O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist:
(urmare din „Loc de dat cu…epigrama” nr. 168) Pe fiecare pagină parcursă a volumului semnat de Al. D. Funduianu dai de urmele unui romantic, în sensul că înainte de a fi ironic autorul vrea să exprime ceva care vine din firea sa („Ironie” – „Suntem file dintr-un tom, / NiÅŸte miÅŸcătoare roÅ£i, / Râde-n viaţă om de om / Åži-apoi moartea de noi toÅ£i.”). Se simte acest imbold printr-un ataÅŸament categoric la manifestul lansat cândva de antropologul Vintilă Mihăilescu („Să nu dispreÅ£uieÅŸti!”) ÅŸi explicat astfel de un alt antropolog, Alec Bălăşescu: „În dispreÅ£, în sarcasm, zeflemea sau băşcălie (puterea ca „umor”), încercăm eliminarea, anularea celuilalt. Dar primii cărora le facem rău suntem noi înÅŸine. Pentru că dispreÅ£ul nu-l face pe celălalt să dispară, ci se întoarce ca un bumerang asupra sinelui, care se micÅŸorează la reproducerea mecanică a aceluiaÅŸi. Fără celălalt nu existăm. În absenÅ£a lui, sinele dispare în masa amorfă a identicului”. Dacă mulÅ£i epigramiÅŸti sunt sociologi convinÅŸi, alÅ£ii contaminaÅ£i de mania psihologismului, Al. D. Funduianu este un fel de antropolog, în sensul că epigrama lui, care se referă ÅŸi ea la om ca toate celelalte, ne descrie cum apare omul contaminat de amoralitate ÅŸi cum se complace el în ambianÅ£a socială, culturală ÅŸi economică. Volumul acesta, „Chipuri, stări ÅŸi demascări” (Editura „Quadrat”, BotoÅŸani, 2021) reuÅŸeÅŸte să ne arate prin ce se diferenÅ£iază de ceilalÅ£i omul pasibil a fi personaj de epigramă: „Pe plus” – „Eu nu m-am integrat în găşti, / Că lumea-i de atâtea tipuri - / Am întâlnit în viaţă măşti, / Dar ÅŸi deloc puÅ£ine chipuri.”; „Prietenul anevoie se cunoaÅŸte” – „Nu-l înÅ£eleg pe omul care / Te-ajută iute cu părerea / Åži-Å£i Å£ine scara la urcare, / Doar spre a savura căderea.”; „Eu ÅŸi ÅŸeful” – „Avem comune semnalmente - / Eu: funcÅ£ii, grafuri, permutări / El: funcÅ£ie, aranjamente / Plus…fel de fel de combinări.”; „Fără vreo aluzie” – „Mult mi-a folosit în viaţă / Ce m-au învăţat străbunii: / Când îi întâlneÅŸti, învaţă / Cum să ocoleÅŸti nebunii” etc.
Arhitectura volumului pune în evidenţă profilul metodologic al autorului. Organizate pe nouă capitole, primele epigrame sunt adresate breslei din care face parte, aceea a scriitorilor, fiind puse sub titlul „E uÅŸor a scrie…”. ReÅ£inem primele două epigrame ca o excepÅ£ională introducere la acest capitol: Menire” – Arta, fără-a fi opaci, / Jos ne-a dat de prin copaci, / Iar absenÅ£a-i, mare cost: / Ne va duce unde-am fost.”; „Truism” – „Spun un lucru neplăcut, / Cu valenţă „mitică”: / Un artist ori e făcut, / Ori ucis de critică.”
