Pe 21 ianuarie 1920 se năștea la Brăești, județul Botoșani, cel care avea să rămână peste ani drept făuritorul școlii ieșene de acuarelă. A fost un pictor de excepție și un profesor cu har, care a știut să ofere cu generozitate din talentul său numeroșilor ucenici.
"Împătimit de natură, cu spirit liric, Radinschi a preferat peisajul de iarnă ori crepusculul, ambele, teme care i-au oferit şansa de a utiliza efectele de lumină și cromatica savant orchestrată". (Dan Hatmanu)
Provenit dintr-o familie cu nouă copii, Constantin Radinschi a mers mai întâi la școala din satul Brăești, apoi a urmat cusurile Şcolii Normale de Învăţători de la Şendriceni. Este locul unde descoperă culoarea și unde începe să picteze sub îndrumarea profesorilor săi, Călin Alupi și Gheorghe Stefan. Are primele expoziții la Dorohoi. Urmează apoi Institutul de Arte Frumoase Iaşi. Aici îi are ca profesori pe Corneliu Baba şi pe Ion Irimescu, dar și pe pe Jean L. Cosmovici, Petre Troteanu, Neculai Popa.
La finalul studiilor universitare revine pe plaiurile natale, astfel că anul 1946 îl găsește la Dorohoi, unde activează ca profesor de desen la Liceul de băieţi "Gr.Ghica VV" Dorohoi. Printre elevii săi, Sergiu Rugină, Constantin Ispir sau Val Gheorghiu. În aceeași perioadă, este coleg de catedră cu ilustrul profesor de istorie Gheorghe Romândașu, alături de care deschide, în anul 1952, un muzeu cu secţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturale, implicându-se ulterior în organizarea muzeelor dedicate lui George Enescu, de la Dorohoi și de la Liveni.
De la Dorohoi va fi transferat, în anul 1962, la Facultatea de Arte Plastice a Universitatii de Arte "George Enescu" din Iasi, iar vreme de zece ani (1970-1980) va preda Design si la Universitatea Tehnica "Gh. Asachi" din Iasi.
"Îl întâlneam aproape zilnic în curtea atelierului din Armeană, unde venea foarte devreme la lucru. Făcea parte din generația veche, învățat cu disciplina, cu munca îndârjită, cu respectul față de înaintași, față de marea artă. În artă este cunoscut ca acuarelist, abordând peisajul în care pune mult sentiment și poezie, deși a demonstrat la câteva expoziții că poate aborda și o manieră modernă, în genul lui Pollock", spunea despre pictorul Constantin Radinschi un alt mare artist al vremilor noastre, Dan Hatmanu.
Constantin Radinschi obține în anul 1954 statutul de membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În anul 2000, i se acordă titlul de "Cetatean de onoare" al municipiului Iasi.
"Constantin Radinschi a fost un mare pictor al veacului XX. Nu doar pentru Iaşi şi Moldova, ci pentru întreaga ţară", mărturisea, într-un articol din 2008, în Ziarul Lumina, Arhim. Timotei Aioanei, cel care i-a fost alături până în ultima clipă a vieții pământești. De aceea mărturia sa este una nu doar a unui observator atent al lumii artistice, dar și a unui admirator și prieten devotat: "Ca pedagog, a fost aspru. Punea note mici pentru a scoate mai mult de la ucenicii săi. Dintre foştii săi discipoli unii au ajuns pictori mari, cunoscuţi şi apreciaţi la fel ca şi învăţătorul lor. Vorbea puţin, părea exigent, măsura din priviri interlocutorul, şi foarte târziu, după multe întâlniri, îşi deschidea sufletul. Constantin Radinschi mi-a mărturisit de mai multe ori iubirea pentru ţinutul natal. Este o chemare sfântă, pe care numai unii o aud şi o urmează. A dorit mult şi a finalizat până la urmă visul de a organiza muzeul din Dorohoi şi o casă memorială închinată muzicianului George Enescu la Liveni, în acelaşi ţinut plin de poveşti şi taine. Talentat şi atent, a muncit mult, organizând numeroase expoziţii în ţară şi-n străinătate. Lucrările lui bucură acum oameni din toată lumea şi aduc lumină într-o lume care mai are încă mult întuneric".
S-a stins din viață în ziua de 7 aprilie 2003, la Iași.