Revista „Ramuri” nr. 2 din 2023 publică la rubrica „Gambitul lecturii”, o rubrică susÅ£inută de Gabriel Nedelea, un eseu al acestuia cu titlul „Eminescu ÅŸi umorul junimist”. Istoricii literari cunosc foarte bine problematica banchetelor pe care le organizau junimiÅŸtii. Autorul eseului consideră că o parte a junimiÅŸtilor plecau de la ideea că „încordarea ÅŸi eforturile intelectuale pe care le implicau scrierile literare, istorice, filosofice, exegetice, tratatele de logică, traducerile ÅŸi activitatea politică erau dublate de crearea unui spaÅ£iu privat, cu ritualuri de detensionare psihică, împlinite în prelungirea lecturilor ÅŸi a comentariilor critice”.
Despre ele au scris George Panu în „Amintiri de la Junimea din IaÅŸi”, sau Iacob Negruzzi în „Amintiri din Junimea”. Mie mi-au plăcut ÅŸi două articole semnate de doi botoşăneni. Primul este cel al lui Cosmin PătraÅŸcu Zamfirache intitulat „Chiolhanurile de pomină ale geniilor din Junimea” (vezi adevărul.ro din 10 martie 2015), iar al doilea este cel al lui Nicolae Iosub intitulat „Eminescu ÅŸi Junimea” (vezi „Luceafărul.net” din 11 martie 2010).
Nicolae Iosub, cu referire la atitudinea lui Eminescu faţă de acest umanism care presupunea o viaţă socială la propriu, spune: “CorespondenÅ£a membrilor ,,Junimii” cât ÅŸi procesele verbale de la ÅŸedinÅ£ele ei confirmă uneori indiferenÅ£a cu care cercul a integrat prezenÅ£a lui Eminescu în viaÅ£a grupării. Unii dintre ei, fruntaÅŸi ai scenei politice, bancheri, mari proprietari, l-au privit pe poet de sus, au refuzat recunoaÅŸterea valorii sale ÅŸi l-au receptat doar ca boem muncind, răbdător, incapabil de a-ÅŸi revendica drepturile muncii sale. Supărat de modul cum unii dintre colegii săi de la ,,Junimea” ascultau ÅŸi judecau literatura, Eminescu, într-o ciornă de scrisoare (ms. 2255, pag. 312-314), afirmă: ,,Spun drept că n-aveam de gând a mai tipări versuri. Această cură radicală de lirism o datoram «Junimii» din IaÅŸi, căci desigur că pentru convulsiuni lirice, râsul e mijlocul cel mai bun ÅŸi cel mai rău. Atârnă adică totdeauna de valoarea ce este-n ele ÅŸi de valoarea ce le-o dă autorul… Dacă forma pe care ele a-mbrăcat-o e vrednică de râs, vei concede că nu aceasta a fost intenÅ£ia mea ÅŸi c-atunci e mult mai bine ca să nu se publice niciodată”. Poetul, sătul de glumele lui Pogor, de intervenÅ£iile lui Negruzzi în retuÅŸarea versurilor date de el pentru publicare în ,,Convorbirile literare”, de interesele politice a unor junimiÅŸti care foloseau literatura ca trambulină politică, era îndreptăţit să satirizeze această revistă: ,,Tu revistă ageamie, Convorbiri mult lăudate, / O, tu moară de palavre, ce lucrezi atât de harnic/ Contra oamenilor vrednici al tău glas este zadarnic; / AsmuÅ£ind a tale javre tu la capăt n-o vei scoate”.
Eseul lui Gabriel Nedelea vine să demonstreze că existau adevărate cure de umor junimist la care era supus Eminescu. Totul pornea de la faptul că nu i se ierta “reflexivitatea exagerată” care era “dusă adesea pe culmi romantice, unde aerul era prea rarefiat, prea tare, tensiunile de acolo putând să devină oricând fatale pentru minte”. Aceste cure erau special organizate pentru “a coborî poetul din înaltele sfere în care-ÅŸi ducea genialitatea de zi cu zi”. O formă reÅ£inută de Gabriel Nedelea este cea de CANTABILE pe care Negruzzi o explica astfel: “Poesii cantabile sau numit oarecare poesii lirice ale lui Eminescu. Când poesii ale acestui autor se declarau a fi cantabile, ele se puneau imediat în muzică de “Junimea”. CâÅ£iva membri compuneau orchestral, alÅ£ii formau corul ÅŸi cântarea generală urma cu vuiet, adesea spre necazul lui Eminescu, dar totdeauna spre marea veselie a “Junimii”. Eminescu nu era mulÅ£umit de această interpretare limitată a unora din poeziile sale, situaÅ£ie în care la “Junimea” era veselie mare.
