Cinci ani la rând a fost primul pe județ la Olimpiada de Fizică. Vicecampion mondial și european, multiplu campion național la karate, a fost și vicepreședinte al Consiliului Judetean al Elevilor. După ce la Bacalaureat a reușit un 10 curat la matematică, a susținut admiterea la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Iași, și aici reușind să se claseze pe primul loc, cu nota 10.
Privim excelența ca fiind un concept asociat cu talentul înnăscut sau cu circumstanțe favorabile. Exemplul lui Darius-Andrei David - absolvent al Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani și proaspăt student - ne amintește că adevărata excelență se construiește prin muncă asiduă și dedicație. Secretul lui Darius? Munca susținută, singura fundație pe care se clădește orice realizare notabilă.
Sport și școală. Școală și sport. Antrenamentele zilnice, disciplina și dorința de a învăța din fiecare eșec sunt doar câteva dintre caracteristicile care definesc un tânăr care aspiră la excelență. Fiecare lovitură de karate repetată, fiecare sacrificiu personal și fiecare oră petrecută în sala de antrenament au contribuit la consolidarea fizică și mentală necesară performanței.
Este povestea lui Darius David, din Botoșani. Elev excepțional, sportiv de performanță, cu o maturitate surprinzător de aplicată unui prezent deseori incert, privind către viitor cu încrederea soldatului care, plecat la luptă, știe că poartă în raniță bastonul de mareșal.
”Liceul a fost o școală a pasiunii și a echilibrului”
-Un elev de zece, multiplu campion național și internațional la karate, olimpic la fizică cinci ani la rând! Darius, privind astăzi în urmă, către liceu, cât de dificil – și cât de frumos – a fost acest drum?
-Privind în urmă, pot spune că liceul a fost o combinație intensă de provocări și reușite, un parcurs care m-a format nu doar ca elev, ci ca om. Între antrenamente riguroase, ore de studiu interminabile, competiții, olimpiade, erau momente în care oboseala părea că mă copleșește. Astfel de momente m-au ajutat să-mi descopăr limitele și, mai ales, cum să le depășesc. În același timp, a fost un drum incredibil de frumos. Fiecare reușită, fiecare medalie, fiecare problemă de fizica rezolvată după ore de muncă mi-a adus satisfacție și mi-a oferit încredere să nu renunț la visurile mele. Am avut parte de profesori care au crezut în mine, colegi care m-au inspirat și o familie care m-a susținut necondiționat. Liceul a fost, pentru mine, o școală a pasiunii și a echilibrului – între disciplină și vis, între știință și artă, între minte și spirit. A fost un drum care m-a învățat că lucrurile mari nu pot fi atinse cu ușurință, dar că evoluția și excelența sunt, de fapt, fundamentul vietii.
-Seria succeselor nu s-a oprit odată cu finalizarea studiilor liceale. Ai fost admis cu 10 la Facultatea de Automatică și Calculatoare Iași. Care au fost criteriile în alegerea specializării universitare? Către ce anume va duce această opțiune?
-Alegerea Facultății de Automatică și Calculatoare din Iași a venit ca o continuare firească a pasiunii mele pentru științele exacte, dar și ca un pas matur spre un domeniu de viitor. Încă din gimnaziu mi-am descoperit pasiunea pentru fizică, deoarece simțeam că această materie îmi oferă mie, un copil pe atunci, posibilitatea de a înțelege lumea. În liceu m-am apropiat și mai mult de științele exacte, continuând cu domenii precum matematica și informatica. Astfel, am simțit nevoia de a alege un domeniu aplicat, aflat la intersecția dintre teorie și inovație. Am ales această specializare pentru că reunește rigoarea matematicii, gândirea analitică și creativitatea tehnologică. Este un domeniu dinamic, cu un impact real și direct asupra societății – de la automatizări industriale până la inteligență artificială și soluții software care pot schimba vieți. Mai mult decât atât, mă atrage ideea de a construi, de a contribui activ la evoluția societății, motiv pentru care îmi propun să îmbin această facultate cu pasiunea mea pentru sport sau aviație.
-Să poposim puțin aici. Ce înseamnă ”pasiunea pentru aviație”?
