Anul acesta, pe 2 decembrie, se împlinesc 25 de ani de la strămutarea la cele veşnice a părintelui Ilie Cleopa, duhovnic iscusit și misionar neobosit.
Arhimandritul Cleopa – ”duhovnicul Moldovei”
La Mănăstirea Sihăstria, vestita vatră isihastă din Munţii Neamţului, Părintele Cleopa s-a îngrijit multă vreme de oi, petrecându-şi zilele în rugăciune şi cugetări duhovniceşti. Apoi, la 30 de ani, a fost pe neaşteptate ales egumen al mănăstirii. Acum, că era păstor de suflete, Stareţul Cleopa şi-a arătat degrabă iscusinţa în povăţuirea întru cele ale vieţii duhovniceşti, i-a învăţat pe monahi şi pe mireni totodată tainica lucrare a Rugăciunii lui Iisus şi cultivarea isihiei (liniştirea lăuntrică). Zi de zi, sute de oameni veneau către el, căutând povăţuire. Dăruit de Dumnezeu cu vedere duhovnicească, el înţelegea în chip tainic problemele şi nevoile fiecăruia, purtându-i spre o mai mare părtăşie cu Ziditorul lor. La ceasul morţii sale, în 1998, era socotit părinte duhovnicesc a toată România, dezvăluie cuvântul-ortodox.ro.
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de el s-a vădit încă din primele luni ale vieţii
Multe s-au schimbat în decursul acestui secol, din acea zi de 10 aprilie 1912, când în familia botoşăneană Ilie s-a născut cel de-al cincilea prunc, Constantin. De atunci, lumea veche s-a prăbuşit sub năvala modernităţii şi a fost cumplit încercată de două Războaie Mondiale, care au nimicit aproape cu desăvârşire orânduirea şi aşezarea de dinainte.
Ca toţi fraţii săi, şi micul Constantin, devenit mai târziu părintele Ilie Cleopa, a avut probleme de sănatate, aşa că mama sa l-a dus la Schitul Cozancea din Botoșani, aflat în vecinătatea satului natal, ca să facă rugăciuni pentru însănătoşirea pruncului. Ajunsă acolo, mama s-a închinat cu lacrimi la icoana Născătoarei-de-Dumnezeu şi, căzând în genunchi, a zis plângând: „Maica Domnului, îţi dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el!”
Apoi l-a trecut de trei ori pe sub icoană. Pruncul s-a făcut sănătos și de atunci, istorisea Părintele Cleopa, nu a mai suferit niciodată de vreo boală gravă.
În anii în care am fost cioban la oile schitului, am avut mari bucurii duhovniceşti – Părintele Ilie Cleopa
”Stâna, oile, trăirea în linişte şi singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi teologie. Era un bordei vechi în care mă adăposteam şi unde îmi aducea cineva din mănăstire mâncare. În aceşti ani m-am rugat mult şi am citit Sfânta Scriptură şi alte numeroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi”, istorisea Părintele Ilie Cleopa.
După aproape şapte ani de mănăstire, fratele Constantin este tuns în monahism şi îl primeşte ca ocrotitor ceresc pe Apostolul Cleopa. Puţini ani mai apoi, Dumnezeu îngăduie să fie încercate credinţa şi virtuţile agonisite de tânărul monah. În 1941, Schitul Sihăstria este mistuit aproape în întregime de un incendiu, care distruge toate chiliile, paraclisul şi acoperişul bisericii. Bătrânul Stareţ Ioanichie, acum în vârstă de 82 de ani. În aceste condiţii, Stareţul Ioanichie a hotărât să-l numească pe Părintele Cleopa, deşi pe atunci simplu monah, în rangul de egumen. Cu îndoieli, tânărul Cleopa i-a cerut sfatul pustnicului Paisie, vechiul său povăţuitor, care i-a scris:
„Nu te bucura când te-or pune stareţ şi nu te supăra când te-or scoate din stăreţie! Fă ascultare de bătrânul stareţ şi de soborul părinţilor şi lasă-te întru toate în voia lui Dumnezeu!”.
Era foarte evlavios, blând, îi îmbărbăta pe toţi, călugări şi mireni
Noul egumen, deşi dispreţuit la început de unii fraţi pentru că venise «de la oi», a ajuns să fie foarte preţuit atât de obştea schitului, cât şi de credincioşii refugiaţi aici de urgia războiului. Era foarte evlavios, blând, îi îmbărbăta pe toţi, călugări şi mireni, şi îndeosebi avea darul cuvântului prin care călăuzea şi hrănea duhovniceşte pe fiecare. Odată cu încetarea războiului din 1945, el a coordonat lucrările de refacere a schitului, începute în anul 1942, până la încheierea lor, după încă trei ani.