AlÅ£i termeni folosiÅ£i la ÅŸedinÅ£ele societăţii erau COROSIV ÅŸi COROSIVITATE cărora li se atribuiau sensurile de “obscur, porcos, porcărie”, Negruzzi adăugând: “aceste cuvinte s-au luat din nămolul de adjective abstracte ce întrebuinÅ£a Eminescu în discuÅ£iile din “Junimea”. Mult haz făcea “Junimea” de termenii filosofici folosiÅ£i de Eminescu, gen OBIECTIV ÅŸi OBIECTIVITATE.
Gabriel Nedelea schimbă discursul întrebându-se dacă Eminescu avea umor, căutându-l: 1. în Åžtefan Cazimir care vede în Eminescu un satiric – “un spirit absolut, avid de perfecÅ£iune, dezolat ÅŸi împins în mizantropie de faptul că nu o află nicăieri” - ÅŸi un umorist – “un spirit tolerant ÅŸi sceptic, convins că imperfecÅ£iunile sunt inerente naturii umane, dispus, aÅŸadar, să le tecunoască în el însuÅŸi ÅŸi să le ierte celor din jur” ; 2. în “pasajele de aprigă ÅŸi extraordinară ironie, precum cele din poemul înserat în nuvela “Sărmanul Dionis” (…) Obiectul ironiei este aici chiar propriul romantism, convenÅ£iile sale ÅŸi sursele livreÅŸti, pe care caută să le detensioneze”; 3. “un umor mai lumesc, total neutru ideologic, găsim în publicistică, mai recurent în primii ani. Cel mai reprezentativ exemplu pe care l-am identificat este cel din “Crezul beÅ£ivilor”; 4. “muÅŸcătoare ÅŸi pline de umor sunt ÅŸi ironiile îndreptate împotriva unor persoane ÅŸi unor articole, celor din urmă acordându-le un umor ce se apropie mult de umorul de tip Caragiale”; 5. “existenÅ£a unor momente de umor ludic, prezent inclusiv în poemele de dragoste, Åžtefan Cazimir făcând observaÅ£ia că acestea sunt unele din mijloacele prin care se sustrage romantismului”.
Concluzia mare a acestui eseu este redată astfel de Gabriel Nedelea: “În esenţă, da, reflexiv mai peste marginile iertate, cu momente de imanentă genialitate, însă ÅŸi cu pase de junimism total, profund ÅŸi sublim riguros, dar ÅŸi de un umor reconfortant, antiseptic”. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
VOCEA EXPERÅ¢ILOR
S-a făcut curând dovada
Că pe-oricare magistrală
N-ar costa autostrada
Cât bordura-n Capitală… (FLORINA DINESCU)
AVANTAJUL SCLEROZEI
După multe judecăţi
Tot e bună la ceva,
Căci, mereu, tu vei afla
Noutăţi! (ELENA MÂNDRU)
SFAT PENTRU UN MANELIST
ÎÅ£i atârnă lanÅ£uri grele
Pe la gât ÅŸi pe la mâini.
