O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist:
Când am citit cuvintele acestea ale lui Dimitrie Gusti, că “cea mai înaltă datorie etică a cuiva este să devină o personalitate”, am încercat să fac o listă, una care să constituie baza edificiului meu afectiv. Åži am început-o cu Al. D. Funduianu, matematicianul. O activitate susÅ£inută în domeniul acestei discipline (profesor la clasă, profesor la centrul de excelenţă, activitate în cadrul societăţii de profil, propunător de probleme în culegeri ÅŸi reviste de specialitate, autor de cărÅ£i de specialitate, etc.) i-a conferit o autoritate morală de necontestat care i-a completat identitatea, înscriindu-se în galeria profesorilor de matematică ce au adus plusvaloare învăţământului botoşănean ÅŸi naÅ£ional. Astfel au apărut cele două lucrări de autor: „Locuri geometrice în geometria plană” („Agata”, BotoÅŸani, 2007) ÅŸi „Elemente de topologie pe dreapta reală ÅŸi în plan” („Agata”, BotoÅŸani, 2010).
A urmat Al. D. F. poetul. A debutat cu volumul “Åži iată…” („Eidos”, BotoÅŸani, 1995)ÅŸi a continuat cu o poezie care lasă în urma ei idei cu gust de aforism. Versurile acestui poet vin dinspre ceea ce Blaga numea cunoaÅŸtere paradisiacă, generatoare de senzaÅ£ii dintr-o zonă a graÅ£iei. El este un poet al timpurilor trecute ÅŸi prezente, ÅŸi cu toate acestea nu-l interesează veÅŸnicia pe care Borges o numea “o frumoasă născocire”. Dacă vreÅ£i să-l înÅ£elegeÅ£i pe poetul Al. D. Funduianu, mergeÅ£i pe o logică care nu putea să-i fie impusă decât de divinitate: nu copacii îÅŸi caută florile, ci invers. Nu poetul îÅŸi caută trecutul, ci invers, trecutul îl caută pe Al. D. F. Calea aceasta paradoxală a sensurilor, induce faptul că nu Al. D. Funduianu caută poezia, ci poezia aleargă după el. Aleargă, după cum am mai spus-o cândva, deschizându-i patru porÅ£i: poarta comunicării cu lumea, poarta gândirii pozitive, poarta sinelui ÅŸi poarta dintre Å¢ara Candorilor ÅŸi Restul Lumii.
În poemele lui Al. D. Funduianu se insinuează, ca o injecÅ£ie binefăcătoare, elemente de filozofie apuseană, pe care Mircea Vulcănescu o caracteriza ca una în care îÅŸi fac loc timpul moral ÅŸi timpul mistic, primul bazându-se “pe libertatea de a delibera ÅŸi hotărî”, al doilea “pe intuiÅ£ia directă a existenÅ£ei”. De aici senzaÅ£ia că Al. D. Funduianu se desfăşoară greu, dar când o face e asemeni unei flori de cactus care, după trei – patru ani izbucneÅŸte în toată splendoarea sa pentru a spune ceva fundamental. O confirmă volumele “Åži iată…ÅŸi alte versuri” (1996), “A pune în rană candoarea” (1998), “Prin ÅŸi printre simboluri” (2013, 2014) ÅŸi altele.
A urmat omul “aberaÅ£iilor”, niÅŸte frumuseÅ£i ale minÅ£ii ce cultivă paradoxul, reÅ£eta fiind rezultatul unui melanj între polemica de sorginte franceză ÅŸi didacticismul de tip german, care aveau să fie transformate, după cum veÅ£i vedea în cartea în discuÅ£ie, în epigrame: “Schimbare de stil, nu ÅŸi de nărav” – “O vreme scris-am realist / Că “aberez ÅŸi deci exist!” / O fac ÅŸi azi, căci nu e dramă… / Dar aberez în epigramă!”
