GRAMATICA IMAGINATIVĂ A pH-ULUI
Volumul Atamanului Delacârna (George Ceaușu), „pH-ul poeziei” (Editura Autograf MJM”, Craiova, 2026), mi-a pus în față un autor foarte sensibil la elementele acvatice. Ajuns la vârsta la care stările și emoțiile și le decantează în apa când limpede, când tulbure a Dunării, aș putea spune că acest volum este o gramatică imaginativă a pH-ului apei: „…deși nu-s Narcis și nici femeie nu sunt, m-am privit mult și încă mă privesc în oglinda apei, unde argintiul ei îmi învălurează chipul, dar tot o privesc și asta până când, crap oglinda, iar din cioburile ei încropesc un crap oglindă…”(„ars poetica”). Nu ar fi primul. Al. Cistelecan vede universul liric al lui Ion Pillat ca un manual de gramatică imaginativă a apei, luând ca principali coeficienți apa și pământul. Distinsul critic vorbește despre vocația comunicațională a apei (apa ca liant) și chiar apa ca agent de disoluție. Mai mult, într-o altă recenzie publicată în această rubrică spuneam: „ Eu cred că și universul liric eminescian poate fi pus într-o ecuație având ca principali coeficienți APA și PĂMÂNTUL. Doar că nu s-a găsit, încă, cel care să o facă. Acolo unde între APĂ și PĂMÂNT există o proporție dumnezeiască, acolo e RAIUL, Miorcanii și Prutul lui Pillat, ori Ipoteștii și Lacul lui Eminescu, au stat și stau sub semnul unor astfel de proporții. Unele proporții anapoda, diavolești între cele două elemente, dau IADUL. Privind din această ultimă perspectivă, Botoșaniul unui alt autor, Ionel Bejenaru, e un „mic Iad”, o MOCIRLĂ. Această mocirlă este populată de un soi de ființe pe care autorul le numește CROCODILI DE BOTOȘANI. Dacă cei din zona Nilului sunt mai vioi în apă și mai greoi în deplasările terestre, ai lui Ionel Bejenaru sunt mai agili pe pământ („descurcăreți”) și foarte leneși în apă („se complac”).
George Ceaușu a intrat în sufletul apei mai mult decât Ion Pillat, decât Ionel Bejenaru și chiar mai mult decât Mihai Eminescu. Voiajând pe Atlantic cu pescadorul „Mureș”, lucrător în sectorul piscicol pornind de la pescar și până la director al Întreprinderii piscicole din Cârna, vecin cu balta numită Nasta sau cu balta Cârna-Bistreț, a avut permanenta preocupare de a descoperi și poezia apei într-un mod special. O recunoaște în cuvântul-înainre: „…după debarcarea de pe pescadoare, o viață am coborât în bălți cu două hârtii în buzunare: una pentru notat metafore și gânduri și alta, hârtia de turnesol folosită în determinarea caracterului acid sau bazic al apei în care își duceau viața peștii, obiectul muncii mele”. Aceste două preocupări principale, poezia și măsurarea pH-ului apei, l-au făcut să aibă o revelație: „…poezia ce cotropea hârtia, avea când un caracter acid, tăios, usturător, când bazic, vindecător, calm, dar cel mai mult mă bucuram, când poezia avea un pH neutru, aproape de 7, un haiku”.
