Părinţii săi erau de neam bun şi evalvioşi. Rămas orfan de ambii părinţi, a fost cresut de o rudă cucernică a mamei sale. A fost dat la cele mai bune şcoli din vremea sa care se găseau în Constantinopol, ajungând la ştiinţa cea desăvârşită. Deşi era tânăr, a părăsit cetatea sa şi s-a dus la o mănăstire, Chiminas din Asia.

Aici, egumenul Mihail l-a primit pe Sfântul Atanasie în rândul monahilor, dându-i ascultarea de a copia cărţi pentru trebuinţa oamenilor. Pentru smerenia şi devotamentul cu care împlinea toate hotărârile mai-marilor mănăstirii, a fost numit „fiul ascultării”.

Din râvna ce avea pentru osteneli mai grele, a plecat pe Muntele Athos. Acolo s-a încredinţat ca ucenic unui bătrân pustnic, căruia i s-a supus cu toată râvna, străduindu-se cu multe nevoinţe duhovniceşti, scrie ziarullumina.ro.

Tot pe Muntele Athos, Cuviosul Atanasie s-a hotărât să ridice o biserică. Pentru aceasta, s-a dus la împăratul Nichifor Focas (963-969) cu care fusese prieten în vremea când împreună se aflau la învăţătură la Constantinopol şi cu ajutorul său a zidit în locul arătat o preafrumoasă biserică pe care a închinat-o Maicii Domnului.

A zidit apoi şi o lavră, pentru mai mulţi nevoitori. Şi se silea sfântul să refacă bolta bisericii şi la o mai bună înfăţişare să o aducă. Deci, suindu-se pe schelă împreună cu alţi şase fraţi, s-a surpat bolta cu ei. Şi aşa s-a săvârşit Sfântul Atanasie, dându-şi sufletul în mâinile Domnului.