PIERDEREA, CA METAFORĂ

Am început să-l cunosc bine pe Daniel Bratu pornind de la finețea cu care se implică în apariția revistei „Scârț”, de la modul cum alintă prozodia în creațiile sale epigramatice, cum așază cuvintele neverosimile în poeme și de la arta de a supune coardele chitarei.  Autor a șapte apariții editoriale, toate  supuse unei conștiințe că ne aflăm într-o cultură a fragmentului, Daniel Bratu a ieșit în fața epigramiștilor cu un nou volum intitulat „Șapca lui Bâlici” ( Editura ”Detectiv Literar”, București, 2026, cu o prefață de Gheorghe Bâlici). Aflat permanent în mijlocul marilor evenimente epigramatice, Daniel Bratu se raliază, din punctul meu de vedere,  principiului jurnalului definit de Gabriel Liiceanu: „Este unul al spovedaniei (ajung la mine mărturisindu-mă) combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citește mărturisirea (te ajut să ajungi la tine prin mine). Mă ofer mie, dar de fapt mă ofer ție. Rezultatul este un EU lărgit în care „EU” și „TU”, străini până atunci, ne apropiem atât de mult încât ne tămăduim împreună: eu mă împac cu mine ajungând la tine, tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine și te împaci cu tine”(„Ușa interzisă”, pagina 323).

CITEȘTE ȘI: "Mamele sfinte - o temă încărcată de frumusețe duhovnicească"

 

Din „Cuvânt înapoi” aflăm  scopul  alcătuirii acestui volum, dar cu siguranță e unul izvorât din preaplinul altruism care îl domină pe Daniel Bratu („pentru că Festivalurile de literatură umoristică, minunate întâmplări, care nu sunt nici ședințe de partid, nici șezători încremenite”; „încet-încet, aici am aflat de existența unor oameni mult mai talentați la scris decât cei mai mulți dintre deținătorii de „patalamale” de scriitori”; „pentru că toți suntem predispuși uitării și, ulterior, transformării realității în universuri convenabile”; pentru că nu trofeele contează, ele fiind rezultatul unor jurizări din ce în ce mai supuse șabloanelor și fidelităților de gașcă, ci drumul până la ele și poveștile acestor drumuri”).  Volumul acesta  este rezultatul unei revelații pe care a avut-o în 2024 la Festivalul ”Eterna Epigramă” de la Cluj când s-a hotărât să scrie o cronică a întâmplărilor de acolo, printre care și situația creată de Ioan Toderașcu, cel care și-a uitat șapca în mașină.  Și au urmat cronicile altor festivaluri: Gura Humorului, Șanț, Brăila, Vaslui, Râmnicu Sărat, Mizil, Buzău, Orăștie și Târgu Jiu.

Cronicile pun în evidență un autor  supus unui mare grad de mobilitate în a observa legăturile  dintre epigramiști și preocuparea lor de a optimiza comunicarea.  Daniel Bratu este un Don Quijote modern. Când pleacă de acasă circulă pe ulițele idealurilor sale pentru a avea grijă de sufletul său și de sufletele altora.  Rămân la credința mea că acest volum este  un jurnal. Punând accent pe lumea exterioară, cartea aceasta este un jurnal extim. Din când în când, și asta este  o caracteristică a lui Daniel Bratu, trece la o abandonare a epicului, făcând loc unor paranteze și chiar  unor digresiuni care  întăresc mesajul.  Textele sunt populate de figuri marcante ale epigramei contemporane pe care autorul are grijă să le îmbrace cu un umanism liniștit.  Dintre cele două mari dileme ale omului modern, obstinația și dispersia, Daniel Bratu se oprește la prima, cititorul constatând că își fixează bine țintele (locul evenimentelor epigramatice/umoristice și personajele care le populează) către care se îndreaptă fără rătăciri. „Hronicile” lui Daniel Bratu  sunt un gen al sinelui, al unui eu profund, mai întotdeauna timpul trăirii suprapunându-se cu timpul mărturisirii. Dar de ce i-a pus titlul „Șapca lui Bâlici”? Întrebarea și-a pus-o și autorul în „Cuvânt înapoi”(„pentru că are multiple conotații, legând ca un fir roșu întâmplările de festival și se cheamă așa pentru că TOATE ACESTEA TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME”), dar mi-am pus--o  și eu la prima mângâiere a volumului.  Șapca, această invenție englezească a secolului al XIV-lea, o purtau englezii de condiție joasă. Cu timpul a devenit un simbol revoluționar fiindcă, după cum știm cei mai în vârstă, șefii comuniști  erau vajnici purtători de șapcă.  Pierderea șepcii ar fi o metaforă tare a ieșirii din condițiile amintite și intrarea în nobila tagmă a epigramiștilor. Revenind la explicațiile autorului, titlul este și un gest de condescendență față de Ion Diviza, Gheorghe Bâlici și Ioan Toderașcu, lor adăugându-se întregul  trib al epigramiștilor români.

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

GARANȚIE (dactilic)

Grijă având de al nostru popor,

B.O.R.- ul afirmă, deschis din pridvor:

„Noi îți promitem, cu drag, azi  române...

