Ion Pillat a fost un om politic important al vremii sale, a deținut funcții înalte în stat (deputat liberal în două mandate, secretar al delegații române la Conferința de Pace de la Paris etc.), a fost un poet foarte apreciat, a condus câteva reviste literare și în 1936 a primit premiul național pentru literatură, fiind ales membru corespondent al Academiei Române. Se stinge din viaţă în 1945, după ce regimul comunist i-a confiscat numeroase proprietăţi şi poezia i-a fost scoasă din toate manualele și cărțile oficiale.
Dinu Pillat face închisoare din 1959 până în1964. Arestat în 1959, Dinu a fost cap de listă, împreună cu Noica, în aşa-numitul "Proces al Intelectualilor", fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi la 10 ani de degradare civică pentru "crima de uneltire împotriva ordinii sociale". Petrece în puşcărie 5 ani şi 4 luni.
Bunicul lui Ion Pillat, Nicu Vizitiu-Pillat, a fost arendaș și mai târziu proprietar al moșiei Miorcanilor, pe care a lăsat-o moștenire celor doi fii ai săi (Gheorghe Pillat și Ion N. Pillat – tatăl poetului Ion Pillat). În memoria tatălui lor, cei doi fii au ctitorit pe la 1870 Biserica din Rădăuți. Tatal poetului Ion Pillat, Ion N. Pillat, un cunoscut moşier şi parlamentar al regatului independent de atunci, a construit pe moşia cumpărată la Miorcani un conac (pe o veche construcţie din anii 1830-1832), unde venea adesea cu familia pentru a petrece puţinul timp liber. Dupa moartea poetului, conacul a rămas fiului său, Dinu Pillat.
Spital, muzeu, centru cultural-pastoral sau... nimic?
În 1948, regimul comunist a preluat abuziv (naționalizat) conacul şi l-a transformat într-o secţie a spitalului Darabani. Astfel, din 1951 până în 1995, spitalul a deservit pentru asistenţa medicală a populaţiei din sat, dar şi a localităţilor din jur.
În 1987, în anexele care serveau odinioară muncitorilor de la vechiul conac s-a amenajat un muzeu în care au fost aduse obiecte aparţinând familiei Pillat. După 1990, conacul cu anexele sale, cu livada şi curtea imensă, precum şi pădurea din afara localităţii, care au aparţinut lui Ion Pillat şi apoi fiului său, au fost revendicate de rudele rămase în viaţă, Cornelia (soţia lui Dinu Pillat, plecată la Domnul în 2005), şi fiica lui Dinu Pillat, Monica (singura supravieţuitoare).
După desfiinţarea spitalului, în 1995, în urmă au rămas clădiri deteriorate, ruine apăsate de suferinţele celor ce se propăşiseră acolo. Semne timide de refacere a atmosferei culturale, declaraţii chinuite ale autorităţilor vremii, o spargere devenită aproape legendă şi cam atât.
Lipsa de fonduri pentru întreţinere şi renovare, vestea că s-au furat obiecte din micul muzeu de la Miorcani, precum şi starea avansată de degradare a clădirilor le-au determinat pe moştenitoarele familiei Pillat să doneze cele patru clădiri ale conacului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu 10 hectare de teren, dintre care 3,8 ha intravilan, situat în jurul clădirilor conacului, şi 6,2 ha de pădure, pe malul râului Prut. Intenţia, consemnată în actul de donaţie, a fost ca acestea să fie renovate şi transformate într-un centru social-cultural. Din momentul în care casa lui Ion Pillat de la Miorcani a fost donată Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ea a devenit Centrul Cultural Pastoral- Misionar "Ion Pillat" din Miorcani. Aşadar, în vara anului 2002 clădirile care au aparţinut moşiei Pillat au fost preluate de IPS Dr. Daniel, Mitopolitul Moldovei şi Bucovinei, fixându-se la faţa locului planurile de refacere a clădirilor şi de organizare a noii instituţii.În anul 2005, presa vremii încă relata că Mitropolia Moldovei va restaura Conacul Ion Pillat de la Miorcani, clădire aflată încă de atunci într-o avansată stare de degradare.
Directoarea Direcţiei de Cultură din acea vreme, Dana Petrariu, confirma angajamentul oferit de Mitropolie în vederea înfiinţării la Miorcani a unui Centru ecumenic. "Lucrările de restaurare vor începe la conacul Ion Pillat în cel mai scurt timp, cu fonduri de la Mitropolia Moldovei. Clădirea a fost iniţial conac, după care o perioadă a fost folosită ca spital, în cele din urmă fiind revendicată de urmaşii lui Ion Pillat şi donată Mitropoliei, cu tot cu terenul aferent", declara în urmă cu aproape 10 ani Dana Petrariu.
