Constantin Piliuță
Foto: Curierul Național
Se împlinesc astăzi 14 ani de la plecarea unuia dintre cei mai importanți pictori ai ultimului secol, artistul luminii și al culorilor calme, armonioase.
Constantin Piliuță s-a născut pe 4 februarie 1929, în Botoșani, și s-a săvârșit din viață în ziua de 3 mai 2003, în București. Ludic, boem, nonconformist, iubitor de oameni, generos. Constantin Piliuţă este un pictor al armoniei, al liniei sugestive, fără a accentua culoarea ca reper cromatic al temelor pe care le abordează. Artistul "prinde" lumea în înălţimi care domină prin sobrietate. Siluete aparent fragile, dar de o forţă impresionantă. Unul dintre cei mai frumoşi pictori români contemporani.
A studiat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București (1945 - 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară. Distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971, Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române, 1974.
"Meseria de artist se gândeşte mereu; la fiecare vârstă te apropii de ea într-un alt mod, pentru că misiunea artistului, a pictorului în mod special, este aceea de a intra în casele oamenilor şi de a învăţa copiii să crească în spiritul bucuriei culorilor", mărturisea Constantin Piliută.
"Constatin Piliuță se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împleteste cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunarii, de pamântul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimină detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pura și vitală", spune Constantin Prut despre arta lui Constantin Piliuţă, în "Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană".
Tudor Octavian îl portretizează pe artistul născut în Botoșani cu un simț al realității menit să surprindă omul Piliuță: "Avea mult talent la prieteni". Îi plăceau oamenii, viața, duhul armoniei sufletești.
Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de arta românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varșovia (1979), Varșovia, Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994). Ia parte la manifestări internaționale la New Delhi (1965); la Paris Salonul independenților (1973), Kosice (1974); Cangnes-sur-men (1977) Festival international de pictură; Expoziții personale: București 1957, 1962, 1968, 1972, 1973, Veneția (1967); Malmo (1970); Odorheiu Secuiesc (1971).
