O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Vreţi să vă puneţi la punct cu identitatea, temperamentul şi cultura românilor? Atunci nu luaţi ca surse de informare doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliştii sau psihologii neamului nostru. Neapărat trebuie citite şi cărţile epigramiştilor care nu trebuie privite numai din perspectiva corectitudinii prozodice şi a incisivităţii poantei, care oricum sunt obligatorii, ci şi după cum, în ansamblul lor, devin o veritabilă analiză a acestui prezent românesc numit „veşnică tranziţie”. În bijuteriile lor de doar patru versuri se află condensate toate disciplinele enunţate mai sus şi încă altele pe deasupra. O astfel de carte este şi cea semnată de Valentin David: „Cod roşu de umor” (epigrame, editura „StudIS”, Iaşi, 2018, cuvânt înainte: Liliana Toma, imagini: Marian Avramescu). El nu scrie epigramă la întâmplare. La vârsta pe care o are şi la numărul volumelor de autor apărute, cred că vreo patru, s-a hotărât să se apuce cu îndârjire de această modalitate literară de a se exprima şi a face introspecţii în sufletul românului neaoş. Aşezat undeva între obiectiv, ca observaţie, şi subiectiv, ca exprimare, alege conştiinţele subiective ale indivizilor pe care le sudează într-o reţea comunicaţională, de regulă sub forma unei formule binare gen politician – popor, ginere – soacră, soţ – soţie, doctor – pacient, preot – enoriaş, scriitor – critic literar, vecin – vecină, şef-angajat etc.: Doi şi jumătate: „Îi leag-o duşmănie veche, / Având o căsnicie grea, / Fiindcă-s suflete pereche… / Dar fiecare-a altuia!”; Riscurile primului ajutor: „O vecină mi-a luat / Pulsul şi-a venit salvarea, / Căci tricoul decoltat / Mi-a tăiat, pe loc, suflarea!”; Declaraţie: „Declar, deşi produc uimire, / Iar unii în CV îmi scurmă: / Soţia-i prima mea iubire… / Amanta este cea din urmă!”; Cronică literară: „De-un autor cam „ruginit”, / Afirmă criticii cu pizmă, / Că are tocul ascuţit… / Dar are un talent de cizmă!”; Doi într-unul: „Se-ntâmplă accidente uimitoare, / La mulţi aleşi din naţia română: / Când trag cu dinţii de ciolan, prea tare, / Ajungi ca singur să te muşti de mână!”; Un şef dur: „Zilnic, cert fecioarele, / Dur precum satrapul: / Le vor sta picioarele, / Unde îmi stă capul!”.
Epigramele lui Valentin David se bazează pe observaţii permanente şi sagace, realizând o interdependenţă clară între antropologie şi sociologie. Opera epigramistică a acestui autor e concepută cu scopul de a face lumină asupra societăţii româneşti, folosindu-se de arma componenţilor acesteia: umorul. Ce vrea să facă Valentin David prin seria de cărţi de epigrame scrise şi prin cele pe care şi-a propus să le scrie, este o veritabilă „comedie umană” a la Balzac însă cu alte tehnici şi modele de folosire a cuvântului. Apelând la metode antropologice şi sociologice, epigramele lui Valentin David nu sunt doar secvenţe pentru a provoca buna dispoziţie a cititorului sau auditorului ci, mai târziu, formând un corp comun, acesta va fi echivalentul unui document al societăţii româneşti prin densitatea caracterologică a celor supuşi observaţiei davidiene. Din multitudinea de elemente asupra cărora s-a oprit, am ales spre exemplificare femeia care, în analiza lui Valentin David, este iubitoare de lux, de viaţă mondenă şi căreia îi sunt specifice cameleonismul, amantlâcul, statutul de obiect decorativ sau cel de purtătoare a măştii femeii virtuoase etc.: Are valoare: „O sută nu mă satisface, / Dar scot cu stimă pălăria, / Nădragii şi vreo trei cojoace… / În mână când îmi pică Mia!”; Selenară: „Femeii ca şi lunii-i vezi splendoarea, / În noapte, când se tânguie-o lăută, / Dar mai planează însă întrebarea: / Când îşi arată faţa nevăzută?”; Dramele caniculei: „Observ, cam trist, privind o divă, / Ce face-n mare, topless, baie, / Că pe căldură excesivă / Şi siliconul se înmoaie!”; Amnar domestic: „Femeia e o piatră tare, / Cu mână de oţel, focoasă, / Ce doar c-o vorbă e în stare, / Să pună, zilnic, foc la casă!”; Îşi poartă crucea: „Soţii, amante sau iubite, / În căsnicii sau în relaţii, / Femeile sunt răstignite, / Cu mult mai des decât bărbaţii!”; Flux şi reflux: „Precum o mare agitată / Şi provocând fiori de gheaţă / Femeile aduc, pe dată, / Mizeria la suprafaţă!”.
