La proiecția de la Botoșani, publicul se va întâlni cu regizorul Marian Crișan, dar și cu doi protagoniști ai filmului, Daniel Bâliș și americanul Reginald Ammons.

Într-un interviu acordat publicației Știri.Botoșani.Ro, regizorul Marian Crișan a dezvăluit amănunte din timpul filmărilor, dar și povestea impresionantă a lui Daniel, adolescentul care a primit rolul principal în ”Warboy”.

”Nu este un film biografic, ci mai degrabă o ficționalizare a unor momente pe care bunicul meu Nicolae Popa le-a trăit în acei ani”, a mărturisit regizorul Marian Crișan.

”Am filmat în locuri în care accesul s-a făcut doar la picior!”

-Domnule Marian Crișan, duminică, 3 decembrie, veniți la Botoșani cu cel mai recent film al dvs., ”Warboy”, pe care îl anunțați drept un ”proiect cu elemente de western”. Dintru început, vă rog să ne spuneți care este publicul acestei pelicule, pentru că ați mărturisit faptul că el poate fi numit ”film de război”, dar și ”film pentru copii”. Cine intră în sală la ”Warboy”?

-Sunt un admirator al filmului american și a fost o plăcere pentru mine să pot merge în zona cinematografului de genul acesta, revizitându-l sau rediscutându-l din perspectiva românească. Scenariul s-a descoperit scriindu-l și este o fantezie, nu e ceva realist sută la sută sau biografic.

Filmul este un amestec de genuri - film de război, film coming of age - fiind o călătorie iniţiatică pentru un băiat, film cu elemente western şi film de aventură.

-Povestea filmului se situează în toamna anului 1944, mai exact finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Munții Apuseni. O călătorie inițiatică prin ”(v)estul sălbatic”. Ați amintit în câteva rânduri despre bunicul dvs., însă susțineți că nu este vorba despre un film biografic. Cum îl regăsim pe bunicul dvs. (adolescent în anii 44) în povestea ”Warboy”?

-Am pornit de la amintiri ale bunicului meu care era adolescent in timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Pe vremea aceea era argat la un om înstărit și avea grijă de caii acestuia undeva în Munții Vrancei. Aceste amintiri m-au pus pe gânduri și am început să construiesc un scenariu despre un adolescent în acele vremuri, un coming of age story. Îmi doream o călătorie epică pentru acest personaj, prin ochii căruia voiam sa descifrez sensurile sfârșitului războiului, departe de front. Exista potențialul unei călătorii prin munți, de aici și elementele de western și de road movie aduse în scenariu.

-Cât de greu a fost să filmați în inima munților, care au fost cele mai dificile probleme (mai ales cele de producție)?

-Am filmat 25 de zile, cel mai mult în Parcul Natural Muntii Apuseni, în locuri în care accesul s-a făcut doar la picior. Au fost momente în care echipamentul a fost dus cu jeep-uri pe drumuri forestiere în locuri în care accesul era foarte dificil. A fost însă și premiza unor filmări care a dus la ceva spectaculos, deorece avem secvențe pe creste de munte, treceri prin râuri de munte, peșteri sau defilee.

Toată filmarea este o amintire frumoasă pentru echipa noastră. Am fost ca într-o tabără în munți. După aproape doi ani de pandemie, de stat mai mult în casă, am stat tot timpul în aer liber, în pădure, împreună cu cei doi cai. Au fost două luni pline de soare și aer curat care au trecut ca o aventură pentru noi.

”Theodor este un talent înnăscut şi a fost o descoperire pentru mine”

-La 35 de ani, când debutați cu ”Morgen”, erați privit ca ”noua senzație a filmului românesc”. Au urmat premii, recunoașteri internaționale și, desigur, succes la public. Cum vedeți astăzi, după mai bine de un deceniu, cinematografia românească?

-Cred că cinematografia românească produce filme valoroase an după an, iar sistemul de finanţare a funcţionat destul de fluent în ultimii 10 ani. Nu ne putem plânge că nu suntem lăsaţi să producem filmele pe care le dorim, nu există cenzură politică aşa cum există de exemplu în mai multe ţări din blocul estic, care se consideră democratice. Sper ca regizorii şi producătorii tineri să poată să se lanseze în echipe noi şi în cadrul unor companii pe care să le deţină.