Când te plictiseÅŸti de ele,
Fă-le zgărzi de pus la câini! (CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
OMUL
Având tot viitoru-n faţă,
Nu face-un lucru înÅ£elept;
Aleargă după bani o viaţă,
Să-i aibă în final pe piept! (VASILE LARCO)
OMUL ÎN TIMP ÅžI SPAÅ¢IU
Prea dornic de celebritate,
Ca Herostrat, neisprăvitul,
În spaÅ£iu omu-ar vrea de toate
Şi-n timp să prindă infinitul. (VASILE LARCO)
ÎNGERI ȘI DIAVOLI (dactilic)
Dintre mai multe opinii,
Vine și-o clară-afirmație:
Diavolii-ar fi, spun creștinii,
Îngeri căzuÈ›i în dizgraÈ›ie. (MIHAI HAIVAS)
TÄ‚CERE SUSPECTÄ‚ (amfibrahic)
Afirm, dar pe nimeni nu-nghimp:
SoÈ›ia când tace mult timp,
Ea are - din surse oculte -
De spus, despre soÈ›, foarte multe. (MIHAI HAIVAS)
GHINION
Vecinul meu cu ochii-n patru,
M-a prins venind cu soaţa lui
Spre casă, noaptea, de la teatru…
De-atuncea, stângul mi-e căprui. (GRIGORE COTUL)
MARTOR OCULAR
În parc, pe frunzele căzute,
De-un ruginiu imaculat,
Un trecător, pe nevăzute,
S-a… ÅŸtiÅ£i voi ce… ÅŸi a plecat! (GRIGORE COTUL)
AVOCAT AL MAFIEI
Acesta-i adevărul gol:
Onoare n-am ÅŸi nici salariu;
Am doar la tâmplă un pistol
Ce ţine loc de onorariu. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
MISTERUL DE LA COTNARI
Prin Cotnari dacă păşeşti
Fii atent la prânz ori cină
Căci acolo doar găseşti
Paradoxul: Grasă-fină. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
PRIORITATE GUVERNAMENTALÄ‚
Guvernanţii, cum-necum,
Banii i-au băgat în drum
Ca să crească, în esenţă,
Traficul… de influenţă! (ION MORARU)
FIULUI MEU
De vrei s-ajungi în lumea cultă,
La-nvăţătura-mi ia aminte:
Când bagi în cap ÅŸtiinţă multă,
Mai lasă loc ÅŸi pentru minte!... (GHEORGHE BÂLICI)
JURÄ‚MÂNT DE CREDINŢĂ
Fi-ndcă ,,asta" nu se vede,
Soaţa jură. Presupun
Că nici soţul nu o crede;
Eu îl cred, deÅŸi nu-i spun! ( MAX OPAIÅ¢ )
EPITAF PENTRU UN FOTBALIST
Zace-aici un fotbalist,
Care n-a tăcut din gură,
Criticat de-un jurnalist!
Nu-l mai flueraţi că-njură! ( MAX OPAIŢ )
RELAÅ¢II MUTUALE
Sistemul digitalizat
A provocat mutaţii noi.
De-aceea, omu-i izolat,
Captiv, chiar dacă stă în ... doi! ( MAX OPAIÅ¢ )
MINULESCU ACTUALIZAT
"Eu ÅŸtiu c-o să mă-nÅŸeli chiar mâine",
Dar nu-ţi port nici un dram de ură,
Căci lupti ÅŸi tu s-avem de-o pâine,
Prestând servicii pe centură. (SORIN FINCHELSTEIN)
DILEMÄ‚ ÈŠN SÄ‚LAJ (IDEE DE PE NET)
Zâce fata din Zalău,
Ȋn porumb cu un flăcău:
No, ce-oi vre matale-acuma...
Å¢âp chiloÅ£ii or Å£âp guma? (SORIN FINCHELSTEIN)
PIATRA DIN CASÄ‚
Când pe soÅ£ l-am cunoscut
Bani cerea cu împrumut,
Ca să-l iau şi de bărbat
Mama chiar m-a creditat. (VASILE MANOLE)
SUPOZITORUL
Insignifiant, el are
Calităţi fenomenale
Fiindcă după ce dispare
El rămâne în… anale! (DUMITRU MONACU)
PRIVATIZAREA
Privatizarea e un os,
Fragil, atrăgător şi delicios,
Plasat într-un sector cu fiare,
Pe care îl mănâncă… cel mai tare! (MIHAI SCHWEITZER)
CADOU INUTIL
Soaţa vrea, de jubilee,
Să-mi cumpere portmoneu.
Ce să fac cu-n portofel
Dacă n-am ce tine-n el? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FRF ȘI POMPOASA SUPERLIGA
Idee proastă, banală,
Să pompezi un fals renume,
Sperând să contăm în lume;
Corect: SUPER-FICIALÄ‚. (DUMITRU BUJDOIU)
OCTOGENARI DE OCTO-MARTIE
- Alo, te felicit Andrei!,
I-am răspuns: ce dracu vrei?