Urmează politicienii despre care se spune de sute de ani că ei mint. Tom Phillips, într-o carte a sa despre adevăr ÅŸi prezentată în această rubrică (vezi „Loc de dat cu…epigrama” nr. 158), adaugă faptul că „mint despre lucruri importante, ÅŸi mint ÅŸi despre lucruri neînsemnate, ÅŸi mint despre lucruri de toate dimensiunile cuprinse între cele două extreme”. Al. D. Funduianu, prin cel de-al doilea capitol („Ars…politica”), intră cu fineÅ£ea-i specifică în acest domeniu special al politicii, denumită de acelaÅŸi Tom Phillips ca fiind un „infern al eternei înÅŸelăciuni”: „Necazul politicienilor” – „ConfundaÅ£i, des, cu blatiÅŸtii / Åži loviÅ£i cumva-n amor, / Ni se plâng că doar dentiÅŸtii / Se mai uită-n gura lor.”; „Unor politicieni” – „Scot, acum, din hibernare / Tras de păr ÅŸi de perciuni / Un „Program de guvernare”, /C-o „Anexă de minciuni”.”; „Negocieri politice” – „La piaţă, trocu-i iminent / Când ai ceva de cumpărat, / Dar ce se-ntâmplă-n Parlament / E iarmaroc adevărat.”; „Nedumerire” – „Nu ÅŸtiu cum să-mi spun părerea / Fără-a le stârni mânia: / Cei aleÅŸi iubesc puterea, / Mai presus de România?”; „Demnitarul micime” – „ObservaÅ£ii pertinente / Am, că dânsul ani de-a rândul, / Bate ţări ÅŸi continente, / Iar pe mine numai gândul.” E drept, am ajuns în etapa pe care ÅŸtiinÅ£ele auxiliare o numesc postadevăr. Dar tot exponenÅ£ii lor se întreabă: „a existat vreodată o epocă de aur a adevărului?” Se pare că nu, ÅŸi asta o ÅŸtiu foarte bine epigramiÅŸtii, printre ei aflându-se ÅŸi Al. D. Funduianu: „Destin” – „Constat, se vede foarte clar, / O fi blestem de la străbuni, / Că, Doamne, noi avem un dar… / Să fim la rele foarte buni!”
Femeia ocupă un capitol aparte în economia volumului semnat de Al. D. Funduianu („Păcatele Evei”). Se atestă ideea că „umorul este un fenomen rezervat în cea mai mare măsură bărbaÅ£ilor”. Åži continuă Terry Eagleton în cartea sa intitulată simplu „Umor”: „Dat fiind răceala naturală a firii lor, femeile tind să fie deficiente în această privinţă”. Åži continuă Eagleton pe această aserÅ£iune cu care n-aÅŸ prea fi de acord, fie ÅŸi exemplificând, dacă ar fi cazul, prin numărul mare de epigramiste cu volume sau active pe facebook. Constat că nici Al. D. Funduianu nu este de acord: „Conjugală” – „Cred c-a spus-o un om cult / Vina nu o daÅ£i pe mine, / Că bărbaÅ£ii mint mai mult, / Iar femeile…mai bine.”; „Familie modernă” – „SoÅ£ia, astăzi, mi-a urat / Să am un week-end minunat / Åži i-am răspuns, cu plecăciuni: / La revedere, deci…pe luni!”; „ConvieÅ£uire” - „Când două femei se ceartă, / Cum se mai întâmplă-n viaţă / Diavolul, profan în „artă”, / Stă, ascultă ÅŸi…notează.”; „Pe facebook” – „M-am supărat pe soaÅ£a mea ( Că a postat făr` de perdea, / Dar, cu surprindere,-am aflat / C-a dat perdeaua la spălat”. Simt că Al. D. Funduianu crede în sinea sa, după cum se spune, că feminitatea se prezintă adesea ca formă supremă a sofisticării,ceea ce face să predomine ironia situaÅ£ională. (VA URMA) (GEORGICÄ‚ MANOLE).
