Tineri și bătrâni, femei și bărbați. Adolescenți în haine alese, pentru petrecerea dintre ani. Chipuri luminoase, atmosferă de împăcare sufletească, de bucurie creștină. Așa au petrecut botoșănenii ultimele ore ale anului 2017.
În bisericile din Botoșani, mii de creștini au rostit rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite în anul ce a trecut și rugăciuni la intrarea în noul an. După participarea la slujbe, creștinii au pornit apoi spre case sau, cei mai tineri, către concertul din centrul orașului, spre a petrece alături de cei dragi trecerea către anul 2018.
Pe 1 ianuarie, prima zi a noului an, a fost oficiată Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, numeroși botoșăneni pășind cu evlavie în biserica din curtea Spitalului Mavromati, lăcaș închinat Sfântului Vasile cel Mare.
Vă oferim mai jos predica rostită la finalul slujirii de către preotul Daniel Dascălu, în Biserica Sfântul Vasile cel Mare Botoșani:
"V-aș ruga ca anul acesta timpul să nu mai fie al dvs. Să nu mai aveți timp pentru dvs., ci pentru celălalt"
Într-o vreme în care nici ușile nu mai stau zăgaz între frigul de afară și căldura de înăuntru, pentru că deja am trecut de la un timp trecut către o așteptare a veșniciei în poarta acestui an care se deschide înaintea noastră cu toate bogățiile lui de daruri, și nu în ultimă instanță cu toate provocările pe care ni le aduce, acum, la finalul acestei frumoase slujiri, îmi propun să vă pun la suflet doar trei cuvinte care să dezvolte în dvs. povești de viață pe care le întâlniți în anul care vine. Cuvintele sunt: Sfânt, Timp, Sărbătoare. Să le luăm invers: Sărbătoare, Timp, Sfânt.
Dacă le combinați, puteți vedea că este povestea omului, de când s-a născut și până când se odihnește în veșnicia lui Dumnezeu. Dar am ales aceste cuvinte pentru că sărbătoarea de astăzi este întreită. Pe de o parte suntem într-o sărbătoare a lui Dumnezeu, căci e sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. La opt zile de la naștere, ne arată că Dumnezeu, cel ce este deasupra tuturor făpturilor, deasupra creației și a timpului, se lasă limitat, circumcis, se lasă împrejmuit de mâna omului, pentru a arăta că și omul, dacă dorește, îl poate atinge pe Dumnezeu în intimitatea ființei lui. Iată de ce e bine, în anul care începe, să vă gândiți cu atenție la ce este sărbătoarea în sine. În latinește, sărbătoare vine de la servatoria, arăta de fapt disponibilitatea omului de a sluji. Paradoxal, doar preoții slujesc astăzi în timpul sărbătorii, pentru că ceilalți trebuie să se odihnească în Dumnezeu. M-am întrebat deseori cui slujește preotul, pentru că el este în postura în care trebuie să plângă cu cei care plâng și să râdă cu cei care râd. Iar în termeni lumești, aș zice că trebuie să fie un foarte bun actor dacă vrea să aibă priză și să transmită ceva. Însă în postura pe care o are în fața Sfântului Altar, preotul slujește și oamenilor, slujește și lui Dumnezeu. Iată de ce, am zice noi, pentru preot nu e sărbătoare fără slujire. Dvs. puteți fi slujitori ai lui Dumnezeu, trebuie să vă faceți din viață o sărbătoare și o slujire. O sărbătoare lui Dumnezeu și o slujire semenilor deopotrivă. Spun asta pentru că ne-am întâlnit aici cu toții, poate din respect pentru Sfântul Vasile, poate pentru că, după toată agitația de până acum, simțim nevoia liniștii sau poate că suntem puțin superstițioși, am venit cu Doamne ajută și apoi să ne meargă bine. În oricare dintre aceste situații am fi, este înțelept acum să ne gândim ce sărbătoare facem noi din viața noastră și ce sărbători trăim noi în viața lui Dumnezeu. Țineți minte că în fiecare duminică e o sărbătoare a Învierii și în fiecare zi a Învierii este un Paști fără sfărșit. Și dacă sărbătorile sunt trăite în pacea lui Dumnezeu, cu siguranță dvs. veți trăi mai mult cu Dumnezeu și mai puțin cu lumea. 