Apoi s-a impus epigramistul, obligat fiind să vină ÅŸi cu o “Justificare literară” – “N-aÅŸ vrea să intru în păcat / Åži să aprind în suflet drama, / Că nu-s ostaÅŸ, nici avocat, / Dar “arma” mea e…epigrama.” L-am urmărit încă de la prima carte de epigrame pe care a intitulat-o “MărÅ£iÅŸoare” (“Quadrat”, BotoÅŸani, 2017) având, din prea multă modestie, ÅŸi adăugirea “catrene” lângă cea de “ epigrame”. DeÅŸi tot ce scrie Al. D. Funduianu are acoperire într-un talent autentic, el nu a forÅ£at mâna destinului, nu s-a aruncat în răspunsuri, dueluri sau abordări pripite fără acea siguranţă a exactităţii. Tehnicii epigramei acestui autor i se supune spiritul timpului trait, reacÅ£iile auditorului ocupând, pe axa inteligenÅ£ei creative, intervalul [z ; hs], unde z = zâmbet, iar hs = hohot de râs. Sub aceste auspicii a apărut ÅŸi recentul volum semnat de Al. D. Funduianu: „Chipuri, stări ÅŸi demascări” (Editura „Quadrat”, BotoÅŸani, 2021). Deschizând volumul, atenÅ£ia ne este atrasă de exordiul distinsului epigramist Vasile Larco, unul destul de consistent ÅŸi pertinent. ReÅ£inem: „Epigramele lui Al. D. Funduianu nu conÅ£in lungimi nejustificate, cuvinte licenÅ£ioase, disonanÅ£e, atacuri la persoană, dumnealui scoate în evidenţă meteahna, viciul, nu persoana în cauză, cu speranÅ£a: ridendo castigat mores. A râde e la îndemâna oricui. Motivele de râs sunt multiple, cum tot la fel sunt ÅŸi cele de plâns, care, de multe ori, se întrepătrund”.
Parcurg cele nouă capitole (creaÅ£ia literară, politica,femeia, beÅ£ia, prostia, educaÅ£ia, aberaÅ£ia, agora) ÅŸi descopăr un autor plin de un umor delicat ÅŸi tandru din care, asemenea unui gheizer, Å£âÅŸneÅŸte înÅ£elepciunea. Nicăieri, vorba lui Andrei PleÅŸu, „nu întâlneÅŸti puseuri de macho”, logica e la ea acasă, ironia are un mare grad de cordialitate. Încerci să faci o selecÅ£ie ÅŸi constaÅ£i că Å£i-e greu să te decizi. (VA URMA) (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
RUGA UNUIA
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!” (ION PRIBEAGU)
BÄ‚RBATUL
Puternic, fire curajoasă,
Mai mult sau mai puţin dotat,
Ca soÅ£ dă ÅŸi cu pumnii-n masă…
Atunci când iese de sub pat. (VASILE LARCO)
MODESTIE FEMININÄ‚
Femeia-n viaţa asta cu tumult,
E-activă, permanent în vervă,
Ea de la viaţă nu pretinde mult,
Dar Domnu-i dă şi de rezervă. (VASILE LARCO)
EXODUL CHIRURGILOR ROMÂNI
Soarta lor, precum se știe,
Statul a bătut-o-n cuie:
Unii taie-n carne vie,
Dar mai mulÈ›i o „taie”-n U.E.(MIHAI HAIVAS)
OPTIMISM LEGISLATIV
Parlamentari, lipsiți de minte
Dau legi pe „repede-nainte”;
Dar sper, aleșii-n vremuri noi,
Să dea pe „repede--napoi”! (MIHAI HAIVAS)
FEMEIA NU E SUPERFICIALÄ‚
Oricum te-arăți, frumos, urît, cuminte,
Ca şi mimoza reacţionează
Şi numai după cum e-atinsă, simte
Că doar ce e-n interior contează... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
FASCINAÅ¢IA LUMINII
Cînd după ani lumina-n întuneric
Irumpe, fluturi mii în micul soare,
În vii culori dansează-n zbor feeric
Mascînd lumina... foste tîrîtoare! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
CREZUL UNUI SLUJBAȘ MODEL
Ca să îÈ›i asiguri postul,
