La început de aprilie, simezele Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani s-au înnobilat cu lucrări de excepție, vernisajul expoziției ”Logos” transformând evenimentul într-o pagină care fără îndoială își va găsi locul în istoria artei contemporane.

Expoziția ”Logos”, care marchează împlinirea a 40 de ani de la înființarea grupului Prolog și a 100 de ani de la nașterea lui Paul Gherasim (1925-2016), reunește lucrări semnate de Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Christian Paraschiv, Ion Grigorescu, Valentin Scărlătescu, Matei Lăzărescu și Dan Mohanu.

Curatorii evenimentului sunt Emil Ene (Galeria Romană București) și Maria-Laura Tocariu (Muzeul Județean Botoșani). În cadrul vernisajului din 4 aprilie a vorbit și Maria Bilașevschi, critic de artă și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași. Un moment emoționant au oferit elevii Seminarului Liceal Ortodox ”Sfântul Gheorghe” din Botoșani - Corala ”Biruitorii”, coordonată de prof. Cezar Grădinaru.

La vernisaj a fost prezent și artistul Ion Grigorescu, membru al grupului Prolog, artist care pe 15 martie a împlinit 80 de ani.  

”La început a fost Cuvântul”

Un grup la a cărui temelie s-a așezat Cuvântul. Apoi Prietenia, care le-a fost cărămidă pentru tot ce au clădit mai târziu. De 40 de ani, Prolog a reușit să devină unul dintre cele mai longevive grupuri de artişti din România, și, se pare, şi din Europa. S-au dezvoltat individual, au evoluat împreună. Au descoperit bucuria primară și au pictat efemerul ca și cum nimic din ce s-a spus, s-a vorbit până la ei nu mai contează. Pentru că, dacă ”la început a fost Cuvântul”, Prolog ne învață despre arta nedefinită, despre perfecțiunea care nu se împlinește decât prin credință și asumare totală.

”Prolog este un grup cu o existență îndelungată. O mână de pictori, a căror artă se articula pe elemente de estetică și de mentalitate comune, s-au întâlnit la Tescani pentru a lucra împreună. Paul Gherasim, inițiatorul și mentorul grupului, așa cum este considerat de cea mai mare parte a criticii românești de artă, a găsit ca denumire cuvântul Prolog, de la Logos, cu semnificația biblică ”la început a fost Cuvântul”. Avându-l alături pe preotul Dumitru Stăniloae, au înțeles paradigma adevărului. Omul este Om prin Cuvânt, pentru că este chip și asemănare a Cuvântului. Este o ființă dialogică. Ca să fie înțeles, își exprimă gândul-cuvânt. Cuvânt care nu este doar o sonoritate, ci este de fapt o exprimare a ființei umane, a omului, către un alt om. În replică, cel care a primit Cuvântul îl dă înapoi gândit ca un schimb de daruri, ca o jertfă bine venită și bine primită. În fiecare cuvânt este un sens care se realizează prin receptarea lui, iar omul devine astfel un Cuvânt al lui Dumnezeu-Cuvântul”, a spus în debutul evenimentului Maria-Laura Tocariu, șefa Secției de Artă Plastică – Etnografie a Muzeului Județean Botoșani.

Prima expoziție ”Prolog” avea loc în 1984 la Tescani, intittulată ”Floare de măr”, în chiar anul înființării grupului.

”Prietenia, pictura și credința creștin-ortodoxă au întemeiat Prologul, deopotrivă cu noua viziune spirituală asupra peisajului, de fapt pictura împreună în peisaj. Neobizantinismul și neortodoxismul sunt elemente de identitate generică, pe care criticii și istoricii de artă aleg să le folosească drept termeni pentru a defini mai degrabă o stare de spirit decât pentru a caracteriza arta grupului Prolog”, a menționat Maria-Laura Tocariu.

”Niște oameni credincioși, niște oameni curați sufletește!”

În cei 40 de ani, grupul Prolog a devenit o poveste despre prietenie, despre a fi împreună fără însă ca arta individuală să se disipeze într-un tot comun, despre viziuni și valori morale, despre credință și lucrare colectivă, armonie și puritate.

Emil Ene, coproprietar al Galeriei Romane din București și co-organizator al expoziției ”Logos” de la Botoșani, a fost decenii întregi alături de artiștii din Prolog, în special de Paul Gherasim. ”Le mulțumesc pentru că au acceptat ca Galeria Romană din București să devină o parte importantă a modului lor de a se exprima, de a se prezenta și de a face din această galerie un loc unde lumea să poată vedea această muncă minunată de a fi împreună a acestor prieteni. Acea propoziție: ”să fim împreună”, este mai importantă decât un grup de artiști, de pictori, acesta este liantul cel mai important, care i-a ținut împreună pe acești oameni 40 de ani”, a rostit Emil Ene, coproprietar al Galeriei Romane din București.

Potrivit celor menționate de Emil Ene, ”în istoria artei universale nu există un grup atât de longeviv cum este Prolog”.