-Duminică, la Botoșani, în sală va fi publicul care a văzut ”Morgen”, ”Rocker” și ”Orizont”, dar și ”Berliner” și ”Valea Mută”. În ultimele două producții cinematografice ați lucrat cu doi actori cunoscuți la Botoșani. Este vorba despre Ioan Sapdaru, care în calitate de regizor de teatru a montat spectacole excelente pe scena noastră, pe care îl regăsim personaj principal în ”Berliner”. Și de mult mai tânărul actor Theodor Șoptelea, pe care l-ați distribuit în proiectul HBO ”Valea mută”. Cum ați lucrat cu cei doi actori din generații atât de diferite?

-Am lucrat cu mare bucurie cu ambii actori. Ion este fabulos, este un actor versatil, foarte atent şi un om cu care e o plăcere să colaborezi. Theodor este un talent înnăscut şi a fost o descoperire pentru mine. El a descoperit în ”Valea Mută” ce înseamnă cinematograful şi cred că va mai face multe roluri importante în film.

Actorii pentru mine sunt o parte creativă foarte importantă şi cred că trebuie să le dăm mai mult credit în realizarea filmelor noastre. Cred că fără actorii noştri şi talentul lor Noul Val Românesc de film nu ar fi putut exista.

”Daniel călărea foarte bine și trăia de dimineața până seara în preajma cailor, la grajduri”

-Cum ați ales actorii din ”Warboy”?

-Am făcut casting în foarte multe cluburi de călărie din țară. Daniel este din Bacău și prima noastră întâlnire a fost în 2020, pe când avea 13 ani. Am simțit de la prima întâlnire că poate juca acest rol. Daniel are un un instinct și un talent nativ și cred că poate să joace cinema. Am făcut multe teste cu el, și pe text și pe acțiune, călărie, mișcare. Alegerea lui a fost una cu sufletul, simțeam că poate să facă acest rol și știam că toată timiditatea și nesiguranța lui pot fi transformate în ceva în folosul jocului său și al filmului. Un alt lucru foarte important a fost că Daniel călărea foarte bine și trăia de dimineața până seara în preajma cailor, la grajduri. Asta a fost foarte important pentru mine. Ca detaliu, țin minte că la probele pe care le-am dat cu mai mulți băieți, le-am cerut să facă dacă vor și dacă pot o scenă desculți. Printre singurii care au dat aceea probă desculț a fost Daniel.

Reginald Ammons a fost încă o descoperire. Prin 2021, când eram încă în perioada de casting, am auzit că un actor american care locuia la Bucuresti dadea probe la un serial american care urma să se filmeze în România. L-am chemat și noi la probe și s-a dovedit o alegere potrivită, deoarece rolul de pilot american îi venea ca o manușă, el fiind texan la origini, știa să călărească și era pregătit pentru un rol care urma să îl solicite fizic. A fost o plăcere să lucrăm împreună și să construim personajul Earl, construcție care a plecat de la amintirile lui apropo de bunicii lui care luptaseră în Al Doilea Război Mondial și veneau dintr-un mic orășel din Texas, Littlefield.

Ceilalți actori din cast vin majoritarea din teatre din zona de Vest a României, de la Oradea, Cluj, Satu Mare, dar și de la București. De asemenea, am lucrat ca de obicei cu mulți figuranți și actori neprofesioniști, aleși din zona în care am filmat. Pentru tot castul, am căutat să aduc pe ecran chipuri, figuri speciale care să dea acel aer de film de epocă ce se petrece într-o zonă rurală din România anilor 40.

”Avem reacții foarte bune pe startul promovării filmului”

-Ce parcurs credeți (sau ați prevăzut deja!) că va avea acest film? Îl promovați doar în România sau și în afara țării? Va avea și un parcurs festivalier?

-Deocamdată îl promovăm în România, în cinematografe şi în cadrul unei caravane cinematografice care programează filmul în oraşe care nu mai au săli de cinema. Cred că spectacolul cinematografic trebuie să fie prezent şi în oraşele mici şi suntem încântaţi de întâlnirile cu publicul din aceste locuri, un public care răspunde la invitaţia la film, unul nostalgici, iar alţii mai tineri experimentând ceva la care nu au acces: filmul pe marele ecran.

-”Warboy” a intrat în cinematografe în 17 noiembrie. Cum este primit filmul de publicul din România?

-Suntem încântați să avem reacții foarte bune pe startul promovării filmului. Spectatorii intră într-un univers special, sunt transportați în timp și mulți ne spun că au trecut prin toate stările la vizionare. E interesant să ne întâlnim și cu spectatori din orașe mici, unde nu există cinematograf, și unde organizăm proiecții în caravană. Acești spectatori sunt foarte importanți pentru mine, deoarece ei văd film pe marele ecran foarte rar și receptează spectacolul cu un ochi sincer.