În planurile iniţiale, se prevedea şi amenajarea unei expoziţii Ion Pillat, a unei biblioteci, alte spaţii urmând să fie destinate organizării unor tabere de creaţie, precum şi activităților cu specific ecumenic.
Miorcanii astăzi!
Mare tulburare sufletească este să calci, astăzi, pe vechea moşie a Miorcanilor... Clădirile dor privirile celor care ajung în conac aşteptând să regăsească acolo suflul familiei Pillat. Miros greu, de vechi şi negrijă, fotografii aruncate pe pereţi de cel puţin 10 ani, cu aceleaşi etichete îngălbenite şi obosite de timp.Încăperile conacului găzduiesc utilaje de tăiat lemn, undeva privirea se izbeşte de o... masă de ping-pong cu o paletă ce odihneşte pe un colţ, semn că sportul la conac este... la el acasă. Stive de scânduri proaspăt tăiate, altele pregătite de lucru. Ceapă de toamnă aruncată la uscat, resturi de toate cele, depozite de nimicuri...
Monica Pillat: "Mi s-a transmis că nu pot renova pentru că este monument istoric"
Monica Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, singura care mai vieţuieşte astăzi, ne-a confirmat că donaţia către Mitropolie s-a făcut în spirit de încredere că domeniul de la Miorcani va fi restaurat şi redat circuitului cultural. Pentru că, spune Monica Pillat, donaţia s-a făcut pentru "înfiinţarea unui centru pastoral-cultural". Cu toate acestea, după ce au fost preluate clădirile şi terenurile, la Miorcani nu s-a schimbat nimic. "Mama mea a donat Mitropoliei Moldovei casa, pentru înfiinţarea unui centru pastoral-cultural. Mi s-a transmis că nu o pot renova pentru că este monument istoric. Asta a fost explicaţia lor până acum. Prin 2002 am aflat şi noi, din ziare, că nu mai e aproape nimic acolo. Mama, din disperare, a crezut că măcar biserica va avea respect pentru ce este acolo", ne mărturiseşte Monica Pillat.
Azilul pentru bătrâni cu bani!
Preotul din parohia Miorcani, Remus Octavian Hrușcă, spune că, la început, urmașii familiei Pillat au vrut să facă donaţia către Primăria din Miorcani, însă administraţia locală din acele vremuri nu şi-a asumat costurile restaurării şi ale întreţinerii ulterioare. Statul refuza, aşadar, să ia pe gratis ceea ce în urmă cu jumătate de secol îşi însuşise cu forţa! Familia Pillat, în speranţa că va salva ceva din domeniul de la Miorcani, s-a îndreptat spre Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
"Monica Pillat a vorbit a decis să doneze Mitropoliei Bucovinei. Atunci era Patriarhul Daniel, s-a făcut act de donaţie, astfel că în 2002 s-a preluat biserica, proprietatea, clădirile, terenul şi pădurea, în vederea transformării acestor clădiri într-un centru cultural-social", recunoaşte preotul parohiei Miorcani.
Doar că, după mai bine de un deceniu, planurile nu mai au nicio conotaţie culturală, ci vorba duce spre înfiinţarea unui... azil de bătrâni. Dincolo de faptul că, în mirosul greu de vechi, dincolo de stridenţa dezordinii şi de negrija apăsătoare, cu greu îţi poţi imagina în acel loc un mirific domeniu pentru bătrâni, problema de fond rămâne schimbarea destinaţiei unei donaţii. Chiar dacă nu suportă implicaţii financiare, donaţia, în sistemul juridic românesc, este un contract între două părţi, ambele obligate să respecte termenii conveniţi la momentul încheierii. Or, întrebat dacă se ia în calcul o asemenea obligaţie, preotul Remus Octavian Hruşcă a spus că nu "este nevoie de informarea celeilalte părţi din contractul de donaţie".Mai mult, preotul paroh a manifestat o viziune extrem de interesantă asupra a ceea ce va fi să însemne Conacul Pillat într-un viitor strălucit, bineînţeles după ce banii necesari restaurării şi renovării domeniului vor veni de undeva, nu se ştie de unde...
