Estera-Emanuela Daria a mai atins o bornă importantă a unei vieți care se anunță a fi nu doar strălucitoare din punct de vedere profesional, ci și menită să construiască pas cu pas un model de om, de cetățean, de prieten.

S-a născut în Botoșani, a copilărit la Sulița, unde a și urmat cursurile Școlii Gimnaziale. Apoi s-a întors la oraș, unde vreme de patru ani a fost elevă a Colegiului Național ”A. T. Laurian”. Un liceu în care a învățat nu doar despre matematici și calculatoare, ci a descoperit pas cu pas o lume care a fascinat-o și care avea să îi deschidă perspective nebănuite.

CITEȘTE ȘI: "Examen la miliție!"

 

 În 2023 era admisă cu nota 10 la Facultatea de Informatică, Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj.

După trei ani de facultate la Cluj, o regăsim pe Estera Daria la fel de motivată, dar și mult mai matură, mai curajoasă și cu o dârzenie pe care și-a cultivat-o prin sute și sute de ore în sprijinul colegilor studenți.

”Am înțeles că strălucesc cel mai tare atunci când aduc oamenii împreună!”

-Dragă Estera-Emanuela Daria, îmi face o plăcere deosebită să vorbim din nou, după trei ani de la admiterea cu 10 la Facultatea de Matematica si Informatică din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj. În iulie 2023, mărturiseai entuziasmată că informatica era un vis de demult, că nu a existat niciodată o altă opțiune pentru tine. Consideri și astăzi că a fost alegerea potrivită atunci, după absolvirea Colegiului Național ”A.T.Laurian” din Botoșani?

-În primul rând, vă mulțumesc pentru aceste cuvinte calde și pentru că m-ați însoțit, simbolic, pe tot parcursul acestui drum. Îmi amintesc perfect interviul din 2023 și acel entuziasm pur de la început. Privind înapoi, consider în continuare, cu toată inima, că a fost alegerea potrivită, iar entuziasmul meu de atunci nu a dispărut, ci a căpătat o formă mult mai matură și mai ambițioasă. În liceu, informatica însemna pentru mine algoritmică curată, o zonă în care m-am regăsit complet și pe care o stăpâneam foarte bine. Facultatea a dus totul la un alt nivel, punându-mă în fața complexității din viața reală a proiectelor software și a sistemelor informatice complexe. M-am descurcat excelent în această zonă tehnică, însă tot acest parcurs m-a ajutat să mă descopăr mai bine ca om.

Am realizat că, deși am abilitățile necesare pentru dezvoltare software, nu îmi doresc să rămân izolată în spatele unui ecran, ci sunt o persoană care are nevoie de interacțiune și de conexiune directă cu oamenii. Pe lângă o gândire analitică solidă, mediul universitar mi-a oferit și șansa de a-mi descoperi adevărata superputere prin rolurile de reprezentare, negociere și coordonare. Am înțeles că strălucesc cel mai tare atunci când aduc oamenii împreună și când reușesc să fiu o voce puternică pentru ei. Nu am dat la o parte informatica, ci am integrat-o. Astăzi știu că locul meu este acolo unde pot ghida oameni și proiecte, folosindu-mă de toată această temelie pe care am construit-o pentru a face o schimbare.

”O busolă morală extrem de puternică”

-Am urmărit cu emoție, chiar cu mândria de a o revedea pe tânăra din Botoșani în fața a sute de studenți aflați la un pas de absolvirea uneia dintre cele mai mari facultăți din România. Și asta pentru că, după trei ani, Estera Daria termină acest parcurs academic ca Student Senator în Senatul Universității, dar și ca ”voce a studenților”. Ce au presupus aceste ”două pălării oficiale”, așa cum le-ai denumit în discursul tău? Ce au adăugat ele personalității tale?

-Să port aceste două pălării este, înainte de toate, o onoare uriașă și o responsabilitate pe care am primit-o cu profundă recunoștință față de colegii mei, care au avut încredere în mine și mi-au oferit votul lor. Încrederea lor a însemnat o promisiune: aceea că vocea mea nu mai este doar a mea, ci devine ecoul nevoilor, problemelor și speranțelor a mii de colegi.

Rolul de Reprezentant de an și cel de Student Senator în Senatul Universității Babeș-Bolyai m-au forțat să mă maturizez accelerat. Am trecut de la complexitatea algoritmilor, a structurilor de date și a paradigmelor de programare, la negocierea unor regulamente, la susținerea echității academice și la gestionarea unor decizii de management universitar cu impact direct asupra comunității. Am învățat ce înseamnă să rămâi fermă pe poziții atunci când aperi drepturile colegilor tăi, să negociezi cu argumente solide și să fii un sprijin real pentru fiecare student care bate la ușa ta în momentele de criză. Personalității mele, această experiență i-a adăugat o busolă morală extrem de puternică și certitudinea că abilitatea de a conduce nu este despre statut, ci despre serviciul adus celor din jur.

