, poarta gândirii pozitive, poarta sinelui şi poarta dintre Ţara Candorilor şi Restul Lumii.
În poemele lui Al. D. Funduianu se insinuează, ca o injecţie binefăcătoare, elemente de filozofie apuseană, pe care Mircea Vulcănescu o caracteriza ca una în care îşi fac loc timpul moral şi timpul mistic, primul bazându-se “pe libertatea de a delibera şi hotărî”, al doilea “pe intuiţia directă a existenţei”. De aici senzaţia că Al. D. Funduianu se desfăşoară greu, dar când o face e asemeni unei flori de cactus care, după trei – patru ani izbucneşte în toată splendoarea sa pentru a spune ceva fundamental. O confirmă volumele “Şi iată…şi alte versuri” (1996), “A pune în rană candoarea” (1998), “Prin şi printre simboluri” (2013, 2014) şi altele.
A urmat omul “aberaţiilor”, nişte frumuseţi ale minţii ce cultivă paradoxul, reţeta fiind rezultatul unui melanj între polemica de sorginte franceză şi didacticismul de tip german, care aveau să fie transformate, după cum veţi vedea în cartea în discuţie, în epigrame: “Schimbare de stil, nu şi de nărav” – “O vreme scris-am realist / Că “aberez şi deci exist!” / O fac şi azi, căci nu e dramă… / Dar aberez în epigramă!”
Apoi s-a impus epigramistul, obligat fiind să vină şi cu o “Justificare literară” – “N-aş vrea să intru în păcat / Şi să aprind în suflet drama, / Că nu-s ostaş, nici avocat, / Dar “arma” mea e…epigrama.” L-am urmărit încă de la prima carte de epigrame pe care a intitulat-o “Mărţişoare” (“Quadrat”, Botoşani, 2017) având, din prea multă modestie, şi adăugirea “catrene” lângă cea de “ epigrame”. Deşi tot ce scrie Al. D. Funduianu are acoperire într-un talent autentic, el nu a forţat mâna destinului, nu s-a aruncat în răspunsuri, dueluri sau abordări pripite fără acea siguranţă a exactităţii. Tehnicii epigramei acestui autor i se supune spiritul timpului trait, reacţiile auditorului ocupând, pe axa inteligenţei creative, intervalul [z ; hs], unde z = zâmbet, iar hs = hohot de râs. Sub aceste auspicii a apărut şi recentul volum semnat de Al. D. Funduianu: „Chipuri, stări şi demascări” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2021). Deschizând volumul, atenţia ne este atrasă de exordiul distinsului epigramist Vasile Larco, unul destul de consistent şi pertinent. Reţinem: „Epigramele lui Al. D. Funduianu nu conţin lungimi nejustificate, cuvinte licenţioase, disonanţe, atacuri la persoană, dumnealui scoate în evidenţă meteahna, viciul, nu persoana în cauză, cu speranţa: ridendo castigat mores. A râde e la îndemâna oricui. Motivele de râs sunt multiple, cum tot la fel sunt şi cele de plâns, care, de multe ori, se întrepătrund”.