La sugestia unui jurnalist ca la Miorcani să se înfiinţeze un centru cultural-educativ, preotul s-a dovedit a fi foarte spontan: "Asta nu aduce bani!". Perplexitatea de pe chipurile celor de faţă a mai primit, în minutele ce au urmat, o lecţie de economie şi afaceri. Întrebarea este retorică: "Şi bătrânii aduc bani?", dar preotul ne luminează. "Bătrânii au pensie şi se autosusţin financiar", este răspunsul pe care toţi cei de faţă îl ascultă cu strângere de inimă. Pentru că, asta e!, nimeni nu se gândea că biserica va înfiinţa azilul pentru bătrânii cu pensii, dimpotrivă!
Victor Teişanu: "Trebuie să se intervină la nivel înalt"
Ideea înfiinţării unui cămin de azil în conacul familiei Pillat îl surprinde şi pe poetul Victor Teişanu, care manifestă aceeaşi neîncredere în capacitatea statului şi a bisericii de a salva de la ruinare un monument al culturii naţionale.
.jpg)
"Trebuie să se intervină la nivel înalt. Prin anii 90, erau acolo câteva obiecte originale. Sunt astăzi la Muzeul Judeţean mai multe obiecte de mobilier, câteva picturi de Maria Brateş, soţia lui Ion Pillat. Acele obiecte constituiau totuşi un nucleu de muzeu, se putea reface acolo atmosfera, se reda într-un fel respiraţia poetului. Parcul era foarte frumos, pentru cine nu știe cum era pare și acum un paradis. Acum 50 de ani era impozant, cu copaci multiseculari, specii rare... Dar vă imaginați cum era în vremea lui Pillat! Acum am văzut că există o livadă nouă, cu copaci aliniați... Doamna Monica Pillat ar fi bine să ni se alăture efortului general de a opri o greșeală ce va fi greu de reparat", spune Victor Teişanu.Monica Pillat, prinsă în calvarul care nu se mai termină!
De partea cealaltă, Monica Pillat, obosită de acest calvar al familiei ce pare să nu se sfârşească niciodată, este gata să cedeze în faţa acestei idei, să sacrifice moştenirea culturală, dacă această este singura soluţie rămasă pentru a salva de la pieire clădirile care au aparţinut străbunilor săi.
"Locul acela, chiar dacă ar fi azil de bătrâni, tot ar trebui restaurat mai întâi. Va trebui, desigur, să vorbesc cu IPS Teofan. Acolo a mai funcţionat un spital. Noi am mai făcut odată acolo un muzeu, dar a fost vandalizat. Ce a rămas se află în arhivele Muzeului Judeţean. O ladă săsească pictată, tablouri pictate de mama mea (Maria Pillat Brateş, soţia lui Dinu Pillat, nota red.). Este preferabil să se facă acel azil acolo, sub oblăduirea bisericii, DACĂ asta înseamnă să se restaureze mai întâi. Eu nu mai am curaj să fac nimic cultural acolo", spune Monica Pillat.
Marea spargere devenită legendă şi moştenirea pitită în depozitul unui muzeu!
Înainte de desfiinţarea punctului muzeal de la Miorcani a avut loc acolo o spargere. La vremea respectivă au fost sesizate şi organele de poliţie. Au dispărut câteva obiecte din patrimoniu care nu au mai fost niciodată recuperate.
Cât de mare a fost celebrul furt de la conac? Câte obiecte au dispărut de la Miorcani, câte mai există astăzi şi ce viitor au ele?
Directorul interimar al Muzeului Judeţean Botoşani, Sergiu Balanovici, a scotocit în depozitele instituţiei, pentru a "reface" drumul pieselor care poartă amprenta familiei Pillat. Prima lămurire necesară vine în legătură cu statutul obiectelor primite de la familia Pillat, intrarea acestora în patrimoniul statului fiind prin achiziţie, nu prin donaţie, acele obiecte find expuse, o vreme, în conacul de la Miorcani, unde a funcţionat un punct muzeal.
"La Miorcani a existat, este adevărat, un punct muzeal care s-a desfiinţat între timp. Dar în arhivele noastre nu figurează nicio donaţie. În anul 1988, Muzeul Judeţean Botoşani a achiziţionat, prin Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Botoşani, de la diverşi particulari, din câte ştiu eu, 65 de piese de interes muzeal, plus 55 de fotografii de epocă şi 6 litografii. Aceste obiecte au fost achiziţionate, evaluate de un colectiv de specialişti ai muzeului, este trecută şi valoarea lor. Printre aceste obiecte, de la doamna Cornelia Pillat (soţia lui Dinu Pillat, nota red.) au fost achiziţionate 12 obiecte", a precizat Sergiu Balanovici, până nu demult şeful secţiei de Memorialistică din cadrul Muzeului Judeţean.