Fără de slujbă tu nu vei rămâne!”(MIHAI HAIVAS)

 

OPINIA UNUI COPIL (amfibrahic)

Amanta nu-i rea și nu-i babă,

Dar banii din casă-i dă gata;

Amantul e-un nene detreabă

Ce mult îl ajută pe tata! (MIHAI HAIVAS)

 

„SUVERANISTUL” DE SERVICIU (anapestic)

Gospodarul codaș

Din a satului vatră,

În partid, mintenaș,

A intrat și azi „latră”. (MIHAI HAIVAS)

 

PUTEREA OBIŞNUINŢEI

Sunt observaţii drept obscure

Şi spuse-n veşnica formulă:

Un hoţ când n-are ce să fure,

Îşi “fură propria căciulă”. (VASILE LARCO)

 

GUVERNANŢII ŞI ASIGURAREA

PENTRU CUTREMURE

Ţin dreaptă a reformei axă

Şi îşi respectă jurământul,

Dar inventează câte-o taxa

De se cutremură pământul. (VASILE LARCO)

 

UNUI FOST...

Cu punga plină, bun de gură,

O ține din beție-n chef,

La cum se laudă și-njură,

Se vede c-a fost mare șef.  (NICOLAE MEREACRE)

 

SE CERE O PRECIZARE

Văzând că-s necăjit, vecinul ieri mi-a spus:

“Trimite o scrisoare aceluia de Sus...”,

L-am întrebat, desigur, fiindcă nu discern:

”La cela de prin ceruri, ori cel de la Guvern?” (NICOLAE MEREACRE)

 

O CERTITUDINE

Pe omul bun nu-l va strica averea,

Nici banii mulți, nici slava, nici puterea,

Nu-l vor strica, oricât de mult ar vrea,

Din cauză că nu le va avea. (NICOLAE MEREACRE)

 

RONIE

Am fost tentat mereu să spun:

O poantă e ca o albină

Ce-nțeapă, însă presupun,

Că „ pișcătura” e mai fină!  (MAX OPAIȚ)

 

VIGILENȚA UNUI ÎMPĂTIMIT AL JOCURILOR DE NOROC

Având un viciu cunoscut,

La BURSĂ, zilnic ia și vinde,

Dar când DOLARUL a căzut,

El, iute aplecat îl prinde!  (MAX OPAIȚ)

 

PE APA SÂMBETEI

Trăit-am vremea „PAS CU PAS!”;

Cu educația din școală,

S-a risipit ce ne-a rămas,

Că totu-i azi de... mântuială!  (MAX OPAIȚ)

 

CANICULĂ

Ce și-a zis sfântul Ilie,

Îndemnat de Bolojan:

„Vor căldură, păi să fie!

Să le-ajungă pentr-un an! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

CONDIȚIE

Epigrama amuzantă

Este și interesantă

Da-i lălâie și e boantă

Dacă n-are-n coad-o poantă! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

CONDIȚIA PROMOVĂRII

Vrei să promovezi politic,

Să ajungi nomenclatură?

Ăsta e secretul critic:

Fii mereu o secătură! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO

 

STATUL DE DREPT

Toți ar vrea o lege dreaptă

Și-o justiție… pe probe,

Cum de zeci de ani se-așteaptă,

Dar se-ndoaie… printre robe? (NELU MATER)

 

Când te îmbrăcai în robă

Aveai o purtare probă,

Dar acum roba ascunde

Niște comportări imunde... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

PASIUNE

Doamna merge des la mare

Și la plajă stă - placardă,

Că îi place foarte tare

… Să se ardă! (NELU MATER)

 

Uneori să se pârlească

Și atuncea stă pe burtă,

Celor dornici să privwască

Le oferă-o fustă scurtă... (ȘTEFAN BAȘNO)

 

‘VICTIMELE ‘ GUVERNĂRII

Cu privirea-i de satrap,

E puțin bătut în cap,

Dar s-a ‘descurcat ’ frumos,

Stă tot ‘sus’ deși e ´jos’! (IOAN PETRESCU)

 

Altădată am votat

Să dăm jos un președinte

Și? Nimic nu s-antâmplat,

Viața merge înainte! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

DUPĂ LEGE…

În miezul verii, nu-i mirare,

Conform cu legea din natură,

Prostia este mult mai mare,

Căci se dilată, de căldură. (NICĂ JANET)

 

Știi, Nică, ce am priceput?
Cum vara e la început
La toamnă, când o fi la vot,
Ajungem idioți de tot! (ȘTEFAN BAȘNO)

 

SPORTUL ROMÂNESC

Este azi în mare chin,

Rar se naște-un Pațaichin,

O Nadia, Halep, Dobrin;

Se nasc șefi lăbari, din plin. (Dumitru BUJDOIU)

 

CRIZA POLITICĂ

Mazilit după un an,

Tot nu scapi de Bolojan;

Vrei să-i arunci din arenă,

Pe hoți, proști, nu poți, la ghenă. (Dumitru BUJDOIU)