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
AJUNGE…
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveÅ£i atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST. (ION PRIBEAGU)
ÎN LUNA NOIEMBRIE
Afară-i frig, e ceaţă, vânt,
Se-aÅŸteaptă înc-un val de ploi,
Iar frunzele sunt la pământ…
Cum sunt şi mulţi de pe la noi. (VASILE LARCO)
DIN LUPTA CONTRARIILOR
Azi plouă ÅŸi poimâine ninge,
Căci vremea curge, negreşit,
Iar anotimpul nou învinge
Precum coruptul nou venit. (VASILE LARCO)
POLITICA LA NOI
Din a statului avere,
Folosind poziţia,
Ce rămâne de Putere
Fură OpoziÅ£ia. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ALEGERI DEMOCRATICE
Mergând la vot aproape toÅ£i –
Åžtiind că doar uniÅ£i sunt tari –
I-au dat, în fine, jos pe hoÅ£i
…Åži-au pus în locul lor tâlhari. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PÄ‚ÈšANIA UNUI SOÈš
Îl ameÈ›i cu dulci cuvinte,
Și se-nsură cu tinerica;
Trăgea nădejde înainte...
De coadă trage-acum pisica! (MIHAI HAIVAS)
OPINIA UNUI MISOGIN
E mai uÈ™or acuma să-ntâlneÈ™ti
Femei, ce-n viața lor, amanți n-avură,
Decât, măcar pe una să găseÈ™ti
Cu, numai, un amant în aventură.(MIHAI HAIVAS)
EROU S.F.
Un om ce n-a avut vreun gând
Și n-a făcut nimic nicicând -
Chiar dacă pare incredibil -
E sigur... omul invizibil.(EUGEN DEUTSCH)
VECINII MEI
Vecinii cei de sus
Vin pe la noi, dar eu
La dânÈ™ii nu m-am dus,
Căci n-am un... ozeneu!(EUGEN DEUTSCH)
ACCIZE, ACCIZE
Cu acciza pe benzină
Hai, că ne-am obişnuit!
Åž-aÅŸteptăm, mai în surdină,
Doar acciza pe iubit. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
MERE
Cu mere poţi să faci peltea
Ori un păcat, împins de drac,
Dar un gând bun eu aÅŸ avea
Doar pentru cei ce ţuică fac! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
O FEMEIE DE SUCCES
Luptându-se din răsputeri,
Încet, încet, a tot urcat…
E drept, a mai avut căderi
La ÅŸefi în pat. (GRIGORE COTUL)
MAMA LOR, LA TOÅ¢I…
Acum nu pot decât să-i dau
Dreptate-acestui brav popor,
Că merită, de-acuma au
Şi agramaţii mama lor. (GRIGORE COTUL)
UNUI „INTELECTUAL”
Se crede intelectual
Cu facultăţi de circumstanţă:
Făcut-a două la seral
Iar pe a treia…la distanţă! (ION MORARU)
UNUI FOST MINISTRU
El, din zori ÅŸi până-n seară,
Tot a dus pe umeri greul
Chit că unii depistară
Cum că n-ar avea…liceul! (ION MORARU)
UNUI „COMENTAC”
Un ins, cu pretins umor,
Ne tot ia peste picior…
Dar nu face-acelaÅŸi haz,
Când o ia peste obraz. (AL. D. FUNDUIANU)
E, fără dubii, un colos
Dar de la care nu aÅŸtept
Nici să-mi aducă vreun folos,
Nici să mă facă mai deştept. (AL. D. FUNDUIANU)
RECUNOŞTINŢĂ
De-ar şti acuma Păstorel
Ce mult se scrie despre el,
Le-ar da Cotnar acelor care
Îl scot din cinica uitare! (ELENA MÂNDRU)
PÄ‚Å¢ANIA UNEI ENORIAÅžE
Preotul nu-i supărat
Că de bani ea l-a-ntrebat;
Dar îi cere, doar o „tură”,
Acatiste…în natură! (ELENA MÂNDRU)
IUBITEI
Ai guriţa ca o fragă,
Când îmi spui, în dimineÅ£i,
Visul tău frumos, ce-mi bagă
Portofelu-n sperieţi! (ION DIVIZA)
CONFESIUNE
Sunt soţul fericit, la o adică,
Am fost deÅŸtept de tânăr să mă-nsor
Åži iată îmi mărit a treia fiică…
De-aş mărita-o şi pe mama lor! (ION DIVIZA)
UNOR CONFRAȚI CARE UITĂ CĂ MAI AU ȘI UN BULETIN
1. Dezvolți de-o vreme predilect
Subiecte cu buline roze
Și de aceea, circumspect
Aștept, poate ne dai și poze... (ŞTEFAN BAŞNO)
2. Te aștepți că-ți face bine
Să gândeÈ™ti fără ruÈ™ine
Alimoș ai vrea să fii
Dar ești moș, fără Ali... (ŞTEFAN BAŞNO)
3. Acum, în prag de senectute
Nu mai spera să ai virtute
Decât eventual morală.