Pentru cei care nu știu ce este pH-ul apei, acesta reprezintă concentrația ionilor de hidrogen. El poate fi determinat pe o scară de la 0 la 14. O concentrație mai mică decât 6 relevă o stare acidă, iar una mai mare ca 8 pune în evidență o stare bazică. Apa pură are un pH egal cu 7, fiind la jumătatea scării de valori. Făcând o translație de la chimie la literatură, George Ceaușu așază haiku-ul ca poem pur, epigrama pe scara valorilor acide și poezia pe scara valorilor alcaline. Teoria aceasta a lui George Ceaușu îl scoate dintr-o posibilă anchilozare în domeniul acvatic, astfel că cititorul traversează o întrepătrundere de două cărți aflate într-o relație organică: una de prozopoeme vindecătoare și una de haiku-uri ca poezie pură. În jocul rimelor aflate în miezul prozopoemelor găsim o definiție a pescarului, cum Dunărea aducea ape mizere spurcând apa pură a fântânilor, salutul iernii pe malul Dunării, cum a fost el, pescarul, capturat de un monstru marin, dorința ascunsă de a găsi peștișorul de aur, cum mai ninge peste satele Bulzeștiului, desele întrezăriri la orizont a luntrașului Caron, o emoționantă reîntâlnire cu marea, permanentul dezacord cu fratele său codrul etc. Puritatea poetică este descoperită în efemeritatea vieții, în impermanența componentelor naturii, în infailibilul trăirilor sau în trecerea anotimpurilor. Acestea nu pot fi puse în evidență decât prin haiku: „iarna sub omăt/ s-a ițit primăvara/ preț de-o secundă”; „cu promoroacă/ s-a dichisit salcia/ mireasa iernii”; „vin cucoarele/ primăvara-n verde crud/ îmbracă țara”; „e primăvară/ cresc flori de nu-mă-uita/ în inima mea”; „sub clar de lună/ pe creasta unui munte/ o floare de colț” erc.
Închei această mică excursie prin logica autorului propunându-vă prozopoemul „aidoma” de la pagina 70, unul care pune în evidență o posibilă relație organică a omului cu apa: „…aidoma pârâiașului ce își pierde apele într-un pârâu, pârâul în râu, râul în fluviu, fluviul în mare, marea într-o apă și mai mare, numită ocean, OMUL ÎȘI PIERDE IDENTITATEA ÎN ETERNITATE”. Să citim cu atenție opera lui George Ceaușu a cărui dulce viață efemeră și-a petrecut-o pe apă și încă și-o petrece gândind la apă.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DURERILE DE CAP LA FEMEI (dactilic)
Două „motive” redau
Pentru durerile lor:
Vor un bărbat, dar nu au,
Au un bărbat, dar nu-l vor.(MIHAI HAIVAS)
INVIDIE PROFESIONALĂ (amfibrahic)
Amicii, când nu le mai plac
Succesele tale, au cod:
„În papură-ți caută nod”,
Convinși că îți vin chiar de hac! (MIHAI HAIVAS)
FAMILIE FERICITĂ (anapestic)
În cămin este doar bucurie,
Mai ales când avem un festin,
Căci în soață eu cred cu tărie...
Nu cu vin! (MIHAI HAIVAS)
AVATARURILE ISTORIEI
Doar cei bătrâni mai pot să spună
Ce-au tras sărmanii moldoveni,
Că s-au culcat cu „noapte bună!”
Și s-au trezit cu „dobrâi deni!” (VASILE LARCO)
DUPĂ VOTARE
Mergând de-un timp pe firul împlinirii,
Din nordul țării înspre malul mării,
Aleșii sunt în culmea fericirii,
Poporul e la capătul răbdării! (VASILE LARCO)
EMPATIE
Aflat pe plajă la nudism,
Văzând ce mare-i sărăcia,
Pe fete, plin de altruism,
Le „ protejez” cu... pălăria! (MAX OPAIȚ)
VEȘTI NEAȘTEPTATE
Le vezi că-s pline de culoare
Și fac în drumul lor minuni,
Dar cum sunt „ păsări călătoare”,
Revin frecvent la ... nouă luni! (MAX OPAIȚ)
UNUI DEPENDENT DE ALCOOL
Având o față ca de „ moaște”,
El duce astăzi greu război,
Fiindcă nu ar recunoaște
Că „ține post” și la ... butoi! (MAX OPAIȚ)
CONFUZIE
Întrebat-am un băiat:
Tinere, luat-ai bacul?”
„Îl iau zilnic, dă-l la dracu
Fiindcă sunt din Calafat!” (ȘTEFAN BAȘNO)
SUBSTITUȚIE
„Bulă, cum luași tu bacul?”
„Întrebați-l pe babacul!”
„Păi a dat examen el?”