Parcurg cele nouă capitole (creaţia literară, politica,femeia, beţia, prostia, educaţia, aberaţia, agora) şi descopăr un autor plin de un umor delicat şi tandru din care, asemenea unui gheizer, ţâşneşte înţelepciunea. Nicăieri, vorba lui Andrei Pleşu, „nu întâlneşti puseuri de macho”, logica e la ea acasă, ironia are un mare grad de cordialitate. Încerci să faci o selecţie şi constaţi că ţi-e greu să te decizi. (VA URMA) (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
RUGA UNUIA
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!” (ION PRIBEAGU)
BĂRBATUL
Puternic, fire curajoasă,
Mai mult sau mai puţin dotat,
Ca soţ dă şi cu pumnii-n masă…
Atunci când iese de sub pat. (VASILE LARCO)
MODESTIE FEMININĂ
Femeia-n viaţa asta cu tumult,
E-activă, permanent în vervă,
Ea de la viaţă nu pretinde mult,
Dar Domnu-i dă şi de rezervă. (VASILE LARCO)
EXODUL CHIRURGILOR ROMÂNI
Soarta lor, precum se știe,
Statul a bătut-o-n cuie:
Unii taie-n carne vie,
Dar mai mulți o „taie”-n U.E.(MIHAI HAIVAS)
OPTIMISM LEGISLATIV
Parlamentari, lipsiți de minte
Dau legi pe „repede-nainte”;
Dar sper, aleșii-n vremuri noi,
Să dea pe „repede--napoi”! (MIHAI HAIVAS)
FEMEIA NU E SUPERFICIALĂ
Oricum te-arăți, frumos, urît, cuminte,
Ca şi mimoza reacţionează
Şi numai după cum e-atinsă, simte
Că doar ce e-n interior contează... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
FASCINAŢIA LUMINII
Cînd după ani lumina-n întuneric
Irumpe, fluturi mii în micul soare,
În vii culori dansează-n zbor feeric
Mascînd lumina... foste tîrîtoare! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CREZUL UNUI SLUJBAȘ MODEL
Ca să îți asiguri postul,
La prostie fii imun,
Dar să faci ușor pe prostul
În momentul oportun.(EUGEN DEUTSCH)
METODĂ SIGURĂ
Necazul vrând a nu-l mai paște
Cu...sete scrie: așadar,
Cum harul totuși și-l cunoaște,
Își moaie tocul în... pahar.(EUGEN DEUTSCH)
UNOR VORBĂ LUNGĂ
Rătăciţi ca într-o dramă
Printre-al vorbelor festin
Vă propun ca-n epigramă:
Spuneţi mult, vorbiţi puţin! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UZINA ELECTRICĂ DIN IAŞI LA 115 ANI
De-aici am luat lumină
Vorbe nici nu mai încap
Dar la unii, şi-asta-i vină,
Trebuia băgată-n cap! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PĂRERE
Epigrama-ţi trivială –
Remarcase şi-un expert –
E ca tusea într-o sală
De concert! (ELENA MÂNDRU)
POEŢI vs. POLITICIENI
Fără vreo insultă,
Faptele-o atestă:
Dânşii nu se-ascultă,
Dar se tot contestă. (ELENA MÂNDRU)
SÂNGE DE TAUR
Din vinul ăsta, un tezaur,
De bei un litru - vechi sau nou -
Ajungi în cinci minute taur!
...Firește, dacă nu ești bou. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ROMÂN SADEA
Am sânge mult de dac în vene -
De vin sunt mare băutor,
Dar şi roman sunt, nota bene,
Că sunt un tip cuceritor. (PETRU-IOAN GÂRDA)
CELUI PUS ÎN FUNCŢIE
Degeaba vrei să i te-opui,
Că totu-i pare că-i al său,
Când nu se simte-n largul lui,
Se simte bine-n largul tău. (GRIGORE COTUL)
VIITORILOR ALEŞI
E dusă Ziua României,
Iar eu, în loc să emigrez,
Rămân… şi-n ciuda pandemiei,
Le tot urez, le tot urez…! (GRIGORE COTUL)
MESELE ROTUNDE
Soli de pace de oriunde
Reuşesc să ne arate
Că la mesele rotunde
Sunt şi capete…pătrate! (ION MORARU)
SFAT
Dacă ţii la sănătate