La prostie fii imun,
Dar să faci ușor pe prostul
În momentul oportun.(EUGEN DEUTSCH)
METODÄ‚ SIGURÄ‚
Necazul vrând a nu-l mai paÈ™te
Cu...sete scrie: așadar,
Cum harul totuși și-l cunoaște,
ÎÈ™i moaie tocul în... pahar.(EUGEN DEUTSCH)
UNOR VORBÄ‚ LUNGÄ‚
RătăciÅ£i ca într-o dramă
Printre-al vorbelor festin
Vă propun ca-n epigramă:
Spuneţi mult, vorbiţi puţin! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UZINA ELECTRICÄ‚ DIN IAÅžI LA 115 ANI
De-aici am luat lumină
Vorbe nici nu mai încap
Dar la unii, şi-asta-i vină,
Trebuia băgată-n cap! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PÄ‚RERE
Epigrama-Å£i trivială –
Remarcase ÅŸi-un expert –
E ca tusea într-o sală
De concert! (ELENA MÂNDRU)
POEÅ¢I vs. POLITICIENI
Fără vreo insultă,
Faptele-o atestă:
DânÅŸii nu se-ascultă,
Dar se tot contestă. (ELENA MÂNDRU)
SÂNGE DE TAUR
Din vinul ăsta, un tezaur,
De bei un litru - vechi sau nou -
Ajungi în cinci minute taur!
...FireÈ™te, dacă nu eÈ™ti bou. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ROMÂN SADEA
Am sânge mult de dac în vene -
De vin sunt mare băutor,
Dar ÅŸi roman sunt, nota bene,
Că sunt un tip cuceritor. (PETRU-IOAN GÂRDA)
CELUI PUS ÎN FUNCÅ¢IE
Degeaba vrei să i te-opui,
Că totu-i pare că-i al său,
Când nu se simte-n largul lui,
Se simte bine-n largul tău. (GRIGORE COTUL)
VIITORILOR ALEÅžI
E dusă Ziua României,
Iar eu, în loc să emigrez,
Rămân… ÅŸi-n ciuda pandemiei,
Le tot urez, le tot urez…! (GRIGORE COTUL)
MESELE ROTUNDE
Soli de pace de oriunde
Reuşesc să ne arate
Că la mesele rotunde
Sunt ÅŸi capete…pătrate! (ION MORARU)
SFAT
Dacă ţii la sănătate
Şi de boli să n-ai habar,
PoÅ£i avea “imunitate”
Numai ca…parlamentar! (ION MORARU)
LA TRIBUNAL
Minciuna, acuzată de viol,
Distrusă-ÅŸi înfrunta judecătorul,
Văzând în preajmă Adevărul gol
A exclamat: „El e violatorul!” (ION DIVIZA)
FÄ‚RÄ‚ AUTORITATE
Soaţa nu-l ascultă
Nu mai zic de fii,
Numai una cultă…
De la S.R.I.! (GEORGE EFTIMIE)
PE BARICADE
Făcuse gaură în steag,
Când pe-ăia răi i-a dovedit;
Acum e-n patru zări pribeag…
Că asta-I tot ce-a dobândit! (GEORGE EFTIMIE)
IMPLICAÅ¢II CAUZALE
El – un simplu stagiar,
Ea – colo, pe la uzină;
El – la bloc, un locatar,
Ea – i se-ntâmplă vecină. (SORIN FINCHELSTEIN)
PÄ‚STOREL
Alter ego-al epigramei
Åži conviv ÅŸi literat,
El sub bolta rece-a cramei
Prin Cotnar s-a consacrat. (VASILE MANOLE)
EMINESCIANÄ‚
Judecând puÅ£in la rece,
În prezenta conjunctură,
„Vremea vine, vremea trece”
Doar cu masca pe figură. (VASILE MANOLE)
PREÅ¢UL UNUI REGIM
Nu vreau acuma ca să critric,
Dar totuşi, vreau să spun măcar,
Că in acest regim politic,
Mai scump ,e cel ... alimentar !( MAX OPAIÅ¢ )
UNUI SNOB
E-mbrăcat mereu de firmă,
Cu salariul măricel;
Lumea-l ştie şi afirmă:
Ceasu-i mult mai scump ca...EL! ( MAX OPAIÅ¢ )
UNUI BÄ‚TRÂN ANTIVACCINIST
Pensionar ca ÅŸi vecinul,
Ori ignorant, ori infantil,
A refuzat mereu vaccinul,
Crezând că-l face... infertil !( MAX OPAIT )
TULPINÄ‚ NOUÄ‚ DE COVID
Ca un activist versat,
Schimbă deseori partidul,
Dar acum, nevaccinat,
L-a ,,stabilizat"...covid-ul! ( MAX OPAIÅ¢ )
VICEVERSA
De ce să fie simplu în loc de complicat?
