La 94 de ani, Teodor Valenciuc aduce și astăzi primăvara pe străzile orașului în care locuiește. Dacă ar fi să aleagă între freamătul de vorbe și tăcerea dinlăuntru, spune că alege liniștea. Acolo, în intimitatea ființei, scrie și citește, cântă la vioară și răscolește culorile tinereții veșnice.

În 94 de ani, nu a renunțat niciodată la artă, și-a asumat toate cărările - primăvăratice sau de toamnă târzie. Timpul pictorului a fost mereu locuit de personaje ale istoriei, de întâmplări care, deși prinse încă în chingile trecutului, conturează un destin de excepție.

Nu poartă anii ca pe o povară, și asta pentru Teodor Valenciuc știe să își înșire vârsta de-a lungul și de-a latul unui tablou de fiecare dată actual. Cu un aer aritocrat, ușor boem și întotdeauna îmbrăcat într-un zâmbet mucalit, artistul știe să trăiască sublimul chiar și acolo unde disperările vieții se rostogolesc dureros. A trăit războiul, refugiul, foametea. A crescut purtând opinci și a prins cititul din cărțile fratelui Nicolae. Tot după Nicolae avea să umble și la Școala Normală din Șendriceni, acolo unde a început să ia în serios desenul. În tinerețe a fost învățător în satul natal. Târziu, pe la 30 de ani, a ajuns și în atelierele Facultatății de Arte Plastice din Iași.

”Omul este ființa perfectă care se ridică la un nivel de înțelegere peste capacitatea altor ființe. De aceea omul trebuie să rămână în primul plan. O ființă care mi-a fost dragă, și care de obicei apare adesea în lucrările mele, este calul. Calul, care este o ființă superbă prin armonia și mișcarea lui. Încercați să percepeți ceea ce noi, generația aceasta la sfârșit de drum, am făcut cu bună intenție și cu sufletul. Țineți minte ceea ce a spus Luchian: Noi privim cu ochiul, dar pictăm cu sufletul”, rostea Teodor Valenciuc în fața participanților la cea mai recentă expoziție personală a artistului, în Galeriile ”Ștefan Luchian” din Botoșani.

În anul 1969 artistul deschide prima expoziţie personală, de pictură, la sediul Muzeul Judeţean Botoşani, urmată -  în aproape jumătate de secol  de activitate artistică -  de numeroase expoziţii personale şi de grup. De asemenea, Teodor Valenciuc participă şi la expoziţii de grup naţionale, în: 1979, 1981, 1983 -  la Saloanele naţionale de pictură şi grafică, de la Sala Dalles, Bucureşti şi în 1984, 1986 – la Bienale de pictură şi grafică, Sala Dalles, Bucureşti şi la tabere de creaţie organizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România la: Portiţa – Jurilovca, Măgura Bacăului – Tescani, Agafton, Ipoteşti.

În anul 2014, artistul Teodor Valenciuc a revenit pe simezele botoşănene, după o altă "restrospectivă" vernisată în 14 iunie 2010, în spaţiul Galeriilor de Artă "Ştefan Luchian", cu o expoziţie interesantă, cu peste 40 de lucrări de grafică şi pictură. În 2023, la 93 de ani, spaţiul Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian” Botoşani găzduia retrospectiva ”Teodor Valenciuc – pictor, grafician, profesor”.

La 91 de ani de viață, ne oferea ”Diapozitive în timp” (Editura Ria), cartea de memorii care stă la căpătâiul unei vieți de excepție, o viață care se scrie încă. O carte care vine după cea din 2014, ”Cioburi de oglindă” (Editura Quadrat).

Lucrări ale artistului botoşănean, pentru care a fost remarcat şi premiat, se află în colecţii particulare din România, Grecia, Franţa, Irlanda sau Canada. Pasionat de frumos, de muzică şi de literatură, Teodor Valenciuc va aborda şi critica de artă, făcând aprecieri şi prezentând articole în  publicaţii de specialitate.

"Eu, ca artist, am fost un visător, dar visurile mele s-au îndeplinit în mici procente", spune artistul care astăzi împlinește 94 de ani.

Citește și La taifas cu TEODOR VALENCIUC: "Mă, dacă tu știi lucrurile astea la ce ai mai venit aici? Să ne înveți pe noi cum se face?"