ÎÈ›i spun că mortul nu se scoală... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
4. Ochii văd, inima cere,
Geaba dacă nu-i putere
Și te faci de caterincă
La o Leană sau Catincă! (ŞTEFAN BAŞNO)
CRONOS VERSUS BACHUS
Pe vremuri, când mă clătinam
De vină, sigur, era vinul
Acum așa păcate n-am
De vină-i numai buletinul! (ŞTEFAN BAŞNO)
CÄ‚SÄ‚TORIE DE PROBÄ‚
El simţea că-i torturat...
Se-nvârtea cu el planeta,
Până când a declarat
Că il strânge...verigheta ! ( MAX OPAIÅ¢)
DECIZIE CONJUGALÄ‚ ÎN PANDEMIE
Cu oarecare eleganţă
I-a spus soţiei lui discret:
Iubito, stai mai la distanţă
..............De cabernet! ( MAX OPAIÅ¢)
PROFIL DE POLITICIAN
Deloc naiv ÅŸi nici timid,
Nici tu sărac, nici fără vicii;
În schimb, are-un cusur perfid:
Åži EL provine din... ,,servicii"! ( MAX OPAIÅ¢)
REMARCÄ‚
Prostul face gălăgie;
Cel deÅŸtept e circumspect.
Primu-i plin de energie,
Celălat de ...intelect ! (MAX OPAIŢ )
RECUNOAȘTERE
După muncă de valoare,
RecunoaÅŸterea aparte
Pentru cei ce au răbdare,
Se obţine după moarte. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
MOTO-UL LA CONCURSURI
Necinstea, cât se va menÈ›ine,
Un moto, știu aproape toți,
Ne apără la fel de bine
Precum și lacătul, de hoți. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
POLITICA AGRARÄ‚
Uite ţarina uscată,
Uite vaca-nfometată,
Uite capra costelivă…
Uite-ne în colectivă! (SORIN FINCHELSTEIN)
SÄ‚ FII PARTIDULUI OÅžTEAN…
“Să fii partidului oÅŸtean”
Dotat cu un dosar solid;
Să te hrănească an de an,
Gospodăria de partid! (SORIN FINCHELSTEIN)
SELECÅ¢IE
Numirea sa e un mister
Şi pare cam ciudată,
Se cere cap în minister,
Dar minte…niciodată! (GEORGE EFTIMIE)
CINE RÂDE LA URMÄ‚
Cu tare de compartiment
Am râs de el, că e pigmeu,
Dar l-am văzut în Parlament
Åži-am râs…dar nu cu râsul meu! (GEORGE EFTIMIE)
HORTICOLÄ‚
Politica e ca ÅŸi floarea
Ce înfloreÅŸte-n bătătură:
ÎÅŸi schimbă foarte des culoarea
Şi cu mireasma ei te fură! (VALENTIN DAVID)
INVERSARE DE TREND
Alegerile mă-ntritează,
Văzând acelaÅŸi stil netot:
Nici mort, poporul nu votează,
Dar morţii sunt prezenţi la vot! (VALENTIN DAVID)
LA SCRIEREA UNOR EPIGRAME
Un adevăr nu poţi să nu-l accepţi
Åži-i necesar oricând să-l recunoÅŸti:
Când vrei să scrii ceva doar despre proÅŸti,
Se supără ÅŸi unii mai deÅŸtepÅ£i. (GHEORGHE BÂLICI)
MÂNÄ‚ PE MÂNÄ‚ SE SPALÄ‚
L-am lăudat pe critical cutare
