"Figură de letopiseţ, scriitor de viţă veche, nobil la propriu şi la figurat. Om simplu în credinţă şi vast în cultură. Autorul cărţii "Trecute vieţi de doamne şi domniţe". A murit în Aiud cu puţin înainte de eliberare", scrie Ioan Ianolide, în cartea "Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă".
Constantin Gane s-a născut pe 27 martie 1885, la Botoșani, și a murit pe 12 aprilie 1962, în închisoarea de la Aiud.
Constantin Gane povestea că străbunica lui dinspre mamă, Anastasia Vasile Greceanu (1797-1859), ar fi fost cea care l-ar fi inspirat pe scriitorul Vasile Alecsandri pentru celebrul personaj "Coana Chirița".
Constantin Gane a urmat studiile în orașul natal, absolvind în 1903 Liceul „A.T. Laurian". Ulterior a făcut studii de drept în Germania, unde își ia și doctoratul, la Rostock, în 1910.
Revine în țară și activează, cam 15 ani, ca avocat la Botoșani și București. Participă în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914, Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922).
Este ambasador în Atena, vreme de câțiva ani, între 1940 și 1941. A fost condamnat de regimul comunist în 1949 și, urmare a acestei condamnări, moare în închisoare de la Aiud.
Impresionantă mărturie despre sfârșitul lui Constantin Gane avem de la George Ungureanu, în cartea "Camera zero":
"Într-o seară, după numărătoare, [Alexandru Mironescu n.n.] intră în legătură, prin țeavă, cu Constantin Gane, aflat în celula de sub noi, la etajul unu. Acesta era pe sfârșite, de abia își mai trăgea sufletul. Suferea de spondiloză.
- Domnilor, ne zise profesorul, de abia pâlpâie viața în el, e pe sfârșite! Nu mult după aceasta, Constantin Gane, cu un ultim efort, s-a ridicat la geam și a strigat printre jaluzele:
"Aici este Constantin Gane. Să știți că mor în pușcăria asta nevinovat!"
După acest ultim strigăt, adresat de el acestei lumi rele, a fost scos pe brațe de un caraliu de serviciu și dus la spital, de unde după câteva zile a fost adus înapoi, tot pe brațe, căci nu avea mai mult de trezeci și cinci de kilograme. În celulă, între ceilalți, poposi doar pentru câteva ore și plecă în lumea libertății și liniștii veșnice. Erau orele douăsprezece de noapte, când se porni ca o grindină ropotul ciocăniturilor la țeavă, în întreg celularul, cu vestea morții celui care a scris "Trecute vieți de Doamne și Domnițe". A plecat în miez de noapte..."
Opera literară a lui Constantin Gane:
Amintirile unui fost holeric, București, 1914;
Prin viroage și coclauri, București, 1922;
Pe aripa vremei, București, 1923;
Întâmplarea cea mare, București, 1927;
Trecute vieți de doamne și domnițe, I-III, București, 1932-1939; ediția București, 1999;
Farmece, București, 1933;
Acum o sută de ani, I-II, București, 1935;
P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936;
Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues, București, 1937;
Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939;
Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, 1943;
Rădăcini, București, 1947.