Cele unsprezece titluri care organizează textul atrag epigramele precum magnetul pilitura de fier. Ele sunt astfel denumite încât cititorul să poată sesiza rapid care formulă binară predomină. Aspectul este întărit de câte un desen al graficianului de presă Marian Avramescu care, într-o formulă de alb-negru, respectă fidel titlul.
E clar, a-l citi pe Valentin David înseamnă a face un periplu prin interval unde ştii că dai de lumea aceea gri. Fiecare are pe spate o etichetă care conţine concluziile concretizate în poante pătrunzătoare şi de o exactitate dezarmantă, fiindcă mereu îşi găseşte cuvintele, rimele şi ritmul pentru a exprima. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
POLIŢISTUL PENSIONAR
Bandiţi atâţia i-au căzut în plasă,
E-acoperit de glorie şi fală,
Dar pentru că deprinderea nu-l lasă
Şi-acum mai trage-n somn câte-o rafală… (GHEORGHE BÂLICI)
SFAT PENTRU POLIŢIŞTII ADEVĂRAŢI
Deşi n-a fost şi nu e creştineşte,
Cu mintea, ce ţi-e dată în dotare,
Ascultă bine şeful ce vorbeşte –
Să ai ce spune şefului mai mare. (GHEORGHE BÂLICI)
LA MASA LUI BRÂNCUŞI
La masa fără halbe-a lui Brâncuşi
Mahmuri se aşezară nişte ruşi;
Aveau cu ei din stepa răsăritului
O sete…cât Coloana Infinitului! (ION DIVIZA)
ARGUMENT
Chiar de spui câte-o prostie,
Nu te crede nătărău:
Este o dovadă vie
Că gândeşti cu capul tău. (ION DIVIZA)
PUDICA, DORNICĂ DE AFIRMARE
Se expune mult la riscuri
Cine vrea „la vârf” s-ajungă,
Însă ea pe-nalte „piscuri”
N-o s-ajungă-n fustă lungă”. (VASILE LARCO)
SINCERITATE
În viaţa, deseori, pătată,
Eu n-am să pot afla misterul:
Oglinda faţa ne-o arată
Dar n-afişează caracterul. (VASILE LARCO)
PECETEA VREMII
Îmi spun, gândindu-mă la soartă,
Privind spre-oricare muritor:
Că Bunul Dumnezeu mai iartă,
Dar timpul e neiertător! (VASILE LARCO)
ROGVAIV
Ca merele în soare, la chindie,
Schimbând culoarea după voia lor,
Ni-e ţara transformată-n colonie,
Condusă de Partidul Semafor. (VALENTIN DAVID)
A LOR E ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
Al heruvimilor alai,
Cu cântece sfinţesc văzduhul;
Pe-acest Pământ trăiesc ca-n Rai
Doar cei ce sunt săraci…cu duhul. (VALENTIN DAVID)
VIOLENȚA ÎN FAMILIE
Fericirea conjugală
E o crâncenă butadă,
Dacă unul ia mardeală
De se-aude până-n stradă. (MIHAI HAIVAS)
STRATEGII AUTOHTONE
De pornit sunt, greu, românii
Ca să-și schimbe-n bine traiul,
Dar își riscă-apoi „mălaiul”,
Când o fac și pe hapsânii. (MIHAI HAIVAS)
SOLUȚIE PENTRU O REDUCERE
Dacă-am aresta pe toți -
Hoți, corupți și-ai lor nepoți -
Parlamentul, în final,
Ar fi unicameral! (MIHAI HAIVAS)
PRESELECŢIE
Se caută prin filiale
Miniştrii pentru alt guvern,
Dar în etapele finale
