Născut pe 11 iunie 1990, Andrei Măjeri a copilărit și a crescut la Novaci, județul Gorj. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți regizori ai generației sale.
A absolvit facultatea, masterul și cursurile doctorale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A montat spectacole precum „Nunta însângerată” de F.G. Lorca, „Medea’s Boys” după Euripide, „Meșterul Manole” de Lucian Blaga, „Las Meninas” de Ernesto Anaya (dramaturg mexican contemporan).
Pe scena de la Botoșani
La Botoșani, Andrei Măjeri a regizat „Eroine” după Ovidius (pentru care a obținut Premiul pentru Cea mai bună regie la Festivalul Internațional de Teatru Oradea 2023), „La Academie” de Alexandra Felseghi (Premiul pentru Cea mai bună regie la Festivalul BUZĂU/IUBEȘTE TEATRUL 2024) și ”Zeițe de categoria B” (coproducție cu Teatrelli, Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj și Teatrul Regina Maria Oradea).
Anul acesta, Andrei Măjeri a fost distins cu Premiul pentru Cea mai bună regie la Gala UNITER 2024, pentru spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”. Pentru același spectacol, a câștigat recent premiul pentru Cea mai bună regie și la Festivalul Internațional de la Oradea 2024.
Debutul în dramaturgie!
În 2023, textul „Piese de rezistență” (cu titlul original „God of the Gaps”) a câștigat Premiul I la Concursul Național de Dramaturgie, organizat de filiala București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România și de Muzeul Național al Literaturii Române. Text care va sta la baza unui spectacol ce va avea loc pe 22 și 23 iunie 2024, pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” Botoșani, și care reprezintă, totodată, și debutul său dramaturgic.
Regizorul care a împrospătat scena botoșăneană!
Regizorul Andrei Măjeri a debutat pe scena de la Botoșani cu ”Eroine”, spectacol care se bazează pe nouă dintre cele 21 de scrisori ale poetului Publius Ovidius Naso, în fapt ”o colecție de scrisori de dragoste ale unor figuri feminine mitologice către bărbații lor”. Un spectacol despre dragoste, despre iubiri nedrepte, despre răni și destăinuiri, dar și un spectacol cu mult umor, cu replici bine închegate și ușor de asimilat de public.
Spectacolul înglobează aproape toate tehnicile și modalitățile de realizare artistică. Pornind de la scenografia – pe care însuși regizorul și-a asumat-o – aparte, a unei dinamici a elementelor scenice, până la alegerea muzicii, proiecțiile video care întâmpină publicul, coregrafia bine încadrată în tematica spectacolului, nimic nu pare lăsat la voia întâmplării, la fel cum nimic nu e previzibil în viziunea tânărului regizor.
”Eroine” este un spectacol al reacțiilor feminine. O radiografie a femeii din antichitate până astăzi. Într-o aparentă vulnerabilitate, cu un puternic mesaj feminin, dar fără să alunece în ideologizări contemporane, spectacolul lui Andrei Măjeri este despre dragoste, dar și despre demnitate, destin social, empatie, durere și deopotrivă regenerare, speranță, forță, asumare, empatie, solidaritate.
Trei Zeițe pe scena de la Botoșani, într-un spectacol în care viața bate teatrul!
Un spectacol-manifest, marca Andrei Măjeri. O poveste despre teatru și actori, despre sacrificiu, jertfă și puterea de a rămâne în picioare chiar și atunci când furtuna te dărâmă. Un spectacol despre (trei tipuri de) feminitate. Însă, oricât de mult am fi ispitiți să bănuim vreo ascunsă intenție a regizorului de a se așeza confortabil în direcția unui curent contemporan degrabă aducător de atenție, trebuie să ne îndepărtăm de orice suspiciune. Feminitatea din spectacolul lui Andrei Măjeri nu este despre feminism. Este despre structura intimă a vieții însăși, despre a atinge universul nevăzut al creației. Desigur, este vorba și despre (sau mai ales despre!) talent, despre expresivitatea jocului și, nu în ultimă instanță, despre frumusețea de dincolo de canoane.
Premieră la Botoșani pe 22 și 23 iunie: ”Piese de rezistență”, de Andrei Tiberiu Măjeri, regia Andrei Măjeri
„Nici nu știți cât mă emoționează încrederea oferită de Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani pentru a-mi monta textul aici, pentru a dialoga cu această obsesie a mea, războiul, unul destul de recent, destul de apropiat, dar cvasi-cunoscut, cvasi-uitat. Oare care sunt punctele tari, piesele de rezistență care fac punți peste timp? Stagiunea botoșăneană se încheie cu un imens pariu, pe care sper să îl onorez cu succes”, a transmis regizorul Andrei Măjeri.
„Bosnia — patrie fictivă: Spectacol itinerant. Un muzeu al războiului. Acel război, acele gesturi, aceste vieți. Genealogii tragice. Mitologii naționale. Istorie recentă. Oroare. Complexe de superioritate. Mecanisme de apărare. Privire orizontală. Bosnia — patrie afectivă: Împotriva realismului. Dacă suntem pietre, măcar să spargem ceva. Între frați. Înainte și după. Bombe neexplodate. Opere neterminate. Compasiune neexplorată. Vindecare. Grădini ascunse. Voci care nu vorbesc.
Bosnia— patrie subiectivă: Once upon a time in Yugoslavia. Lumina s-a stins singură pentru totdeauna. De parcă am fi fost fericiți. Noi n-avem altă casă. Daună totală. Vină – grad zero. Bunătate – floră spontană. Intimitate. Persoana I plural. Noi versus ei”. (Andrei Măjeri)
Regia artistică: Andrei Măjeri
Scenografia: Șteff Chelaru
Coregrafia: Victoria Bucun
Sound design: Adrian Piciorea
Video design: Andrei Cozlac
Corepetitor: Incze Katalin
Asistent regie: Ella Nistor
Asistent video design: Toma Rîșca
Distribuția: Ioan Crețescu, Crenola Muncaciu, Răzvan Amitroaei, Valentin Popa, Silvia Luca, Cezar Amitroaei, Sorin Ciofu, Gina Patrașcu-Zamfirache.