”Singurul lucru pe care îl putem spune despre Prolog: niște oameni credincioși, au fost și sunt niște oameni curați sufletește, niște oameni care întotdeauna au dorit să vorbească prin lucrul lor, au dorit să spună mai puține cuvinte”, a completat Emil Ene.

O expoziție-eveniment pe simezele Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, așa a fost descris actul cultural din 4 aprilie. Și, mai ales, spune Emil Ene, este ”primul eveniment important dintr-un șir de evenimente care se vor desfășura anul acesta. Nu întâmplător am ales aceste lucrări, mai multe ale domnului Paul Gherasim, sunt mai puține lucrări ale celorlalți colegi din Prolog, pentru că în felul acesta alegem nu să îl omagiem, ci să îi arătăm prietenia și importanța lui în viețile noastre”.

”Acest prim eveniment la Botoșani este un moment istoric!”

Un discurs emoționant le-a oferit celor prezenți la vernisaj și Maria Bilașevschi, critic de artă, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași.

Criticul de artă ieșean a accentuat dintru început importanța expoziției de la Botoșani. Un eveniment care nu marchează doar împlinirea a 40 de ani, a 100 de ani…, ci devine un ”moment istoric”.

”Asistăm la un eveniment extrem de important. Ceea ce se întâmplă cu această aniversare, cu acest prim eveniment la Botoșani, este un moment istoric. Pentru că și astăzi, ca acum 40, 100 sau 200 de ani, am fost într-o perioadă de frământări când a intervenit ceva care ne-a schimbat cursul, ne-a schimbat optica și ne-a întors înspre noi. Pentru generația anilor 80, dar și pentru generația anilor 90, 2000 și de acum încolo, grupul Prolog este acel stâlp pe care noi putem crește. Dacă nu înțelegem prin această expoziție direcția noastră, atunci poate că trebuie să ne întoarcem către muzeu, către Galeria Romană, către lectură, pentru a e identifica și a înțelege cine suntem noi. Cu toții, astăzi, suntem atât de individualiști încât credem că doar noi putem schimba lumea. Grupul prolog îți demonstrează cum a schimbat, într-o perioadă de frământări, într-o perioadă care ulterior s-a așezat într-un soi de democrație, cum a schimbat percepția asupra satului. Nu trebuie să identificăm sau să punem o etichetă asupra unui curent. De asemenea, nu există nimic nou, pentru că Prologul și Logosul în sine vin dinaintea unei existențe, așa cum o știm noi. Raportarea la ceea ceea ce este vizibil, și mai ales la ceea ce simțim și ne este invizibil devine prin această expoziție nu doar un exercițiu sau o rememorare a unui traseu, ci devine o nevoie a societății noastre de identificare”, a spus Maria Bilașevschi, critic de artă, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași.

Grupul Prolog nu vine cu un spectacol, nu vine cu o expoziție care să se deschidă fulminant, ne spune criticul de artă, ci vrea să spună prin câteva lucrări totul: ”Totul există în unul, iar unul există în tot. Aceasta este dimensiunea de la care trebuie să pornești atunci când vizionezi lucrările”.

”Prolog este esență, este tot ceea ce suntem noi!”

De la simbol la esență, de la ortodoxie la artă. Privind te identifici cu filonul profund al locului căruia aparții, înțelegând te revendici din cultura care te-a format.

”În fiecare dintre noi reverberează ceea ce Prolog a esențializat. Pentru că Prolog este esență, este tot ceea ce suntem noi, indiferent că ne revendicăm din ortodoxie, indiferent cărei culturi sau religii aparținem, noi suntem cu toții această identitate și această sevă pe care artiștii, astăzi, o expun pe simeze, sub diferite discursuri plastice”, a completat Maria Bilașevschi.

Peisajul devine spațiul care unește. Arta se transformă în fereastra de lumină prin care privitorul are acces la ancestral și la simplitatea adevărului. ”Atunci când începi să intri în această expoziție și când încep să ți se deschidă ferestrele de lumină, îți dai seama înspre ce țintește Prolog. Nu este despre astăzi, nu este despre timpul care trece așa cum numărăm pe orele de pe ceas. Este vorba despre acest timp atemporal, pe care noi, ca ființe umane, noi, cei care nu suntem artiști, îl simțim doar în trecere și doar artistul reușește să îl oprească”, spune Maria Bilașevschi.  