- Păi, te dai mare, OK-ei,
Dar, în pat, suntem…femei. (DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA TURISTÄ‚
La Frankfurt am fost odată,
E furt în draci, n-ai ce face;
Nici la Veneția-nu-mi place,
Că e mereu inundată. (DUMITRU BUJDOIU)
A FOST ȘI ZIUA FEMEII SEXAGENARE
- Iubi, iar mă duc la striperi,
- Știu, că te fardezi de vineri,
Dar să știi, n-ajunge fardul,
Trebuie să iei și cardul! (DUMITRU BUJDOIU)
ARTA STRÄ‚VECHE ȘI RECLAMELE … STRÄ‚-NOI
Vezi, la picturi și statui
Micimea penisului;
Azi reclamele-s de-ajuns:
“ Zece centimetrii-n plus!” (DUMITRU BUJDOIU)
PE SOCIALIȘTII ȘI COMUNIȘTII DIN RM I-A PĂLIT DINTR-ODATĂ
DRAGUL DE „LIMBA MOLDOVENEASCÄ‚”
Nu mai e limba care le puțea,
Pe care n-o vorbeau și n-o vorbesc
(Le-ntoarce nasul izul „țărănesc”!)?
Le-a devenit de-odată cea mai cea?! (LERU CICOARE)
LIMBA ȚĂRII SE NUMEȘTE CA ȘI ȚARA
SAU CA ȘI NEAMUL CARE O VORBEȘTE?
Cei ce spun că limba țării
Se numește ca și țara
Ne-ar sfeti, mai acătării,
Situația, contrara:
SUA – e americana?
Canada – canadiana?
Brazilia – braziliana?
Elveția - elvețiana?
Belgia – e belgiana?
Vatican – e vaticana?
Kosovo – e cosovară?
Marmará - limba marmáră? (LERU CICOARE)
NUMELE CORECT: LIMBA ROMÂNÄ‚
Dac-au constatat savanții,
A conchis Academia,
Curtea a decis, jurații,
Să-ți exhibi la ce prostia? (LERU CICOARE)
UNA E CETÄ‚ÈšENIA,
ALTCEVA ESTE ETNIA
Născuți la țară sau oraș,
Suntém bălÈ›eni, măntaÈ™i, vădaÈ™i.
La alt nivel – în ce raioane –
Călărășeni, drochieni, leoveni,
Drept cetățeni – trei milioane –
Suntém cu toÈ›ii moldoveni,
Iar ca etnii – români È™i ruÈ™i,
Ucraineni și bieloruși,
Evrei, țigani și găgăuzi,
Vreo doi ceceni, vreo doi franÈ›uzi…
Acum, un sfat pentru intruși:
Așa cum rușii volgieni
Sau rușii baltici, moldoveni
Sunt, la origini, etnici ruși,
La fel ROMÂNII MOLDOVENI,
Olteni, bucovineni, oșeni,
Transilvăneni sau dobrogeni,
Românii voievodineni
Și-n alte țări ai lor frățâni,
Întâi de toate, sunt ROMÂNI. (LERU CICOARE)
SÂNGELE APÄ‚ NU SE FACE
Într-un colÈ› străine speze
Două state vietnameze
Au creat și-au vrut creare
Două limbi, două popoare.
Planul forțelor străine-a
EÈ™uat atât de bine,
De cântau toÈ›i la marimbă:
Un popor, un stat și-o lImbă!
Țări croite-n două-n lume:
RFG și RDG.
Un popor și-o limbă-anume
Le-au vrut două (cât pe ce).
Nu le-a mers și nu le place:
S-au unit pe timp de pace
Și din două-au ajuns una,
Una pentru totdeauna!
Cum să-i spui străinului,
Să-i explici mankurtului
Că în lume-un alt drept nu-i:
Doar al adevărului?!
Cum s-ajungă românească
Halca raptului, rusească,
Unde-a dres un monstru-jimbă
Un alt neam și-o altă limbă?
Timpul dă verdict la rece:
Tot ce nu-i firesc nu trece.
Va trona, deci, ce-i firesc:
Graiul, sacrul, românesc,
Neamul, bravul, românesc,
Fiica, mândră, românească,
Mama să și-o regăsească. (LERU CICOARE)
PENTRU CE PROTESTEAZĂ LA CHIȘINĂU
MOBILIZAȚII SOCIALIȘTILOR ȘI COMUNIȘTILOR?
Nu-i doare că e frig în casă,
Le suflă vântu-n buzunare,
Că n-au ce pune-n blid pe masă,
Acum pe ei de limbă-i doare,
Nu cum s-o-nvețe, s-o vorbească,
Ci numai cum să se numească. (LERU CICOARE)
DE VORBÄ‚ CU RUȘII „MOLDOVENI” DE LA PROTESTUL DIN CHIȘINÄ‚U
CARE NU NE VORBESC LIMBA, DAR NE ÎNVAȚĂ CÄ‚-I „MOLDOVENEASCÄ‚”
Amice rus, din Moscova venit,
Ai fost, și nimeni nu contestă, moscovit.