Ajung doar cei ce nu discern. (GRIGORE COTUL)
PERVERSITATE POLITICĂ
S-a transmis din gură-n gură
Un proiect uşor perfid:
Să se facă o centură
Care trece prin partid. (GRIGORE COTUL)
CONSTATARE
În ţara noastră, vreţi nu vreţi,
Cu criza de-autoritate,
Sunt cei mai mulţi analfabeţi
Conducători de doctorate. (PETRU-IOAN GÂRDA)
MASS-MEDIA DE AZI
Îmi ocupă timpul Digi
Cu ciobani de mioriţă:
O juma’ de zi cu Gigi,
O juma’ de zi cu Ghiţă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎN DRAGOSTE NU CONTEAZĂ HAINA
Poate-atât de mult să-ți placă
Un bărbat apetisant,
Cât să-ți fie și amant,
Chiar și nașpa de se-îmbracă! (ELENA MÂNDRU)
DINCOLO DE GARD
Sunt adesea-înfricoșată
Pentru ziua cea de mâine:
Lipsă nu duc eu de pâine,
Doar..vecina-i speriată! (ELENA MÂNDRU)
POLITICIENII
Expertiza îi susţine,
De-asta vor să-şi ia licenţă
Unde se câştigă bine:
La trafic de influenţă. (VASILE MANOLE)
POLITICIANUL ÎN FEBRA ALEGERILOR
În mod total surprinzător
Cu soaţa foarte punctuală,
Atât mai are-n dormitor,
O întâlnire…informală. (VASILE MANOLE)
DEFINIŢII ÎN F: Fandositele
Pe plajă-„întinse” la Mamaia
Direct, motiv de-a constata
Sunt fufele ce după aia
Fac băi fierbinți poate-o scăpa! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN F: Fericirea
E-un lucru dobândit cu greu
De damele puse pe rele,
De le întrebi ce-i un ateu
Ele-ți răspund că sunt… atele! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN F: Furnicătura
Se simte bine câteodată
În locurile-n care doare
Atâta doar că ea, ca fată
O simte-ades și-între picioare! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN F: Feminitatea
E sentimentu-acela când
Te simți cu-adevărat femeie,
Atâta doar c-alăturea călcând
Își pierde sensul, ca idee! (GHEORGHE GURĂU)
BĂRBĂŢIE
Chiar de pe vremea cu minerii
Mi-am dovedit că sunt bărbat,
Căci mă tot bat cu scutierii…
Mai bine spus, ei mă tot bat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TÂNĂR ÎNTREPRINZĂTOR AUTOHTON
Şpăgi, impozit pe profit,
Căci de-mi vine, nu mă mir,
Însă nici n-o să ezit,
Cu fugiţii să dau bir. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PARLAMENTUL arlamentul
Un Turnu’ Babel pentru toţi
Ce rost în lume nu-şi găsesc,
În care-aleşii-s poligloţi...
Doar româneşte nu vorbesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA SPITAL
Cum nu-mi vorbeşti de viitor
Şi boala m-atacă latent,
Ce se întâmplă dacă mor?
Dăm patul altui pacient. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LUMEA POST-COVID
Am scpat de sub control,
Lumea s-a oprit aici!
Ne-a rămas un singur rol:
Din rahat, sa facem ...bici! (MAX OPAIŢ)
UNUI DASCĂL DE ŞCOALĂ
Suplinea şi el ceva
La şcoală_şi a muncit!
