Cornelia Kernbach
Născută într-o zi de 9 iunie, la Botoșani. A scris și poezii, Nicolae Iorga spunând despre ea că este o "poetă delicată". A căutat toată viața să se lumineze pe sine înainte de a instrui pe alţii. Pe piatra funerară a mormântului ei este inscripţionat numele "Cornelia din Moldova". A fost una dintre primele femei-medic din România!
Cornelia Kernbach, s-a născut în 9 iunie 1866, la Botoşani, în familia unui funcţionar de la poştă, Iosif. Mama, Otilia, lucra la Şcoala de fete.
Cornelia Kernbach a obţinut Bacalaureatul în litere şi ştiinţe la Iaşi, în 1883. A continuat studiile în Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe naturale, iar începând cu 1885 şi la Facultatea de medicină (cu teza de doctorat "Convulsiuni infantile. Studiu experimental şi clinic"). A activat sub îndrumarea dr. I. Vlădoianu, dr. N. C. Thomescu.
Cornelia Kernbach a fost a treia femeie-medic din România, absolventă a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, după Hermina Walch Kaminscki şi Olga Tulbure-Secara.
În ianuarie 1894 a plecat la Paris, pentru specializare. Prof. dr. Alex. Obregia, care a semnat prefaţa manualului "Noțiuni de medicină și farmacie populară", preciza: "Totul e în cuvinte lămurite pe înţelesul tuturor, cuprinzând toate cunoştinţele trebuitoare cu legătură metodică între părţi şi numeroase ilustraţii potrivit alese".
"Cornelia din Moldova" a debutat și în literatură. A fost "o poetă delicată", aşa cum o caracteriza N. Iorga, însetată de viaţă şi de cunoaştere. După o prelungă tăcere, în 1916, a reuşit să strângă într-un volum de 205 pagini poeziile "Câte au fost", sub pseudonimul de Cornelia din Moldova, fiind ilustrate de Jean Steriade şi Alexandru Satmary, pictori şi graficieni de renume.
Poeziile nu sunt datate, dar la fiecare în parte este trecută localitatea unde a fost scrisă, în ţară: în oraşul său natal Botoşani, la mânăstiri (Agapia, Sihla, Sihăstria), Dorohoi, Sinaia, Poiana Ţapului, în străinătate: la Paris, Saint-Cloud, Sèvres, Roma, Neapoli, Veneţia, San Remo, Monte Carlo, Karlsbad.
A publicat în Românul, Lupta, Viaţa românească, Revista nouă, Tribuna liberă, Dochia, Viitorul româncelor, dar şi în presa din Botosani.
Până la 12 aprilie 1933, când a trecut la cele vesnice, Cornelia Kernbach-Tatuşescu a căutat să se lumineze pe sine înainte de a instrui pe alţii. A fost înmormântată în cimitirul Sfânta Vineri din București, având pe piatra funerară inscripţionat numele Cornelia din Moldova.