Timpul. E un an nou. Pentru că așa au vrut oamenii. Și, spunea aseară atât de frumos părintele Fercal, începutul anului a fost schimbat de-a lungul istoriei. Pentru creștini anul nou începe la 1 septembrie, pentru că este an liturgic. Dar pentru că suntem oameni ai Cetății, ai societății, avem și un an civil, anul care se raportează la 1 ianuarie. La luna lui Ianus, a celui care în tradiția latină privea și spre trecut, dar și spre viitor. Cam în postura aceasta suntem acum, poate nostalgici sau ușurați de trecutul nostru, gândind cu toții la un viitor frumos și luminos. Dar s-ar putea ca timpul pe care îl așteptăm să nu fie întotdeauna realist și să facem din timp o așteptare a nemulțumirilor și neîmplinirilor noastre. V-aș ruga ca anul acesta timpul să nu mai fie al dvs. Să nu mai aveți timp pentru dvs., ci pentru celălalt. Celălalt este peste tot în jurul nostru. Nu este la televizor, nu este în ziar, nu este în povești, ci lângă noi, fizic și complet. În celălalt, Hristos sălășluiește. În cei bolnavi, care sunt și aici, dar și cei care suferă în casele lor. Noi am rugat tuturor să aibă ani mulți și buni, dar întrebați pe cineva care se află pe patul de suferință, anii, timpul pentru cel suferind nu se măsoară în minute, luni, în săptămâni, ci în sănătate și în liniște. De aceea e bine să învățăm ca timpul nostru să devină timpul celuilalt, în slujirea celuilalt.
Și iată așa depășim trupul și nu mai suntem noi stăpâniți de timp, devenind mai aproape de Dumnezeu. (...) Hristos a fost născut atunci, dar se naște și acum în fiecare dintre noi. Hristos îi învăța pe cei de atunci, dar ne învață și pe noi. De aceea timpul la Dumnezeu nu cunoaște decât prezentul continuu, nicidecum trecutul, și nici așteptările noastre omenești. Timpul pe care îl avem în acest an trebuie să fie unul al purității. Ne-am rugat pentru înlăturarea dezbinării, a urii, a vrăjmășiei. Cel mai adesea omul se rupe pe sine în bucăți angoasând timpul pe care îl trăiește pentru că se simte neîmplinit, neîmpăcat și neliniștit. Timpul acesta al anului 2018 dați-i-l lui Dumnezeu și veți vedea că Dumnezeu vă dă din timpul lui, înveșmântat într-o liniște sfântă.
Vreți să știți cum se face lucrul acesta? Să ne gândim la Sfânt, cel de-al treilea cuvânt. Sfântul de astăzi, Vasile cel Mare, a trăit doar 49 de ani. Când mă gândesc că mai am câțiva ani și ajung la sfârșitul vieții sfântului, și eu nu nu am făcut nimic din ce a făcut el! Și de mine nu își vor aminti nici urmașii mei, dar iată că Sfântul Vasile a reușit în doar 49 de ani să ne arate că timpul este ceva relativ. Sfinții lui Dumnezeu ne arată că timpul nu este nici așteptare deșartă, nici un trecut dureros. Vasile înseamnă în limba greacă Împărat, și a fost cu adevărat un împărat, arătând că trupul și lumea pot fi înțelese și depășite cu înțelepciunea lui Dumnezeu. A făcut studii extraordinar de frumoase și strălucite. (...) S-a născut în anul 330, într-o familie binecuvântată, iar din familia sa, șapte membri au fost sfinți. (...) Vasile era un om al ordinii, pentru el haosul nu exista nici măcar în univers. Vasile, deși a trăit doar 49 de ani, ajunge să fie unul dintre cei mai mari părinți ai bisericii. 
Trebuie să vă gândiți că atunci când ieșiți pe ușă sunteți într-o altă lume. Și mă gândesc și vă întreb: de ce nu luăm lumea de aici cu noi și dincolo, când plecăm? De ce ne lăsăm toropiți de griji, de nevoi, de lipsuri sau de gândurile care ne macină? Anul trecut au fost omagiați sfinții închisorilor. Sfinții pentru care timpul nu avea nicio valoare, pentru că acolo erau torționarii care aveau grijă să le mănânce zi și noapte din liniștea lor. Sfinții aceia nu aveau acolo nici sărbătoare, trăiau singuri în propriul pat și se făceau pe sine mese sfinte pe care să slujească liturghii. Iar după ce au ieșit din pușcării, oamenii aceia au spus că atât de liberi ca acolo nu au fost niciodată. Și ne întrebăm: oare noi, cei de astăzi, nu suntem oare robiți? Că ieșim și cădem iar sub grijile acelorași angoase.
Ca să țineți minte trei cuvinte: Sărbătoare, Timp și Sfânt, propuneți-vă să deveniți și dvs. niște oameni care călătoriți într-o permanentă sărbătoare, depășind timpul, în căutarea sfinților. Dacă veți face lucrul acesta, veți fi niște oameni împliniți. Dacă veți încerca lucrul acesta, veți simți puțin dulceața pe care o produce prezența omului în preajma lui Dumnezeu. Dar dacă vă veți lăsa robiți de toate grijile lumii, când vă apucă grija, puneți-vă în fața icoanei și gândiți-vă: Sărbătoare, Timp, Sfânt. Și atunci vă face Dumnezeu din viață sărbătoare, vă umple Dumnezeu timpul cu ceea ce aveți nevoie, și sfinții vă vor ocroti cu rugăciunile lor. La mulți ani! La mulți în mântuire, pentru că doar în viețuire nu este suficient!