Destinul tragic al Veronicăi Micle se frângea într-o noapte de 3 spre 4 august 1889, la Mănăstirea Văratec, la mai puțin de două luni de la moartea, nu mai puțin tragică, a lui Mihai Eminescu. "La sfârşitul vecerniei, aproape de miezul nopţii, călugăriţele de la mănăstirea Văratec au rămas nemişcate. Clopotele bisericii începuseră să bată rar şi funebru, a moarte. În casa cu etaj a maicii Fevronia Sârbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viaţă. Suntem în 4 august 1889. O agonie de douăzeci de ore punea capăt unei vieţi de 39 de ani", scrie Costin Tuchilă.
Lui X
Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge ...
Lângă-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt –
Astfel tu`n a cărui minte universul se răsfrânge,
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.
Și dorești a mea iubire... prin iubire pân` la tine
Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg,
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
Când măreața ta ființă poate nici n-o înțeleg.
Geniul tău planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții
Și numai din depărtare când și când să te privesc,
Martoră măririi tale să fiu pân` la pragul morții
Și ca pe-o minune`n taină să te-ador, să te slăvesc.