Cele 12 obiecte au fost introduse, completează directorul interimar al Muzeului Judeţean Botoşani, în patrimoniul instituţiei de la numărul de inventar 3004 la 3015. Pe cele 12 obiecte, conform procesului-verbal, s-au achitat 25.000 de lei, la valoarea de atunci, şi anume: un jilţ lemn spaniol, estimat şi achitat cu 3000 de lei, un fotel - 3000 de lei, banca de Transilvania - 5000 de lei, 4 tablouri - fiecare 1500 lei, o carpeta caramani - 3000 lei, o carpetă persana - 4500 de lei, două farfurii, una de epocă – 100 lei şi una de Maramureş 200 lei, şi o oală de Transilvania – 200 lei.Astăzi, 8 piese dintre cele achiziţionate de la familia Pillat se află sub acoperişul Muzeului Judeţean, în patrimoniul secţiei Memorialistică. Banca de Transilvania a fost transferată în patrimoniul Muzeului de Etnografie (cu număr de inventar 2441), secţie care face parte tot din Muzeul Judeţean. Două farfurii, una de epocă şi una de Maramureş, au fost transferate la Muzeul George Enescu din Dorohoi (nr. inv. 3014, înregistrată cu nr.inv. 1361 la Dorohoi, şi nr.inv. 3015, la Dorohoi primind nr.inv 1362).
La desfiinţarea punctului muzeal de la Miorcani, obiectele au fost aduse la Muzeul Judeţean Botoşani, însă nu toate 12, ci numai 11 dintre ele. Unul avea să dispară, fără a mai fi recuperat vreodată.
"Dintre cele 12 piese s-a furat un obiect numit oală de Transilvania, estimată atunci la 200 de lei, sub numărul de inventar 3013. Până astăzi, din câte ştiu, autorii furtului nu au fost identificaţi şi piesele nu au mai fost recuperate. Restul pieselor sunt în stare foarte bună. Noi intenţionăm ca unele dintre ele să le propunem pentru clasare în categoria Tezaur, ca bun de patrimoniu naţional, este vorba despre patru tablouri în acuarelă semnate de Maria Pillat Brateş, fiica lui Ion Pillat, tablouri care se află la noi", spune Sergiu Balanovici. De-a lungul timpului, au mai fost făcute adrese către Poliţie, în 2008 de către fostul muzeograf Ionel Bejinariu, prin 2011 s-a făcut altă adresă, de această dată de către Sergiu Balanovici. În continuare, autorii furtului au rămas neidentificaţi.
Dănuţ Huţu: "Biserica a aşteptat intervenţia Ministerului Culturii"
Dănuţ Huţu, actualul director al Direcţiei de Cultură Botoşani, recunoaşte necesitatea unei intervenţii de urgenţă în cazul conacului de la Miorcani, iar schimbarea destinaţiei, din centru cultural-misionar în azil de bătrâni o consideră riscantă în situaţia unei clădiri monument istoric.
"Biserica a aşteptat intervenţia Ministerului Culturii ca să sprijine restaurarea clădirilor. Schimbarea destinaţiei unei donaţii se face doar cu acordul Direcţiei de Cultură, al Ministerului Culturii. La noi, oficial, nu a ajuns nicio cerere de pe raza parohiei Miorcani sau a Mitropoliei. Dacă vor continua acest demers vor intra sub incidenţa legii. Legea 422 spune că orice intervenţie, schimbare de destinaţie se face cu avizul Ministerului Culturii, şi se contituie o contravenţie. Conacul este clasat ca monument istoric", spune Dănuţ Huţu.Hăţişurile legislative se încurcă şi mai tare, însă, atunci când se aduce în discuţie existenţa unui contract de donaţie. Iar legea pare să se dea, politicos, la o parte. "Aici, neîndeplinirea sarcinii ţine de codul civil, ţine de părţile contractului de donaţie. În lipsa unei solicitări din partea lor, dacă se va interveni asupra monumentului istoric, noi putem acţiona doar după ce s-a constatat că s-a schimbat destinaţia, abia atunci existând fapta", completează şeful Direcţiei de Cultură.
Aşadar, totul cade în sarcina donatorului şi ţine de buna credinţă a donatarului. "Dacă vor decide de comun acord poate vor primi fonduri şi vor restaura, pentru a salva clădirile. Trebuie să păstreze forma, să nu modifice clădirile, pereţii. Dacă se face compartimentare, ceea ce implică un azil de bătrâni, este nevoie de avizul Ministerului Culturii", spune Dănuţ Huţu, care vede, însă, o soluţie mai practică în administrarea locală, care să ofere o "destinaţie culturală, pentru că în zona aceea nu prea există instituţii, o universitate de vară, chiar şi împreună cu Biserica. Unde s-ar desfăşura activităţi, poate şi o bibliotecă".