De multe ori în viață cu asta m-am luptat
Se pare că e lege la mintea cea nătângă
Să scarpine cu dreapta acea ureche stângă… (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ANTRPOLOGICÄ‚
Maimuței om ca să ajungă
I-a trebuit o cale lungă,
Dar de la om la cimpanzeu
Traseul e instantaneu! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
O SILICONATÄ‚
Privind la sânu-i abundent
Și-a zis țăranul, pertinent:
„De stau să mă gândesc o leacă
Mi-ar trebui aÈ™a o vacă!” (ÅžTEFAN BAÅžNO)
CLASAMENT
De vrei să È™tii cum stai în viață
Nu te uita numai în față,
Mai uită-te puțin și-n spate
Să vezi ce lungă-i coada, frate! (ŞTEFAN BAŞNO)
REÈšINERE
În aste vremi pletorice
În zvonuri È™i în pandemie
La întrebări retorice
Mai bine fac economie…(ÅžTEFAN BAÅžNO)
LA CE BUN ?
Un deștept o lasă moartă,
Cearta n-are nici un rost.
Ce să te mai pui c-un prost
Că și-așa-i bătut de soartă... (ŞTEFAN BAŞNO)
SCLEROZA LA BÄ‚RBAÅ¢I
Scleroză dacă ai cumva,
Începi să uiÅ£i de obicei,
Iar dacă uiţi şi de femei,
Fii sigur că mai ai ceva!.. (GHEORGHE BÂLICI)
FACEREA LUMII
Gândindu-ÅŸi lumea ca la carte,
Chiar Domnul are legi nedrepte,
Altfel de ce-am fugi de moarte
Åži ea, la finiÅŸ, să ne-aÅŸtepte!.. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎN CAMPANIA ELECTORALÄ‚
Vă spun sincer o părere:
OcupaÅ£i doar cu gâlceava
Scăpăm iarăşi din vedere
Că din urne iese pleava. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
POLITICIENILOR NOÅžTRI
AceÅŸti oameni de pripas,
AhtiaÅ£i doar de „merinde”,
După ce-au furat la pas
Pân’ ÅŸi aerul l-ar vinde. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CLASA POLITICÄ‚ REPETENTÄ‚
Èšara geme de durere,
Ei se bat pentru putere;
În loc să dea legi fraterne,
Fac-desfac proaste guverne. (DUMITRU BUJDOIU)
BURLEANU NU VREA MONDIAL LA DOI ANI
Chiar așa, cine-ți dă ghes,
Să te faci de râs prea des?