Că, decât toÅ£i, el este cel mai mare
Åži-a scris imediat într-un eseu
Că-n epigram cel mai mare-s eu… (GHEORGHE BÂLICI)
CONTRAPERFORMANŢĂ
Un sâmbure de adevăr
De când îl caut în pahar,
Nu-l pot găsi într-adevăr
Nici dacă vinul e Cotnar. (VASILE MANOLE)
UNUI RENUMIT BÄ‚UTOR
Cu o sete-nverşunată
Şi ca băutor fidel,
Nimeni n-a putut vreodată,
Să bea apă după el. (VASILE MANOLE)
ACCIDENT
E dramă mare la Palat,
Miniştrii-s moleşiţi, bleoţi
Şi după ce i-au consultat:
Azi lenea i-a lovit pe toţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REALITATE
În van umblăm fiecare,
Oricât am cotrobăi,
Femei mai ascultătoare
Găsim doar la S.R.I. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CÄ‚LDURA, BAT-O VINA
Dăm vina vara pe căldură
Când suferim peste măsură;
BalanÅ£a iarna se înclină
Şi iar căldura e de vină! (GHEORGHE GURĂU)
SOLUÅ¢IE EXTREMÄ‚
Suport căldura de afară
Åži tot mai greu azi mi se pare
Aş face-o boaţă ordinară
Să pot ajunge la… răcoare! (GHEORGHE GURÄ‚U)
LA RETRAGEREA DOAMNEI CANCELAR ANGELA MERKEL
Ce ne facem, forum european?
Fără dânsa, plâng Michel È™i Béttel,
Am fi Roma fără Vatican
Și Parisul fără Turnul Éiffel?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
CÂND VA FACE PRIMUL PAS?
Pe-ndelete, pas cu pas,
Ne-a băgat țara-n impas.
Când va face pasul - primul! -
Să nu È™tim în veci ce-i imul? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
DREPTUL SUPREM
Drepturile nu se tocmesc la piață.
Le-om - ca lumea ochilor - păzi.
Dintre ele, decisiv, în viață,
E, firește, dreptul de-a trăi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CURAJ! NON DOLET, PAETE!
Să-i trezească bunele umori,
La vaccin l-îndeamnă-o blondă-aÈ™a:
„Dragul meu, în caz că mâine mori,
O faci pentru sănătatea ta!” (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
MINISTRULUI SÄ‚NÄ‚TÄ‚ÈšII
Să te plângi că n-ai spitale
(Nici n-o să le ai în veci!),
Când, sub cârma dumitale,
Fúră-nchise vreo È™aizeci?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
CĂDERE SIGURĂ ȘI MIRAJ
Un guvern minoritar
O cădere-i în abis
Și-un miraj crepuscular
Al premierului demis. (LERU CICOARE)
DACÄ‚ TOT NE AFLÄ‚M ÎN RÄ‚ZBOI
Ne-a propus un armistițiu
(Nu-n zadar e militar!):
Lui - guvern minoritar,
Nouă - păs pân-la solstiÈ›iu. (LERU CICOARE)
RÄ‚SPUNSUL DUR AL PSD
Un guvern în precipiÈ›iu
Să-l votăm spre a-l scăpare?
Ăsta nu e armistițiu.
