„O mască nu ascunde, ci dezvăluie. De aceea, pentru un actor masca este un ultil teatral periculos”, spune invitatul Irinei Păcurariu în deschiderea „Reţelei de Idoli” de luni, 30 octombrie, de la ora 21:00.
Mihai Mălaimare s-a retras de curând din activitate, la 73 de ani, dintre care 50 petrecuţi pe scenă. Primii - la Teatrul Naţional Bucureşti, unde a fost repartizat ca şef de promoţie de la Institutul de Teatru, iar din 1990, în propriul său teatru, „Masca”, unde a fost şi director.
„Am fost un actor care a încercat, 26 de ani cât am jucat la Teatrul Național, să pun în aplicare gândurile pe care le-am măcinat alături de colegii mei de generație, în Institutul de Teatru. Noi am pornit cu ideea că trebuie să reinventăm teatrul românesc”, spune Mihai Mălaimare în primul interviu după retragerea definitivă din actorie.
„Mihai Mălaimare este din acea categorie de interlocutori despre care crezi că ştii tot. A făcut sute de roluri, a tăcut după măşti, a vorbit la tribună, chiar şi la cele politice. Dacă intri în poveste cu convingerea asta, pregăteşte-te de scuze. Aşa am făcut şi eu, complet uluită să descopăr un om care a trăit mult mai multe decât bănuiam”, spune Irina Păcurariu despre invitatul său.
Actorul Mihai Mălaimare s-a născut în Botoșani şi a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1973, la clasa profesorilor Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca şi Geta Angheluță. Despre debutul său pe scenă îşi aminteşte cu umor:
„Eram la Casandra, în 1972, ne pregăteam pentru ultimul an și apăruse afișul spectacolului în care jucam. Dintr-o eroare, în dreptul numelui meu apărea doar „Mălaimare”. Regizorul și profesorul de actorie Moni Ghelerter a spus că e o greșeală gravă și trebuie remediată. Am răspuns: „Nu maestre, eu mă simt bine. E firesc!”. „Ce vorbești, dragă, o să treacă multă apă pe Dâmbovița până o să te cheme pe tine doar Mălaimare!”, a povestit cu umor actorul.
Mihai Mălaimare a studiat pantomima la Şcoala de Teatru „Jacques Lecoq” din Paris. Doctor în istoria teatrului, actorul a fost profesor la UNATC, a predat actoria la Universitatea Ecologică şi a fost profesor de pantomimă la Școala de Teatru Pygmalion din Viena.
„Irina Păcurariu: Cum a fost începutul în pantomimă, care a debutat cu o bursă la Paris...
Mihai Mălaimare: A debutat cu două perechi de palme, aș zice. Primite de la marea actriță Marcela Rusu, în cabina ei de la Teatrul Național”.
„Îndrăznisem să râd la un monolog pe care aceasta îl susţinuse pe scenă. Peste câteva luni, ne-am reîntâlnit la Ambasada României din Paris. Eu eram în turneu cu trupa Teatrului Național, cu piesa „O scrisoare pierdută”, iar actrița Marcela Rusu în vacanță, ea fiind prietenă cu Elena Ceaușescu și având un statut special. M-a întrebat de ce sunt trist. I-am spus că nu văd nicio soluție la dorința mea de a urma o bursă în pantomimă în Franța. M-a întrebat unde și i-am spus că aș vrea să îl am profesor pe Marcel Marceau, un mim francez. L-a chemat pe atașatul cultural și i-a spus: „Îl vezi pe acest tânăr, impertinent alminteri, dar talentat... o să fie într-o lună la Paris la o bursă”.
Peste câteva zile, Radu Beligan, pe atunci director al Teatrului Național, m-a chemat la el în birou și mi-a spus: „Du-te la Suzana Gâdea, la Ministerul Culturii!” Acolo, Suzana Gâdea (n.r. ministrul Culturii în 1981) tocmai mânca sarmale. Avea o oală sub birou și m-a întrebat dacă nu vreau să servesc și eu. Venisem cu un buchet de flori, pe care i l-am pus în brațe. Mi-a spus: „Mi-a dat ordin Marcela să te trimit la Paris. Dar să nu cumva să nu te mai întorci, că mă omoară ăștia...".
Sursa: Spectacola.ro