 

GURA FEMEII LOCVACE

Ca să ai în casă pace,

Fără nervi și bobârnace,

Ai o metodă dibace:

Să nu o oprești când…tace. (Dumitru BUJDOIU)

 

CAMPION MONDIAL LA ȚIPAT-URLAT*

Curios, dar un bărbat

E campion la țipat;

Lupta alt final avea,

De concura soacră-mea. (Dumitru BUJDOIU)

*Un australian din Canberra a intrat în Cartea Recordurilor cu

 o voce țipată, la 122,4 decibeli (Libertatea, 30.6.2026)

   

GRABA BĂRBAȚILOR STRICĂ POFTA DE SEX 

    (Tot în Libertatea)

Reclama propune-un studiu:

Fetele vor lung preludiu;

Reușita sexului?

Prelungiți durata lui!  (Dumitru BUJDOIU)

 

DACĂ PARLAMENTARII TOT SPUN CĂ SE SACRIFICĂ PENTRU ȚARĂ

Duși la băi când Țara arde,

Vor veni-n gustar la muncă,

Căci, de pierdem miliarde,

Îi  facem pe dânșii șuncă! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

MARGHIOLIE PE FAȚĂ

Sus, în forum, padre mio,

Se discută ani de ani

Cum s-avem produse bio,

Dar În cot li-i de țărani. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

SĂ VOTEZI ÎN PARLAMENT

CONTRA PROPRIULUI PROIECT?

Ordonanța privind SÁFE*

PNL-a inițiat-o,

Dar, în urma unei gafe,

Tot el a și declinat-o. (NICOLAE MĂTCAȘ)

_____________________________________________________________________________

*SAFE (abr. în engleză de la Security Action for Europe) -  Acțiunea pentru Securitatea Europei.

 

DE CE NU ȘI-A MAI VOTAT PNL-ul PROPRIA ORDONANȚĂ?

Întrucât Programul SÁFE

Militar e exclusiv,

Confirmările-olografe

Au scos tot ce-i „subversiv”. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

MAJORITATEA ESTE CEA PE CARE O DOREȘTI SAU CEA CARE ESTE?

Dacă-s proocidentale

Doar ce-ți tună d-tale,

Nu faci, să ai orice har,

Cvorumul parlamentar. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

POPORUL E CEL CARE ALEGE, NU DIRIGUITORII

Nimeni n-are vreun atú,

Când în for se-așază cvorul.

Nu-l faci cum ți l-ai vrea tu,

Ci cum l-a ales poporul. (LERU CICOARE)

 

A FOST LEGIC LA DAT  JOS

ȘI NU-I LEGIC SĂ CONDUCĂ?

Nu-i guvern în țară. S.O.S.!

Cât să tot dureze jocul?

Nu-i firesc: cine-l dă jos,

Tot aceia să-i ia locul? (LERU CICOARE)

 

GUVERN NOU CU PROGRAM VECHI?

Într-un guvern de două luni demis

Nu ochii lui nu le plăceau. Programul

Era de neadmis. Prin compromis,

Guvernul nou să-l ducă, vechiul, hamul? (LERU CICOARE)

 

SCHIMBI PARTIDUL CA IȘLICUL?

Suveraniștii, șoșociștii,

Cum trec pe șest de dragul tiștii

La PNL sau PSD,

De-odată-s buni pentru UÉ. (LERU CICOARE)

 

ECONOMISIREA CE REDUCE DEFICITUL

Zice-un bun amic că-i bine – și-n timpan îmi bagă șoapta –

Că guvernul vechi își dase chiar la timp obștesc sfârșitul.

Nici cu banii nu se-aruncă ací-n stânga, ací-n dreapta

Și tot răul e spre bine: se reduce deficitul. (LERU CICOARE)

 

PÂNĂ CÂND? RĂSPUNDE-N ȚARA ASTA CINEVA?

Descoperim aziluri ale groazei,

Oameni bătrâni tratați ca animale,

Iar cei ce-ar fi să stea în fruntea pazei

Chitesc pe șest foloase personale. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

DE CÂND IGNORANȚA ESTE O SCUZĂ?

Autoritățile locale

Se-avântă-n larmătul ciumazei

Că n-au știut de-azilul groazei.

Neștirile nu-s criminale? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

VEȘNICA TENDINȚĂ DE A MUȘAMALIZA MĂRIMEA DRAMEI

Cine-i pe fază și-n decor

Și crede sincer că-n Bihor

N-a fost decât doar un azil,

Acela, fraier, e-un copil. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

JUSTIȚIA ÎȘI APĂRĂ EROIC RESTANȚELE SALARIALE

Când să se apere pe sine,

Vedem că-și face treaba bine.

Doar când să treacă și la noi,

Un pas în față, -n urmă doi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

TEAMA DE OI MAI MARE DECÂT CEA DE URȘI?

Când oile-ngrozeau supușii,

Englezii-și îngrădeau pământul,

Iar noi, că ne mănâncă urșii

Și nu găsim deznodământul? (NICOLAE MĂTCAȘ)