Iar pe pânză, explică Maria Bilașevschi, se observă o altă dimensiune. Una care vibrează, care transpune privitorul într-o nouă perspectivă a imaginii. ”Cum poți să vorbești despre o dimensiune pe care o simți, care îți vibrează, altfel decât prin imagine? Nici cuvintele, nici muzica, nici orice altă formă de artă, nu pot să îți aducă sacrul așa cum grupul Prolog a reușit să îl aducă și să îl întipărească, din anii 80 până astăzi. De ce avem nevoie de sacru? Pentru că sacrul există în tot, pentru că sacrul există în fiecare element din natură, în fiecare om, în fiecare zâmbet. Acest sacru care vine din noi toți începe să poarte povestea spațiilor prin care am umblat. Iar ideea de natură, așa cum am văzut-o eu uitându-mă la Prolog, este că natura primordială, acea natură pe care o simți, știi că există, dar știi că vine din alte timpuri… De fapt, acest apel la memorie, acest apel pe care îl face și această expoziție, trebuie să ne extragă din acea indolență și să ne întoarcem înspre noi. Cum ne întoarcem? Avem o grădină, avem un copac, avem o cruce, o casă. Cum ne identificăm, cum ne ramificăm? Dacă privim către lucrări… Cumva te așezi în tine. Și această așezare, acea cumințenie a spațiului, începe să îți deschidă o fereastră. Scopul picturii este de a-ți deschide o fereastră”.

De-a lungul timpului, s-a vorbit despre Prolog. S-au scris sute de pagini despre asceți, despre smerenie, așezare în sine, așezare într-un timp, așezare într-un spațiu. ”Pentru mine, Prolog este acea necesitate, acel aer pe care trebuie să îl respirăm, acel aer care îți vine doar prin această pictură, acel aer al unui spațiu și al unui timp, și al unor oameni care au schimbat istoria”, a încheiat criticul de artă Maria Bilașevschi, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași.

Lecție de istoria artei la prezent!

Finalul evenimentului din Galeriile botoșănene i-a aparținut pictorului Ion Grigorescu. O prezență impunătoare și profund spiritualizată, în ciuda fragilității fizice. Un discurs în care cumințenia artistică transformă percepția privitorului în stări și emoții. Cu discreție, o discreție în care artistul a înfășurat toate sentimentele de admirație, prietenie, recunoștință pentru toți membrii grupului Prolog, Ion Grigorescu le-a oferit celor prezenți – în cea mai mare parte elevi ai Liceului de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani – o adevărată lecție de istoria artei.

”Avem ocazia să privim mai multe etape din creația artiștilor, în special la Horia Paștina. Un om foarte așezat, care are nevoie de un șevalet… Tehnica lui este să descompună cu mare atenție suprafața, să calculeze. La fel și la Paul Gherasim, avem norocul să vedem în galerii patru lucrări de dinainte de Prolog, cu Parcul Eminescu și două portrete de țărani, dinainte de Prolog. Cine urmărește creația lui Paul Gherasim, vede că lucrările care sunt chiar din ultimii ani ai lui de viață sunt deja de mult pregătite, de când făcea reprezentări ale unor urme arheologice, de apăreau litere foarte vag. Lucrarea era compusă doar din litere…”, a început Ion Grigorescu.

Artistul ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani a atins cu eleganță multele subiecte abordate de către antevorbitorii săi. A vorbit despre ”etichetele ce ni s-au dat de către critica oficială”, despre ”ortodoxism sau bizantinism”. ”E ceva aproape instituțional, nu are legătură cu Prolog. Prologul aș spune că este samizdat. E ceva făcut cu mâna, cu propriile posibilități, nu în tiraje de mii de exemplare. Paul Gherasim – am descoperit după ce a murit – ne-a lăsat și învățăturile lui. Am găsit caiete și am reușit să facem un mic îndrumător moral care se cheamă ”Anonimul învățat”. Anonimul este pentru el țăranul. Poate nu cel de astăzi, dar undeva, în depărtări mai adânci, poate se mai regăsesc asemenea țărani, țăranii din copilăria lui Paul Gherasim”.

Ion Grigorescu a explicat, a argumentat, a exemplificat. Cine a fost și ce nu a fost Prolog? ”S-a insistat, încercând să ne împingă ca și cum am fi o mișcare oficială care place Guvernului, statului și Bisericii, dar de fapt niciuna dintre acțiunile și expozițiile noastre nu a fost preluată nici de Biserică, nici de stat. Au fost prezenți preoți prin relații personale, fără să preia expoziția sau să o prezinte din punctul de vedere al Bisericii sau să ne patroneze. Inițiativele au rămas întotdeauna personale, rupte. Domnul Gherasim era un om oarecum sever, oamenii trăiau cu o anumită teamă, era privit ca un fundamentalist. Nu era așa. Avea ceva iconoclast, cam cum sunt țăranii, bănuiesc că tot de acolo îi venea acest lucru. Nu accepta, de exemplu, sculptura actuală. Vorbea despre idoli, spunea de colegii noștri sculptori că fac idoli”.  

Iar în privința bizantinismului și a neortodoxismului, spune Ion Grigorescu, ”nu prea se vorbește despre ceea ce a produs în artă”. ”Este vorba de fapt de niște înaintași ai noștri, dinainte de Al Doilea Război Mondial și a continuat și sub dictatura proletariatului – proletcultismul, era manifestat în sculptură, în arhitectură, în pictura monumentală, compozițiile acelea mari”, specificat artistul. 

Expoziția „LOGOS” este deschisă în perioada 4 aprilie – 19 mai 2025 și poate fi vizitată în fiecare zi (exceptând sărbătorile legale), în intervalul orar 9.00-16.30.