Că tot degeaba te duci,
Când ai fotbal pe butuci. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎN FAÈšA ACVARIULUI GOL
Fata, tristă, îl priveÈ™te:
- Mami, vreau măcar un pește;
Mă-sa parcă-și amintește:
- Mai stai doi-trei ani, mai crește! (DUMITRU BUJDOIU)
UN BOSNIAC ÎI FACE SOÈšIEI O CASÄ‚ ROTATIVÄ‚ (Presa)
I-a făcut o casă, care
Să se-nvârtă după soare;
Să blesteme din pridvor
Caprele vecinilor. (DUMITRU BUJDOIU)
CONDUCĂTORUL IUBIT ȘI SUPUȘII LUI CEI DRAGI
A-mpărțit poporu-n două:
Unii - sfinți și alții - draci.
Cum nu-i ninge și nu-i plouă,
Cum pe dată toți i-s dragi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CU MÂNA PE BIBLIE?
Ca să treacă-n post ușor,
Dumnezeu le-ar fi icoana,
Doar că Dumnezeul lor
Nu-i al nostru. E satana. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN GUVERN ZIS DE SACRIFICIU?
De pleșcari nu ducem lipsă.
Ce și-a zis un bun sforar?
Nu s-ar vrea-n apocalipsă
Și-un guvern minoritar? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PREA MULTÄ‚ CÄ‚LDURÄ‚ STRICÄ‚
„S-o luăm cu furnizarea ei mai moale,
Nu cumva să crape-ntreg sistemul”,
Cearcă-un șef să-i afle chip și cale.
Dar rețelei i-a picat demult ... modemul! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUPÄ‚RAT DE CRITICE-PUHOAIE
Șeful Termoagenției, care
E-un frigorigen din spețe rare,
ÎÈ™i ascunde iritarea-n roller:
„Nu mai bine v-aÈ›i monta un boiler?” (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
MÉGHIȘ, VREA SÄ‚ NE CONDUCÄ‚
Ceresc Tată, oare cum
Să nu-i crească-n gúÈ™ter gâlbe,
Când tu-ntrebi de criză, boom,
Iar el dă din bâlbă-n bâlbe? (LERU CICOARE)
ÈšARÄ‚ CU DOI PREMIERI?
Ambii se credeau de vis,
Cu ambiÈ› de neclintit:
Unul - că n-a fost demis,
Altul - c-a fost investit. (LERU CICOARE)
CONDUCERE MILITARĂ A ȚĂRII?
Știa bâtul ce È™tia,
Când cânta de jale-aÈ™a:
„Mi-o scris neamÈ›u' pe hârtie
Și m-o dus la cătănie”... (LERU CICOARE)
SCHIMBARE BRUSCÄ‚ DE MACAZ
Toată ziua câÈ›u-mâÈ›u,
Și-arătau avan nagâÈ›u',
Numai că, supremă, Cuca
Le-a spus „DrepÈ›i!” È™i-arătat ciuca. (LERU CICOARE)
CECITATE
Peste tot se vede bunăstarea:
La căldură, piață, recviém...
Ne-a-ntrecut, sperata, așteptarea,
Numai noi ca orbii, n-o vedem. (LERU CICOARE)
UNDE-AU DISPÄ‚RUT RENUMITELE CORVETE?
Îndelunge licitaÈ›ii,
Dirijate de baghete,
Au emis autorizații,
Însă nu vedem ..corvete. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CONTRIBUIM LA BUNÄ‚STAREA ALTOR STATE
Creștem economic ca-n poveste,
Cumpărând produse de import,
Bunăstarea, doar, ne joacă feste:
Ea se duce-afară la report. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TEMERE TEMEINICÄ‚
I se - unui ghiuj obez -
Confesa o babă vilă:
„Nu vreau să mă vaccinez,
Ca să nu rămân sterilă”. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
PARTIDELE ȘI MORȚII DIN SPITALE
Ce ignobil li-i desfidul
(Vreo dovadă se mai cere?):
Nu se luptă cu COVID-ul,
Ci se bat pentru putere! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
NUNTÄ‚ BOTOȘENEANÄ‚ ÎN PANDEMIE
Nuntă cum n-a fost vreodată.
Dansul mirilor - în vid.
Nu mireasa fu furată,
Mirele. Dar ... de COVID. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)