„Nuuu, a dat din portofel...” (ȘTEFAN BAȘNO)
MOTANUL ARPAGIC
Știm, motanul Arpagic
În comunism trăia din milă,
Dar l-a făcut mare gagic
Societatea cea civilă.. (ȘTEFAN BAȘNO)
CONDIȚIE
Epigrama amuzantă
Este și interesantă
Da-i lălâie și e boantă
Dacă n-are-n coad-o poantă! (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
TOAMNĂ LITERARĂ
Ploua cu manuscrise prin odaie
Ploua stupid, etern și dezolant
Iar gloria bolnavă și bălaie
Trecea pe bulevardul deprimant! (LIDIA ZADEH)
Că plouă manuscrise prin odaie
Nu-i cea mai tristă treabă, vreau să știi,
Mai trist că zac cu zecile, o droaie
De cărți de poezie-n librării (ȘTEFAN BAȘNO)
Doi fluturi deveniti trisori,
Polenizeaza zile lungi.
Eu te urasc,tu ma adori.
Eu te ador, tu ma alungi. (MARIOARA NEDEA)
Această poezie brează
Mă sâcâie cu întrebarea:
"Da, fluturii polenizează,
Dar cum fac ei polenizarea?... (ȘTEFAN BAȘNO)
SUVENIRURI
O dată s-au văzut, atât,
Dar pare dragoste focoasă,
Că i-a lăsat mult ruj pe gât
Și-o amintire… dureroasă! (NELU MATER)
Amintirea dureroasă
N-a rămas de la gagică,
A luat, ajuns acasă
Na na de la nevestică! (ȘTEFAN BAȘNO)
ARSENAL
Sărutul e o armă dură,
De-i folosit judicios,
În dragoste, pe trup, pe gură,
Și-n carieră… pe din dos! (NELU MATER)
Iar dacă mergi și mai la vale
Și dai pupici pe la poale
Chiar dacă ești libidinos
Primești un osișor de ros! (ȘTEFAN BAȘNO)
VICTIMELE GUVERNĂRII
Cu privirea-i de satrap,
E puțin bătut în cap,
Dar s-a ‘descurcat ’ frumos,
Stă tot ‘sus’ deși e ´jos’! (IOAN PETRESCU)
Altădată am votat
Să dăm jos un președinte
Și? Nimic nu s-antâmplat,
Viața merge înainte! (ȘTEFAN BAȘNO)
METEO LA TV
Îmi spuneți, de vă rog - întreb că-mi pasă,
Îmi face lipsa ploii anii grei -
Ce-a spus de vreme fata cea frumoasă,
Că eu m-am concentrat la sânii ei! (PETRU IOAN GÂRDA)
Dacă privirea dumitale
S-ar fi lăsat și mai la vale,
Ar fi dat de multă rouă,
Ar fi aflat pe unde plouă... (ȘTEFAN BAȘNO)
REZOLVARE
Vecina, vara, e cuminte,
Dar când o mai apucă doru'
Şi vrea o noapte mai fierbinte,
Opresc de tot ventilatoru'. (STELICĂ ROMANIUC)
Vezi, de aceea-i bun amorul
Cu o vecină mai zurlie,
Că închizând ventilatorul
Faci la curent economie! (ȘTEFAN BAȘNO)
AU ȘI OLTENII UN RONALDO*
Juveții dădură tunul:
Muică-aduserăm p-unul,
Să-i caftjm pe toți acuș;
Băturăm pe beloruși. (Dumitru BUJDOIU)
*Fundașul jamaican Ronaldo Webster, 24 de ani,
transferat de la Shkendija (Macedonia de Nord),
care a eliminat pe FCSB-Becali din Champions Leaque.
DEDICAȚIE
Am votat și mulți corupți,
Cu pantalonii- n cur rupți;
Vrem ca orice mafiot,
Să aibă și-n cap BRAIN ROT* (Dumitru BUJDOIU)
*Expresie englezească pentru putreziciunea creierului
TESTAMENT PENTRU NEVASTĂ
Fi’ncă-alergi după un sold,
Îți las proteza de șold;
Pen’ că ai și gură mare,
Îți las plăcile dentare. (Dumitru BUJDOIU)
ÎN TIMPUL NUNȚII
- Mamă, ce-i fac soțului?
- Nimic, e treaba bărbatului,
El te-nvață și figuri;
- Face ciorbe și fripturi? (Dumitru BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI
Am stat o lună la mare,
(Chipurile-n deplasare);
La venire-o constatare:
Nevasta era borțoasă.