Tu, cel din Domnul Mare Novgorod,
Novgorodean îÈ›i e obârÈ™ia-n izvod.
Din Kolâmá venit sau din Urál,
Siberian îÈ›i spui, È™i-i natural,
Dar nu vorbești nici limba moscovită,
Novgorodeană sau siberiană,
Ci RUSA, de la mama moștenită,
Și ești, siberian, novgorodean sau moscovit,
Întâi de toate RUS È™i-apoi misit.
Și eu, la fel, născut că-s în Moldova,
În MaramureÈ™, OaÈ™ sau pe OlteÈ›,
Sunt moldovean, moldavă-mi este slova,
Ori moroșan, oșean, oltean isteț,
Dar nu vorbesc o limbă oltenească,
Transilvănean-moroșan-moldovenească,
Ci una, de la mama: cea ROMÂNÄ‚,
Iar viÈ›a mea ce-a fost – o să rămână
Și eu ce-am fost – pe veci am să rămân:
Fac parte – auzi? – din NAÈšIA ROMÂNÄ‚
Și numele generic mi-i ROMÂN! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
STAT SUVERAN CU LIMBÄ‚ PROPRIE DE STAT
Rusa cât era jupână,
A mea era „țărănească”.
Când româna e stăpână,
Ei o vor „moldovenească”. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
LUNGA ȘI ANEVOIOASA CALE A REVENIRII LA GRAFIA LATINĂ
În viaÈ›a unui grup zis etnic
Să treacă vrând la scris latin
Eu nu mă bag, că nu-s cretin.
Tu te-ai băgat: emul și sfetnic. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNCET, DAR SIGUR
Cât oare-o să le doară-n foale
Ce-s eu ca limbă, stat, popor?
Minorități naționale -
Nu și-ar vedea de treaba lor? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DACÄ‚-ÈšI MIROASE RÄ‚U, DE CE-ÈšI BAGI NASUL?
DescinseÈ™i din taigá-n tohoarce,
Te-am omenit, cum e firesc…
Și azi de limba-mi ți se-ntoarce,
Dar mă înveÈ›i cum s-o numesc. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CERINȚĂ VITALĂ NORMALĂ
Nu súntem tauri, nici centauri,
Da-n ce pustiuri, jungle, prérii
Un grup venit de pe coclauri
Nu vrea să-nvețe limba țării? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU AVIONUL PENTRU VIP-URI PE BANI PUBLICI LA SOÈšIE-N PRAG?
Un privat lainer de lux
Nu-l ia orice mușteriu
Pentru, -n drum spre Benelux,
O escală la Sibiu. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÈšOPÂRLÄ‚NIE BALCANICÄ‚
Negocieri. Un virus stând pe vine.
Niponii È™i românii poartă mască.
Doar Vodă nu. Oare ce hram o ține,
Încât de protocol îl doare-n bască? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
SUB PRESIUNEA PROTESTELOR, PARTIDUL DE GUVERNÄ‚MÂNT
AL GEORGIEI RENUNȚĂ LA PROIECTUL LEGII „AGENÈšILOR STRÄ‚INI”
Legea agenților străini,
Respinsă de popor, nu trece.
Învățu-aleÈ™ilor gruzini
Și pentru-ai noștri e-un duș rece? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI MEDIC PRETINZÂND INTRODUCEREA CONTROLULUI MEDICAL OBLIGATORIU
UÈ™or să-l faci îndatorire
Fără acces, buneți, rigori.
Să crezi în însănătoÈ™ire,
Când, până treci controlul, mori! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
BUNĂSTAREA CREȘTE, DOAR CĂ NU SE VEDE?
Cică scad prețurile-n piață,
Duduie economia,
Dar cu jebu-ți nu se-nsoață
Un leuÈ› măcar, nu mia… (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
UNDE TREBUIE, EXISTĂ ȘI SUSTENABILITATE
Ministrul de finanțe-n zale
E gata pentru apărare:
Sunt bani de pensii speciale,
Dar nu-s de pensii ordinare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ELEVUL - IERI ȘI AZI
Ghiozdan, cărţi, toc şi călimară
Aşa era-n trecut la scoală.
Astăzi s-a schimbat şi nu mai cară:
Au calculator şi... o ţigară. (ADRIAN TIMOFTE)