-Pasiunea pentru aviație s-a născut încă din copilărie, dintr-o curiozitate firească de a înțelege principiile care fac posibil zborul. Pe măsură ce am acumulat cunoștințe în domeniul fizicii și al științelor exacte, acest interes s-a transformat într-o preocupare serioasă, ghidată de dorința de a pătrunde în profunzimea unui domeniu marcat de rigoare, responsabilitate și inovație. Aviația promovează valori esențiale precum precizia, curajul și disciplina – principii pe care le-am cultivat prin sport și care imi ghidează parcursul. Dincolo de aspectul tehnic, această pasiune reflectă dorința de a depăși limitele umane într-un domeniu complex, în care excelența este o constantă, iar cerul nu este o barieră, ci o provocare.
”Școala mi-a oferit repere intelectuale solide, sportul mi-a dat echilibru, claritate și forță interioară!”
-Campion la karate, în competiții mondiale și naționale. Cum ai reușit să îmbini antrenamentele de karate cu școala, astfel încât performanțele să vină din ambele direcții?
-A fost, fără îndoială, un echilibru greu de construit, dar extrem de valoros. Acest sport m-a învățat ce înseamnă disciplina, răbdarea și respectul – calități care s-au reflectat și în modul în care m-am raportat la școală. Antrenamentele intense, pregătirea pentru competiții și programul riguros mi-au format o rutină bine structurată, în care fiecare oră conta.
Au fost perioade în care oboseala se făcea simțită, iar timpul părea insuficient, dar în astfel de momente îmi păstram în minte că performanța nu vine dintr-un talent izolat, ci din consecvență, organizare și motivație. Fiecare succes din sport îmi dădea încredere să merg mai departe în plan academic – și invers.
Școala mi-a oferit repere intelectuale solide, iar sportul mi-a dat echilibru, claritate și forță interioară. Împreună, au devenit cele două direcții care m-au format și care, în final, mi-au arătat că excelența se poate atinge atunci când muncești cu adevărat pentru ea – în sală, în clasă, și mai ales în fiecare alegere de zi cu zi.
-Te ajută abilitățile câștigate în karate (disciplina, răbdarea, respectul) în familie sau societate, în relațiile cu colegii? Practici acest sport în continuare?
-Cu siguranță, da. Tot ceea ce am învățat prin karate depășește cu mult sala de antrenament. Disciplina, respectul și răbdarea nu sunt doar principii sportive, ci valori care m-au format ca om. În societate, m-au ajutat să rămân echilibrat, chiar și în situații tensionate, să respect opinii diferite și să găsesc mereu calea unui dialog constructiv. În relațiile cu colegii, sportul m-a învățat un lucru esențial: să nu reacționez impulsiv, să am răbdare și să construiesc relații bazate pe încredere. Într-o lume în care totul se mișcă rapid, calmul și autocontrolul devin adevărate atuuri.
-Care a fost cea mai mare provocare de până astăzi și cum ai reușit să o depășești?
-Cea mai mare provocare a fost sa accept eșecurile, pentru ca au existat și momente de acest fel. Fiind o persoană perfectionistă, care își dorește întotdeauna să exceleze, a fost dificil să-mi ridic moralul atunci când lucrurile nu ieșeau cum mi-am propus. Totuși, acum, maturizandu-mă, am înțeles că acele momente au avut un rol esențial în dezvoltarea mea și că fără ele nu as fi reușit să-mi ating obiectivele.
”Un elev excepțional are nevoie de mai mult decât o recompensă materială!”
-Student în Iași, în următorii ani. Profesional, pentru viitor, unde crezi că te vei dezvolta mai bine, având în vedere tendința tinerilor de a trece granița, unde salariile sunt mai atractive și, poate, mai stabile?
-Din perspectiva mea, dezvoltarea profesională nu este condiționată de repere geografice, ci de modul în care alegi să te formezi și de valorile după care te ghidezi. România oferă în acest moment oportunități reale în domeniul tehnologic, iar Iașul este un centru universitar puternic, cu o comunitate IT în expansiune și o dinamică profesională competitivă.