Şi de boli să n-ai habar,
Poţi avea “imunitate”
Numai ca…parlamentar! (ION MORARU)
LA TRIBUNAL
Minciuna, acuzată de viol,
Distrusă-şi înfrunta judecătorul,
Văzând în preajmă Adevărul gol
A exclamat: „El e violatorul!” (ION DIVIZA)
FĂRĂ AUTORITATE
Soaţa nu-l ascultă
Nu mai zic de fii,
Numai una cultă…
De la S.R.I.! (GEORGE EFTIMIE)
PE BARICADE
Făcuse gaură în steag,
Când pe-ăia răi i-a dovedit;
Acum e-n patru zări pribeag…
Că asta-I tot ce-a dobândit! (GEORGE EFTIMIE)
IMPLICAŢII CAUZALE
El – un simplu stagiar,
Ea – colo, pe la uzină;
El – la bloc, un locatar,
Ea – i se-ntâmplă vecină. (SORIN FINCHELSTEIN)
PĂSTOREL
Alter ego-al epigramei
Şi conviv şi literat,
El sub bolta rece-a cramei
Prin Cotnar s-a consacrat. (VASILE MANOLE)
EMINESCIANĂ
Judecând puţin la rece,
În prezenta conjunctură,
„Vremea vine, vremea trece”
Doar cu masca pe figură. (VASILE MANOLE)
PREŢUL UNUI REGIM
Nu vreau acuma ca să critric,
Dar totuşi, vreau să spun măcar,
Că in acest regim politic,
Mai scump ,e cel ... alimentar !( MAX OPAIŢ )
UNUI SNOB
E-mbrăcat mereu de firmă,
Cu salariul măricel;
Lumea-l ştie şi afirmă:
Ceasu-i mult mai scump ca...EL! ( MAX OPAIŢ )
UNUI BĂTRÂN ANTIVACCINIST
Pensionar ca şi vecinul,
Ori ignorant, ori infantil,
A refuzat mereu vaccinul,
Crezând că-l face... infertil !( MAX OPAIT )
TULPINĂ NOUĂ DE COVID
Ca un activist versat,
Schimbă deseori partidul,
Dar acum, nevaccinat,
L-a ,,stabilizat"...covid-ul! ( MAX OPAIŢ )
VICEVERSA
De ce să fie simplu în loc de complicat?
De multe ori în viață cu asta m-am luptat
Se pare că e lege la mintea cea nătângă
Să scarpine cu dreapta acea ureche stângă… (ŞTEFAN BAŞNO)
ANTRPOLOGICĂ
Maimuței om ca să ajungă
I-a trebuit o cale lungă,
Dar de la om la cimpanzeu
Traseul e instantaneu! (ŞTEFAN BAŞNO)
O SILICONATĂ
Privind la sânu-i abundent
Și-a zis țăranul, pertinent:
„De stau să mă gândesc o leacă
Mi-ar trebui așa o vacă!” (ŞTEFAN BAŞNO)
CLASAMENT
De vrei să știi cum stai în viață
Nu te uita numai în față,
Mai uită-te puțin și-n spate
Să vezi ce lungă-i coada, frate! (ŞTEFAN BAŞNO)
REȚINERE
În aste vremi pletorice
În zvonuri și în pandemie
La întrebări retorice
Mai bine fac economie…(ŞTEFAN BAŞNO)
LA CE BUN ?
Un deștept o lasă moartă,
Cearta n-are nici un rost.
Ce să te mai pui c-un prost
Că și-așa-i bătut de soartă... (ŞTEFAN BAŞNO)
SCLEROZA LA BĂRBAŢI
Scleroză dacă ai cumva,
Începi să uiţi de obicei,
Iar dacă uiţi şi de femei,
Fii sigur că mai ai ceva!.. (GHEORGHE BÂLICI)
FACEREA LUMII
Gândindu-şi lumea ca la carte,
Chiar Domnul are legi nedrepte,
Altfel de ce-am fugi de moarte
Şi ea, la finiş, să ne-aştepte!.. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ
Vă spun sincer o părere:
Ocupaţi doar cu gâlceava
Scăpăm iarăşi din vedere
Că din urne iese pleava. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
POLITICIENILOR NOŞTRI
Aceşti oameni de pripas,
Ahtiaţi doar de „merinde”,
După ce-au furat la pas
Pân’ şi aerul l-ar vinde. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CLASA POLITICĂ REPETENTĂ
Țara geme de durere,
Ei se bat pentru putere;
În loc să dea legi fraterne,
Fac-desfac proaste guverne. (DUMITRU BUJDOIU)
BURLEANU NU VREA MONDIAL LA DOI ANI
Chiar așa, cine-ți dă ghes,
Să te faci de râs prea des?