Asta e capitulare! (LERU CICOARE)
CERBICÍE DE-A SURDA
De când e lumea È™i cetatea
Și, sfânt, principiul echității,
Nu s-a născut minoritatea
Care-ar dicta majorității. (LERU CICOARE)
PREMIERUL DESEMNAT,
TRAS PE SFOARĂ DE ȘPAGAT
Fostul, azi demis, din umbră,
Îl tot trage de căpăstru:
Neguțeze, dar cu păstru,
Să nu-i facă șansa sumbră! (LERU CICOARE)
LUCRAT PE LA SPATE
Premier - în stele scris,
Plus că și la minte-i criță,
N-a-nțeles că cel demis
Îl lucrează-n foi de viță? (LERU CICOARE)
GENERALUL ȘI TALIBANII
Greu cu talibanii noștri,
Căci, din toată cearta lor,
A ajuns, pe ring de monștri,
El ciuca bătăilor. (LERU CICOARE)
DRAGI CUM NU S-A MAI VÄ‚ZUT
Vodă luminat, cu práxis,
Numai vezi să nu-l deochi,
Fincă lui românii dragi i-s
Tot așa ca sarea-n ochi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU ȘTIE TANȚA CE SPUNE CLANȚA
Minus? Plus? Cum vrei să fie
Prețul, azi, la energie?
N-o fi să-ți mai dregi unealta,
Când vrei una, dar spui alta? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
ADMITEREA ÎN POLIÈšIE ȘI JANDARMERIE
La admitere - toÈ›i „doi”,
După contestare - „zece”.
Tot așa pățim și noi:
Una - caldă, alta - rece. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
EFECTUL UNEI LARGI PUBLICITÄ‚ÈšI
Coadă ca la aprozar.
Cartea „Cum faci gologani”.
Apoi - drept la anticar:
„Bună, cum nu? De doi bani!” (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
„POVESTEA POVEȘTILOR” LUI ION CREANGÄ‚
Roadele poveștii sale
Sunt fatal nemuritoare,
Că și-altețele regale
ÎÈ™i dau ghes la ... vibratoare. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
SUFERINÈšELE “TÂNÄ‚RULUI” WER(TH)NER
Conduci țara eșuată,
Cu minciuni, jafuri și ură,
Dezbinare, incultură;
Sinucidere curată! (DUMITRU BUJDOIU)
CONDAMNAT LA DOMICILIU
- Domn’ jude, ce-nseamnă asta?
Fin’că mi-am bătut nevasta,
Tot acasă m-ai lăsat?!
Vrei, în fiecare zi, s-o bat? ( DUMITRU BUJDOIU)
RINICHI DE PORC LA OM (The New York Times)
Bravos, chirurgi din New York,
Faceți transplant potrivit;
InspiraÈ›i de la bârfit,
Când soaÈ›a te face…porc. (DUMITRU BUJDOIU)
UN COPIL DIN PARIS, FAN MESI (Ziare franceze)
- “Hei, Mesi, dă-mi un tricou,
Și îÈ›i dau în schimb pe mama!”
Soții-ar da soacra cadou,
Dar cine vrea panarama? (DUMITRU BUJDOIU)
BELEA PE CAPUL OMULUI
Voi da-n judecată DEX-ul,
Posibil să-l tai cu flexul;
Că n-a scris la “dragoste”
Și sensul de “pacoste”. (DUMITRU BUJDOIU)
CRITICA ÎN PARLAMENT
Critica-i medicament
Pentru-a îndrepta ceva,
Dar pe-ai noÅŸtri-n Parlament
Îi doare...pe undeva! (IOAN TIMOFTE)
SCHIMBAREA GUVERNULUI
(parafrazare după Eminescu)
De-o fi unul...,de-o fi altul...
Ce e scris ÅŸi pentru noi,
BucuroÅŸi le-om duce toate
Tot cu chin ÅŸi cu nevoi! (IOAN TIMOFTE)
PREMIER INDEPENDENT
Se spune că se numeşte
Premier independent...
În realitate este
Premier indiferent! (IOAN TIMOFTE)