”Nu am plecat de aici doar cu definiții, ci cu o gândire critică solidă”

-Am reținut, în același excepțional discurs de la festivitatea de absolvire, o mărturisire care a emoționat sala. Ai spus: ”Facultatea de Matematică și Informatică este un mediu dur, care te testează structural, care îți împinge limitele mentale mult mai departe decât credeai tu că poți duce”. Cum vă vor ajuta în viitor acești ani, cât de departe veți mai putea împinge limitele?

-FMI-ul este o școală a rezilienței. Nu te testează doar la nivel de inteligență, ci te testează structural, ca om. Atunci când proiectele par imposibile, când codul nu rulează sau când sesiunile par copleșitoare, înveți să nu renunți. Acești ani m-au învățat o lecție vitală pentru viitor: limitele mentale sunt doar niște linii imaginare trase de propria noastră frică. Dincolo de ele se află adevărata performanță. Privind spre viitor, am deplină încredere că atât eu, cât și colegii mei, vom continua să împingem aceste limite oricât de departe va fi nevoie - dacă va fi cazul, până la lună și înapoi. Până la urmă, vestea înfricoșătoare este că de acum suntem complet pe cont propriu; dar vestea minunată este că de acum suntem complet pe cont propriu. Acești ani ne-au oferit certitudinea că nicio problemă din industrie sau din viață nu ne va mai găsi nepregătiți, pentru că am învățat împreună cum să privim complexitatea direct în ochi.

-Ați terminat facultatea, dar ”nu doar cu o diplomă”, ci ca niște ”oameni sclipitori, cu o gândire impecabilă, capabili să desfacă în bucăți orice problemă complexă” pe care viața o va așeza în calea voastră. Cum vezi viitorul, ca tânăr absolvent, într-un timp care pare că se rostogolește necontrolat de la o zi la alta? Unde vă veți găsi locul, ca profesioniști și apoi ca cetățeni?

-Trăim într-o eră a vitezei, unde tehnologia și societatea se redefinesc de la o zi la alta. Ca absolventă de informatică, nu mă sperie această dinamică, pentru că facultatea ne-a oferit cel mai de preț instrument: adaptabilitatea. Nu am plecat de aici doar cu definiții, ci cu o gândire critică solidă.

Ca profesionist, locul meu este acolo unde pot ajuta cu adevărat, unde pot aduce un impact real și unde pot ghida oameni și proiecte, fiind acea punte de legătură care transformă tehnologia în ceva util pentru comunitate. Ca cetățean, locul meu este în rândul celor care nu asistă pasiv la schimbare, ci o generează activ, punând bazele unor comunități mai puternice prin integritate și implicare.

”Părinții sunt fundația pe care s-a clădit tot ce sunt astăzi”

-Vreau să vorbim și despre ”pilonii din umbră”. În primul rând părinții, de care știu că ești foarte atașată și despre care știu că au făcut eforturi extraordinare nu doar în cei trei ani de facultate ai fiicei lor, ci cu mult timp înainte. Și am ascultat, tot în cadrul ceremoniei voastre, și alți absolvenți care au vorbit cu mare emoție despre părinți. Cât de important este rolul părinților în devenirea voastră? Pentru că sunt și tineri care, din păcate, nu au parte de acest sprijin…

-Părinții sunt fundația pe care s-a clădit tot ce sunt astăzi. Eforturile lor au început cu mult înainte de acești trei ani de facultate și nu s-au rezumat doar la resurse financiare, ci au însemnat o încredere necondiționată în mine atunci când eu însămi mă îndoiam. Le sunt profund recunoscătoare pentru fiecare sacrificiu nevăzut și simt că orice aș spune este prea puțin pentru cât de multe au făcut pentru mine; le datorez, în mod absolut, tot ceea ce am devenit. Pentru tinerii care nu au parte de acest sprijin, mesajul meu este că drumul lor este extraordinar de valoros și că își pot găsi acești piloni în mentori, în prieteni, dar, cel mai important, în propria lor determinare interioară, deoarece, la finalul zilei, ești doar tu cu tine.

Eu am fost o norocoasă, iar trofeul meu de pe scenă le aparține în egală măsură și lor. Mama, tata, sper că v-am făcut mândri și vă promit că lacrimile de fericire pe care le-ați vărsat în BT Arena nu au fost nici pe departe ultimele!

-Mulțumiri au fost trimise și ”îngerilor mei”. Vrei să ne vorbești despre asta?

-Când am vorbit despre ”îngerii mei”, m-am referit la Oscar și Goofy, motanul și cățelul meu care, din păcate, nu mai sunt fizic printre noi, dar care au lăsat urme adânci în sufletul meu. Goofy a fost cățelul cu care am crescut, cel mai bun și de nădejde prieten, care s-a stins înainte ca eu să apuc să absolv liceul. Astăzi, pe mormântul lui sunt plantate margarete, florile mele preferate, și simt la fiecare pas că, de acolo de sus, îmi este mereu alături.