Că tot degeaba te duci,
Când ai fotbal pe butuci. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎN FAȚA ACVARIULUI GOL
Fata, tristă, îl privește:
- Mami, vreau măcar un pește;
Mă-sa parcă-și amintește:
- Mai stai doi-trei ani, mai crește! (DUMITRU BUJDOIU)
UN BOSNIAC ÎI FACE SOȚIEI O CASĂ ROTATIVĂ (Presa)
I-a făcut o casă, care
Să se-nvârtă după soare;
Să blesteme din pridvor
Caprele vecinilor. (DUMITRU BUJDOIU)
CONDUCĂTORUL IUBIT ȘI SUPUȘII LUI CEI DRAGI
A-mpărțit poporu-n două:
Unii - sfinți și alții - draci.
Cum nu-i ninge și nu-i plouă,
Cum pe dată toți i-s dragi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU MÂNA PE BIBLIE?
Ca să treacă-n post ușor,
Dumnezeu le-ar fi icoana,
Doar că Dumnezeul lor
Nu-i al nostru. E satana. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN GUVERN ZIS DE SACRIFICIU?
De pleșcari nu ducem lipsă.
Ce și-a zis un bun sforar?
Nu s-ar vrea-n apocalipsă
Și-un guvern minoritar? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PREA MULTĂ CĂLDURĂ STRICĂ
„S-o luăm cu furnizarea ei mai moale,
Nu cumva să crape-ntreg sistemul”,
Cearcă-un șef să-i afle chip și cale.
Dar rețelei i-a picat demult ... modemul! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUPĂRAT DE CRITICE-PUHOAIE
Șeful Termoagenției, care
E-un frigorigen din spețe rare,
Își ascunde iritarea-n roller:
„Nu mai bine v-ați monta un boiler?” (NICOLAE MĂTCAȘ)
MÉGHIȘ, VREA SĂ NE CONDUCĂ
Ceresc Tată, oare cum
Să nu-i crească-n gúșter gâlbe,
Când tu-ntrebi de criză, boom,
Iar el dă din bâlbă-n bâlbe? (LERU CICOARE)
ȚARĂ CU DOI PREMIERI?
Ambii se credeau de vis,
Cu ambiț de neclintit:
Unul - că n-a fost demis,
Altul - c-a fost investit. (LERU CICOARE)
CONDUCERE MILITARĂ A ȚĂRII?
Știa bâtul ce știa,
Când cânta de jale-așa:
„Mi-o scris neamțu' pe hârtie
Și m-o dus la cătănie”... (LERU CICOARE)
SCHIMBARE BRUSCĂ DE MACAZ
Toată ziua câțu-mâțu,
Și-arătau avan nagâțu',
Numai că, supremă, Cuca
Le-a spus „Drepți!” și-arătat ciuca. (LERU CICOARE)
CECITATE
Peste tot se vede bunăstarea:
La căldură, piață, recviém...
Ne-a-ntrecut, sperata, așteptarea,
Numai noi ca orbii, n-o vedem. (LERU CICOARE)
UNDE-AU DISPĂRUT RENUMITELE CORVETE?
Îndelunge licitații,
Dirijate de baghete,
Au emis autorizații,
Însă nu vedem ..corvete. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CONTRIBUIM LA BUNĂSTAREA ALTOR STATE
Creștem economic ca-n poveste,
Cumpărând produse de import,
Bunăstarea, doar, ne joacă feste:
Ea se duce-afară la report. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TEMERE TEMEINICĂ
I se - unui ghiuj obez -
Confesa o babă vilă:
„Nu vreau să mă vaccinez,
Ca să nu rămân sterilă”. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PARTIDELE ȘI MORȚII DIN SPITALE
Ce ignobil li-i desfidul
(Vreo dovadă se mai cere?):
Nu se luptă cu COVID-ul,
Ci se bat pentru putere! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NUNTĂ BOTOȘENEANĂ ÎN PANDEMIE
Nuntă cum n-a fost vreodată.
Dansul mirilor - în vid.
Nu mireasa fu furată,
Mirele. Dar ... de COVID. (NICOLAE CRIHĂNEANU)