Este adevărat că mulți tineri aleg să plece în străinătate pentru stabilitate financiară și un climat profesional predictibil. Totuși, cred că formarea unei cariere solide poate avea loc și aici, alegând să ne implicăm activ în dezvoltarea și evoluția societății. Pe termen mediu, sunt deschis unor experiențe internaționale, care să mă expună la standarde înalte, la diversitate profesională și la inovație. Însă, pe termen lung, îmi doresc ca expertiza acumulată să se întoarcă în România, pentru a contribui la dezvoltarea sustenabilă a mediului profesional de aici. Cred cu tărie că performanța se poate, și trebuie, construită acasă, în România, cu viziune, responsabilitate și implicare.
-Au fost multe contradicții în ultima perioadă, legate de bursele elevilor. Ca olimpic mulți ani la rând, care crezi că este cea mai bună recompensă pentru un elev excepțional? Este vorba doar despre bani sau este nevoie de mai mult?
-Performanța școlară implică ani de muncă intensă, sacrificii personale și o dedicare constantă. În acest context, bursele reprezintă nu doar un sprijin financiar, ci un semnal de recunoaștere din partea societății. Ele sunt importante – pentru motivație, pentru acoperirea unor nevoi reale și, uneori, pentru a oferi egalitate de șanse în continuarea parcursului educațional. Totuși, cred că un elev excepțional are nevoie de mai mult decât o recompensă materială. Are nevoie de vizibilitate, de oportunități reale de dezvoltare, de acces la resurse moderne, la mentorat și, mai ales, de un mediu care valorizează educația la cel mai înalt nivel. Recunoașterea publică, susținerea participării la competiții internaționale, posibilitatea de a contribui la proiecte reale – toate acestea sunt forme de apreciere profundă și durabilă. Banii sunt un instrument. Respectul, încrederea și investiția pe termen lung în inteligența acestor tineri sunt, însă, cheia pentru ca ei să rămână conectați la România și să se transforme, în timp, în lideri, inovatori sau formatori ai noilor generații.
”Este important ca tinerii să se întoarcă și în orașele și comunitățile mai mici!”
-Rămânerea tinerilor în țară la studii sau întoarcerea lor acasă din marile universități în care se formează? Care să fie varianta cea mai bună pentru o țară ca România?
-Varianta optimă este echilibrul – tineri care aleg să studieze și să se specializeze în centrele universitare importante, dar care rămân conectați la comunitățile lor de origine și care, după acumularea de experiență, aleg să investească și să dezvolte acele zone. Doar așa România poate reduce dezechilibrele regionale și poate construi o țară echitabilă și prosperă. Consider că este esențial să încurajăm atât rămânerea tinerilor în centrele universitare mari, cât și întoarcerea lor în comunitățile locale după finalizarea studiilor. Centrele universitare precum Iași, Cluj sau București oferă infrastructura, resursele academice și oportunitățile profesionale necesare pentru o formare solidă și pentru începutul unei cariere. Însă, pentru dezvoltarea sustenabilă a țării, este important ca tinerii să se întoarcă și în orașele și comunitățile mai mici, unde pot contribui la creșterea economică, socială și culturală. Întoarcerea acasă înseamnă aducerea cunoștințelor, experienței și ideilor noi în locuri care au nevoie de astfel de resurse pentru a evolua.
-Care sunt planurile de viitor, unde îl vom găsi pe David Darius-Andrei peste 10 ani, să spunem?
-Peste zece ani, voi fi în continuare pe drumul excelenței, implicat în proiecte care să mă provoace și să mă inspire. Nu pot spune cu exactitate unde mă va purta aceasta călătorie – cred ca oportunitățile și deciziile pe care le voi face pe parcurs vor contura acest traseu în mod natural. Cert este că voi rămâne fidel principiilor care m-au ghidat până acum: disciplina, dorința de cunoaștere și motivația de a contribui cu adevărat la o schimbare. Viitorul este un teren deschis, iar pentru mine cel mai important este să fiu pregătit să-l construiesc cu responsabilitate, pasiune și curaj.
Povestea lui Darius - la fel ca a altor campioni - este o dovadă clară că excelența nu este un privilegiu, ci o alegere. Munca asiduă, seriozitatea, maturitatea și asumarea alegerilor sunt fundamentele pe care se clădesc realizările remarcabile. Drumul nu este întotdeauna ușor, dar fiecare pas înainte contribuie la formarea unei pesonalități puternice și la realizarea visurilor. Prin muncă și dedicare, excelența este nu doar un ideal, ci o realitate posibilă.