„Radu Iliescu s-a născut la Botoşani pe 10 octombrie 1972. În liceu a rămas corigent la aproape toate obiectele, inclusiv la educaţie fizică. A citit la Facultatea de Litere din Iaşi. A studiat doctrină juridică la Facultatea de Drept din Cluj. De două ori n-a intrat în învăţământul superior şi de trei ori n-a început studiile doctorale la Litere, Filosofie şi Teologie. A depanat şi vândut calculatoare, reţele şi soluţii pentru Internet. A vândut într-o alimentară şi într-o bijuterie. A lucrat trei zile într-o corporaţie. A crescut vaci şi cai, a făcut o casă din pământ cu mâinile lui, de la fundaţie până la acoperiş. N-a imigrat nici în Canada, nici în Grecia. A predat franceză în diferite licee din Botoşani, Cluj-Napoca şi Turda. S-a despărţit iremediabil de literatură pentru hermeneutica textelor sacre şi metafizică. Atunci când nu traduce înscrisuri juridice în câteva limbi, citeşte în neştire, fapt care îi permite să scrie mult mai puţine prostii decât dacă şi-ar imagina vreodată că este scriitor. Acesta este volumul său de debut”.
Vă vine sau nu să credeţi, acestea sunt cuvintele autorului, postate în haina unui avertisment pe ultima copertă a cărţii pe care o semnează: "Insuportabila vecinătate a sufletului", Editura Alexandria, 2019.
Un CV anapoda, în doza de sarcasm maxim admisă, cu autoironia care plantează ţepi terapeutici şi intrigă doar cât să te facă să iei cartea în mână. Pentru că după aceea nu poţi să o laşi uşor. A! O să găsiţi şi umor de bună calitate!
Radu Iliescu este profesor şi nu, asta nu îi ocupă tot timpul. Radu Iliescu are o altă profesie de bază: cititul. Şi nu doar atât. În urma cititului, mintea lui Radu Iliescu naşte un alt scris, cel al cititorului însuşi. Care, iată, are astăzi propriii cititori prin cartea "Insuportabila vecinătate a sufletului".
„Din punct de vedere al Minotaurului, fiecare carte este o provocare pe care o sfâşie pagină cu pagină, până când se transformă într-o masă rumegată în siesta după-amiezii;
Din punct de vedere al Ariadnei, fiecare carte este un labirint în care trebuie să rătăceşti pentru a-ţi fi dor de semnificaţia regăsirii;
Din punct de vedere al labirintului, fiecare carte este drumul cel mai lung de la Ariadna care tricotează şi până la Minotaurul care aşteaptă să fie eliberat până la insuportabila vecinătate a sufletului unde trebuie să ajungem noi, pentru a da singura bătălie care contează”, sunt cuvintele celui care ne-a dăruit "Insuportabila vecinătate a sufletului".
Să îl citeşti pe Radu Iliescu înseamnă să te dezbari de tot ce ştiai şi să fii deschis răsturnărilor de situaţii. Nu este un delicat al cuvântului, dar creează emoţie tocmai prin modul în care dă deoparte uscăciunea şi te lasă să priveşti nestricăciunea. Nu, nu deţine adevărul şi nici nu susţine asta, dar ştie să te facă să îţi pui întrebări şi să cauţi singur, să accepţi alte păreri, să priveşti în ochi orice autoproclamat şi imprevizibil adversar.
Şi, mai ales, ne scoate Radu Iliescu din caruselul căutării vinovaţilor pentru tot ce ni se întâmplă. A sta bine în propria talpă, a accepta că sămânţa cunoaşterii se află în mâna ta, nu a autorităţii, nici a şcolii...
Contează, în primă şi în ultimă instanţă, mediul şi modelul.
"Mi-am întrebat copilul cititor care au fost împrejurările sau evenimentul care l-au împins spre lectura de plăcere, nu ca necesitate. (...) Şi mi-a răspuns că argumentele majore au fost casa plină cu cărţi şi faptul că mama şi tata citesc constant. Deci mediul şi modelul. Şcoala, nu? Trist, dar mi-a răspuns că nu. (...) Aşadar, dragi părinţi, dacă vreţi cititori mai cumpăraţi şi voi din când în când câte un metru de carte. Metru cub de preferinţă, sau măcar metru liniar. Şi aruncaţi televizoarele, pentru că oricum nu veţi avea vreme de ele dacă vă apucaţi de citit. Mediul şi modelul, da?", scrie Radu Iliescu.
O carte de învățătură sau de dezvățat, acolo unde ceea ce știai lucrează împotrivă-ți. Este nevoie de curaj, asumare și… multă osteneală intelectuală. Or autorul cărții pe care v-o prezentăm tocmai asta face: desprinde și reaprinde flacăra cunoașterii de sine!