Oscar, motanul meu, a dispărut chiar înainte de această absolvire a facultății. În toate acele săptămâni am tot sperat, cu sufletul strâns, că o lumină îl va călăuzi înapoi spre casă, însă el nu s-a mai întors niciodată. Ei doi sunt îngerii mei tăcuți, însă lista sufletelor pure din viața mea continuă cu Arthur, cățelul meu actual. Deși el este acasă, la părinții mei, și îl văd mult mai rar decât mi-aș dori, este o prezență la fel de curată și plină de iubire, care mă încarcă cu energie pozitivă de fiecare dată când ne revedem. Toate aceste suflete minunate fac parte din parcursul meu și din liniștea de care am avut nevoie în momentele grele.

-Mesajul de final, pentru colegii pe care i-ai reprezentat cu onoare, după cum ai recunoscut, a fost unul foarte puternic și motivațional: ”Să aveți curaj, să nu lăsați niciodată pe nimeni să vă spună că o problemă este prea grea pentru voi, să nu vă îndoiți niciodată de sclipirea și de capacitatea minții voastre. Plecați în lume cu capul sus, fiți curajoși, fiți curioși!”. Ce sfat ai, astăzi, pentru un tânăr absolvent de liceu, pregătit să înfrunte viața și să cucerească, la fel ca voi, un viitor de care depinde viața lor?

-Dacă ar fi să le las un singur gând celor care pășesc acum pe acest drum, acela ar fi să aibă curajul de a greși și forța de a o lua de la capăt. Trecerea de la liceu la facultate, sau direct în imprevizibilul vieții de adult, poate părea de-a dreptul înfricoșătoare la început. Însă cel mai mare secret pe care l-am învățat în acești ani este să nu lași pe nimeni, și mai ales pe tine însuți în momentele de îndoială, să îți spună că nu ești capabil.

Lumea din jur are nevoie de minți sclipitoare, dar, mai presus de orice, are nevoie de inimi curajoase. De aceea, fiți curioși, puneți întrebări, provocați status quo-ul și nu vă mulțumiți niciodată cu jumătăți de măsură. Viitorul nu este un scenariu scris dinainte care vi se întâmplă pur și simplu; este o pânză albă pe care o desenați în fiecare zi cu propriile voastre mâini și decizii.

”Pilonii mei au rămas neclintiți”

-În 2023 te întrebam, dragă Estera, unde te vezi peste 10 ani. Vorbeai atunci despre călătorii și planuri de afaceri, un domeniu care te atrage, dorindu-ți să fii ”un viitor CEO”. S-a schimbat ceva în acești trei ani? Care sunt acum planurile de viitor?

-Visul de a fi un viitor lider în business și dorința de a explora lumea au rămas la fel de vii, dar în acești trei ani au primit o doză solidă de realism, structură și maturitate. Am înțeles că, pentru a conduce și pentru a fi un lider vizionar, trebuie mai întâi să înveți să construiești de la bază și să înțelegi în profunzime mecanismele din spate. Planurile mele actuale nu se mai rezumă doar la tehnologie în sine, ci la modul în care pot folosi această temelie tehnică pentru a aduce soluții inovatoare pe piață și pentru a crea un impact real în viața oamenilor.

Un exemplu perfect în acest sens este Modus, un proiect de suflet pe care l-am început în facultate și care a devenit lucrarea mea de licență. Este vorba despre un profiler comportamental în criminologie bazat pe Inteligență Artificială, un sistem prin care am reușit să îmi îmbin toate rolurile din acești ani: de la dezvoltarea tehnică pură, până la managementul proiectului și validarea lui în lumea reală, prin discuții directe cu detectivi și reprezentanți IPJ. Vreau să îmi construiesc drumul spre antreprenoriat și leadership cu pași siguri, acolo unde abilitățile analitice și rigoarea informaticii întâlnesc interacțiunea umană directă și dinamica lumii de business.

Cât despre călătorii, ele au rămas o prioritate, dar acum le văd și ca pe o oportunitate uriașă de a-mi deschide perspectivele, de a înțelege culturi diferite și de a învăța cum funcționează lumea la nivel global. Pilonii mei au rămas neclintiți: ambiția, dorința de excelență și, mai presus de toate, libertatea deplină de a-mi crea propriul drum.

-Mulțumesc frumos pentru împărtășirea acestor gânduri și aștept cu nerăbdare și curiozitate următorul interviu! 

-Vă mulțumesc și eu din suflet pentru oportunitatea de a ne revedea, simbolic, prin intermediul acestor întrebări atât de profunde și atente. A fost o adevărată plăcere să privesc înapoi la drumul parcurs și sper ca gândurile mele să aducă inspirație celor care le vor citi.