N-o mai las singură-acasă. (Dumitru BUJDOIU)
CONSTANȚĂ ÎN LEGĂTURĂ CU SUMMIT-UL
Rúsia și-a-ncins tumoarea
Și din nou pe față-a dat-o:
O privește nu vigoarea,
Ci fisurile din NATO. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE AGASANTĂ ȘI STUPIDĂ CĂTRE PREȘESINTE
DIN PARTEA UNUI JURNALIST DUPĂ SUMMIT
-„Cinci” din PIB la apărare.
Picii vii, soțul, nevasta,
Tata mare, mama mare...
-Și noi ce-o s-avem din asta? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PILOȚII NATO CARE PĂZESC SPAȚIUL AERIAN
AL ȚĂRILOR BALTICE AU PERMISIUNEA DE A
DISTRUGE ȚINTELE SUSPECTE
Avioanele rusești din spațiul baltic,
Șoareci zădărând pisica NATO,
De când jocu-a devenit dramatic,
Au cam dat-o iute pe fugato. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CE-I APROAPE NU SE VEDE?
Toți resping, combat, detestă
Hitlerism-nazism-fascismul,
Cultul, antisionismul,
Dar ruscismul nu-l atestă? (NICOLAE MĂTCAȘ)
CURIOZITATEA A OMORÂT PISICA
Spre deloc interesează
Ce-au mâncat la summit NATO,
Ci gândirea cum pulsează,
Apărarea ce-au fixat-o. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NOUL PREȘEDINTE AL UNGARIEI ZĂTREȘTE
MINCIUNA DIN MASS-MEDIA
Șefii unguri își cer scuze
C-au tras poporul pe sfoară
Și pe cap își toarnă spuze:
Piclă curge-va la moară! (NICOLAE MĂTCAȘ)
STOP ZELULUI DE AVANSARE ÎN CARIERĂ
La cât își ieșea din piele,
Dar trădând ce gânduri poartă,
A ajuns că, -n șanse, el e
Trecut pe linie moartă. (LERU CICOARE)
LIDERII PARTIDELOR PROOCCIDENTALE CONVOCAȚI
PENTRU A N-A OARĂ LA COTROCENI
Că-i convoacă sus, pe gâlmă,
Pentru luni – e-o treabă bună,
Doar că țara-i fără cârmă
Tot așa: din luni în lună. (LERU CICOARE)
CONVOCĂRI FĂRĂ NUMĂR ȘI FĂRĂ EFECT
Sute de avertizări
Lansa China către SÚA...
Oare noi, prin convocări,
N-o vom bate, Zarazúa? (LERU CICOARE)
UNDE-I OCHIUL DE VEGHE AL STATULUI?
Când un loc de basm al oazei,
Ani la rând necontrolatul,
A ajuns azilul groazei,
Nu te-ntrebi: da unde-i statul? (LERU CICOARE)
LIDERII DE SINDICATE
UNȘI LA MASA DE BUCATE
Cei ce-o duc de azi pe mâine
Nu mai ies demult în stradă:
Sindicatele-o duc bine,
Iar revolta-i de paradă. (LERU CICOARE)
LEHAMITEA POPORULUI SECĂTUIT LE CONVINE
Au ajuns să ne despoaie.
Să le pese? Jubilează:
Teșchereaua și-o înfoaie!
Gloata nu mai ripostează. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
S-AR PUTEA SĂ TREACĂ LA SCHIMB DE EXPERIENȚĂ
La cum știu să rânduiască
Urșii-n case-un zaiafet,
Au ajuns să-i pizmuiască
Sémenii lor din Tibet. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU S-A MAI VĂZUT AȘA CEVA
I-or lipsi cam câte doage,
Se-ntreabă ieroglifa,
Ca puterea să se bage
Și-n regulamentrul FIFA? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
QUOD LÍCET IÓVI NON LÍCET BÓVI?
Poți anula cartonașul
Roșu. Pentru zei – posibil,
Dar la scor ți-ai găsit nașul:
Și lui Zéus i-i imposibil! (NICOLAE CRIHĂNEANU)