Acasă însa era
Titular, dar...suplinit!? (MAX OPAIŢ)
LA "CĂRĂBUŞ"
Tănase, marele actor,
Scria şi juca în cuplete;
Umplea o scena cu umor,
Cât rămânea de ...nas si...fete! (MAX OPAIŢ)
CONFRUNTĂRI ELECTORALE
Se bat în replici candidaţi,
În pandemie-i alt concept:
Nu-i miting, dar televizaţi,
Se trag unii pe alţi-n piept! (MAX OPAIŢ)
PROTESTATARII BELARUŞI
CER DEMISIA LUI LUKAŞENKO
De cinci luștri stând la cârmă
Ne tot ții în CSI.
Nu mai vrem jongla pe sârmă:
Evropeni am fost și-om fi! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PUTIN CĂTRE LUKAŞENKO
Scârțâie fotoliul tău?
Nu-ți fă grijă, fii pe pace:
Mi-ai făcut tu sânge rău,
Dar el apă nu se face. (NICOLAR MĂTCAŞ)
LUKAŞENKO RECUNOAŞTE,
DAR NU DEMISIONEAZĂ
Eu din zel - și mi-l incumbu-l! -
Poate c-am prea strâns șurubul,
Dar nu plec de la domnie
Decât dus pe năsălie. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DISIDENTUL RUS ALEXEI NAVALNII – OTRĂVIT
Pulsul disidenței, harta -
A. Navalnii nu-i novice,
Doar că a uitat de soarta
Celor ce se pun de price. (NICOLAE MĂTCAŞ)
NU TE PUI CU „NOVICIOK”-UL
Emúl ciumei bolșevice,
Prin dârmon trecut și foc,
El în luptă nu-i novice,
Dar a dat de-un „noviciók”. (NICOLAE MĂTCAŞ)
SPITALUL BERLINEZ CĂTRE
LOCATARUL KREMLINULUI
Killerismul nu ia foc:
Urma crimei tot rămâne.
Geaba-i zici tu „noviciok”,
Că efectu-i vechi, bătrâne! (NICOLAE MĂTCAŞ)
COŞMARUL INVENTATORULUI NEUROTOXINEI „NOVICIOK”
Are remușcări că niște fameni
Azi ucid cu „noviciok”-ul oameni,
Dar când fluturau - la finiș - niște bani,
El îl inventa contra ... guzgani?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
ANTI-FREUDIANĂ
Totul e ca-n paradis,
Viață lux, de nedescris,
Am tot ce mi s-a promis...
Însă, m-am trezit din vis. (DUMITRU BUJDOIU)
FĂȚARNIC
Se crede-n sat cel mai breaz,
Și-i place să se resfețe;
Dar e om cu două fețe,
Și fără nici un obraz. (DUMITRU BUJDOIU)
MAESTRULUI
Talentul meu neîntinat,
Ce se măsoară nu în grame,
Însuși Maestrul Cincinat,
L-a menţionat în epigrame! (PAUL VASILE CAZACU)
BISERICEASCĂ
Așa e legea la români,
Aruncă popii banii sus,
Ce pică, clar este-a lor,
Ce nu, ramâne lui Isus! (PAUL VASILE CAZACU)
OBEZA
Obeza-i una dintre zâne
În dragoste nelimitată:
Oricât o-mbrăţişezi, rămâne
Şi pentru altul o bucată! (EFIM TARLAPAN)
DIN BASARABIA
La izvoarele cu ape
Dulci ca limba strămoşească,
Cerbii vin să se adape,
Porcii…să se bălăcească! (EFIM TARLAPAN)
GAZETEI LITERARE
Gazeta-i urmărită-n ţară
Cu interes de mici şi mari,
Fiindcă este literară,
Şi literatii…gazetari! (PĂSTOREL TEODOREANU)
FĂRĂ TITLU
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza! (PĂSTOREL TEODOREANU)