Câteva din sfaturile pe care obişnuia să le dea Părintele celor care-l cercetau:
Copiii să fie crescuţi de mici cu frica lui Dumnezeu; fiecare să se roage cât de mult, după porunca apostolească „Neincetat să vă rugaţi” (I Tesaloniceni 5:17); fiecare să aibă duhovnicul său, să se spovedească o dată pe lună, iar Sfânta împărtăşanie să o primească după povaţa duhovnicului; cei căsătoriţi să facă din casa lor o adevărată biserică; să trăiască în permanentă dragoste şi armonie creştină, după cuvântul pe care îl rosteşte însuşi Hristos: ”Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii față de alții”.
Darul Preasfântului Duh vine asupra aceluia care ascultă cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii
„Preacuvioase Părinte Stareţ, Preacuvioşi Părinţi şi fraţi, aşa cum vă văd aici, dragul mamei, aşa, pe toţi, să vă văd la bucuriile fără margini ale Raiului! De aceea vă rog din toată inima iubiţi Biserica, mamă! Să vă fie dragă Biserica şi, cât puteţi, ziua şi noaptea să mergeţi la biserică. Darul Preasfântului Duh vine asupra aceluia care ascultă cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii. Toţi sunteţi in slujba Mântuitorului şi a Maicii Domnului” (Fragment din Ultimul cuvânt al Părintelui Cleopa către obştea Mănăstiri Sihăstria, 1 martie 1998).
A fost un om al rugăciunii, al smereniei, al statorniciei şi al îndelungii răbdări toată viaţa sa
În ultimii douăzeci de ani, Părintele Cleopa se ruga foarte mult, până la 14-15 ore pe zi, şi avea momente de taină când nu voia să vorbească cu nimeni, nici chiar cu ucenicul său de chilie. Avea şi locuri de taină pentru rugăciune. Când era mai în putere, se ruga în pădure sau pe munte. În anii de bătrâneţe se ruga mai mult în chilie, singur. Alt loc preferat era stupina mănăstirii, unde avea o mică chilie şi unde îşi păstra cărţile şi manuscrisele. Avea darul lacrimilor la rugăciune şi adeseori se ascundea, ca să nu-l vadă cei din jur. Povestesc Părinţii că în mănăstire lăcrima în timp ce slujea Dumnezeiasca Liturghie.
Printre virtuţile strălucite ale părintelui se numără şi ostenelile sale pustniceşti
Mărturie în acest sens sunt locurile în care a sihăstrit în timpul prigoanei ateiste din perioada comunistă. Vadu Negrilesei este un loc consacrat în sensul celor afirmate, care se află în apropierea chiliei unde s-a nevoit Părintele Cleopa, arătându-se locuitor al pustiului şi înger în trup.
”Prin nevoinţă aspră şi prin răbdare nestrămutată Părintele Cleopa s-a ridicat la înălţimea duhovnicească a marilor cuvioşi care au lucrat pustiul cel neroditor, vărsând lacrimi pentru păcatele oamenilor şi pentru pacea întregului pământ”, susține preotul Filaret Ruscan pentru crainou.ro.
A zidit biserici şi mănăstiri, a ridicat obşti venerabile şi a întărit duhovniceşte mulţimi de credincioşi
Toate aceste evocări ale Părintelui Cleopa au menirea de a ne întări voinţa şi de a ne deschide orizontul duhovnicesc pentru a gândi şi a lucra după îndemnurile sfinţiei sale.
”În aceste vremuri, când Părintele Cleopa Ilie este propus spre canonizare, alături de prietenul său duhovnicesc Părintele Paisie Olaru, generaţiei noastre îi revine datoria morală de a ţine aprinsă flacăra credinţei, pe care aceşti părinţi au păstrat-o nestinsă în vremuri furtunoase. Totodată, avem obligaţia de a cinsti memoria părinţilor şi de a promova valorile neamului pe care ei le-au apărat cu multe sacrificii”, îndeamnă preotul Filaret Ruscan.
Părintele Cleopa s-a asemănat unei lumânări de ceară curată ce-a ars încet-încet pentru Hristos, aşteptând ziua şi noaptea ceasul Învierii. Să avem parte de rugăciunile sale!
.jpg)