El propovăduia cu multă însufleÅ£ire cuvântul Domnului ÅŸi aducea pe mulÅ£i la credinţă, fiind ales pentru aceasta episcop în cetatea Chirinia, Cipru. În acea vreme era prigoană împotriva creÅŸtinilor, iar cruntul dregător al Ciprului, Savin, l-a prins pe Sfântul Teodot ÅŸi l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Dar sfântul a mărturisit temeinicia credinÅ£ei creÅŸtinilor ÅŸi pentru aceasta a fost bătut ÅŸi întins pe lemn, apoi trupul i-a fost strujit cu gheare de fier.
Nevrând să îi cinstească pe idoli, a fost întins pe un pat de fier încins, apoi i s-au bătut cuie în tălpi. Dar el pe toate le răbda ÅŸi, fiind Å£inut în temniţă, a rămas acolo până în vremea împăratului Constantin cel Mare care în anul 313 a dat poruncă să înceteze persecuÅ£iile împotriva creÅŸtinilor. Fiind eliberat, Sfântul Teodot s-a întors la episcopia sa păstorind încă doi ani. Åži s-a mutat la Domnul purtând îndoita cunună: de mărturisitor ÅŸi de arhiereu al lui Hristos, scrie ziarullumina.ro.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Isihie, care era senator pe vremea lui Galeriu (305-311). Stârnindu-se prigoană împotriva creÅŸtinilor, a fost prins ÅŸi Isihie ÅŸi, fiind dezbrăcat de hainele sale de mare preÅ£ pe care le purta, a fost îmbrăcat cu o haină de păr, fără mâneci, ÅŸi a fost pus să toarcă lână împreună cu femeile, spre necinstea ÅŸi ruÅŸinea sa. Åži făcându-se acestea, chemându-l pe el împăratul, îl întreba dacă nu se ruÅŸinează.
Sfântul Isihie a spus că cinstea din lumea aceasta este vremelnică, dar cinstea lui Hristos este veÅŸnică ÅŸi nesfârÅŸită. Pentru aceasta a fost înecat în râul Oronte, lângă Antiohia, primind astfel cununa muceniciei.