Există soluţii?
Clujeanul născut în Darabani, Ştefan Teişanu, antreprenor cultural, preşedintele Asociaţiei Fapte şi organizator al Zilelor Nordului de la Darabani, unul dintre cei implicaţi în salvarea conacului Balş şi transformarea lui în edificiu cultural, este optimist, cu condiţia ca cei implicaţi să îşi dovedească interesul în salvarea acestui monument istoric. I-am solicitat un punct de vedere şi ne-a răspuns exemplificând din propria experienţă. "Primăriei Darabani, proprietară a conacului Balș din localitate, i-am propus o linie de finanțare de la EEA Grants, fonduri norvegiene pentru transformarea clădirilor monument istoric în muzee. Eu am scris proiectul, am cerut Primăriei să facă expertiza tehnică a clădirii, să-și dea acordul pe proiectul propus de noi și să-l semneze împreună cu asociația mea, ei în calitate de Solicitant, noi în calitate de Partener responsabil cu strategia culturală și managementul cultural. În această lună așteptăm răspunsul de la finanțator, am ajuns în ultima etapă a evaluării. Finanțări asemănătoare mai oferă ambasada SUA și diferite fundații private. Ministerul Culturii, prin AFCN oferă sume mai mici (circa 15.000) pentru proiecte de mai mică anvergură, care pot însă constitui un început bun pentru acțiuni mai ample de renovare", spune Ştefan Teişanu.
Bineînţeles, mai adaugă Ştefan Teişanu, cele de mai sus s-ar potrivi unui proiect cultural (ex. muzeu, centru de cercetare, de conferințe etc.), a cărui sustenabilitate financiară ar fi însă greu de asigurat în lipsa infrastructurii turistice. Mai mult, spune el, "o îmbinare (unii i-ar zice "compromis") între funcțiunea culturală și cea lucrativă ar fi poate mai ușor de pus în practică, după exemplele apropiate ale conacelor de la Polizu sau de la Șoldănești transformate în pensiuni și spații pentru evenimente, care păstrează firave propuneri de turism cultural, în sensul că păstrează câte o plăcuță memorială ici și colo sau câte un stejar secular. Poate că parohia Miorcani ar găsi interes în această ultimă variantă și ar avea și înțelepciunea de a exploata mai bine și istoria culturală a clădirii".
Un alt punct de vedere, mult mai tranşant, vine de la Iaşi, unde prof. univ. Corneliu Iaţu (decanul Facultăţii de Geografie), născut în Miorcani, este de părere că ar trebui laut în calcul şi cadrul natural al locului. "Se pot face multe, dar atata timp cat domeniul este sub autoritatea Mitropoliei, nu stiu cat de permisivi si permeabili sunt in acest sens. Acolo se poate face si un parc dendrologic superb alaturi de restaurarea cladirilor si integrarea lor in circuitul turistic, agroturism, turism cultural sunt doar cateva directii. Ar fi fost principalul punct de atractie din zona. Domeniul trebuie gandit ca un domeniu de palat de tip parc pentru ca are toate atuurile sau macar un parc dendrologic. Pe de alta parte, dupa ce se va face totul ar trebui gandit cum se va sustine ce s-a realizat", spune prof.univ. Corneliu Iaţu.
Jurnalistul Alexandru Aioanei, de la publicaţia Dărăbăneni.ro, profesor de istorie şi doctorand, crede că soluţia ar fi păstrarea monumentului în zona culturală. "Personal nu cred ca se va schimba mare lucru, Biserica nu va face nimic fără ajutorul și banii statului. Soluția ideală ar fi restaurarea cu fonduri europene și transformarea într-o tabara de agrement și creație pentru copii, pentru a se putea valorifica moștenirea cultural-istorică. Prin azil de bătrâni nu cultivi nici o moștenire. Dar nu cred că se va schimba, Mitropolia are în administrare mai multe clădiri, de astfel monument istoric, si nu le-a făcut nimic până azi".
Azil de bătrâni, centru cultural, pastoral, misionar, parc dendrologic, turism cultural... Cine va salva Conacul de la Miorcani şi, odată cu el, o memorie ce ţine de istoria unei familii, a unui loc şi a unui neam? Cu ce sunt mai buni cei de azi faţă de cei de acum 50-60 de ani?
(Florentina Toniţă)
Vă oferim, în Galeria Foto, imagini de la Miorcani, interior şi exterior. Un Miorcani care continuă să doară!
