Gabriela Manole-Adoc s-a născut pe 14 noiembrie 1926, în localitatea Pleșani, județul Botoșani. În urmă cu 30 de ani, Consiliul Municipal Botoșani îi conferea titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Artista Gabriela Manole-Adoc a încetat din viață la data de 17 iulie 2002, la vârsta de 76 de ani.
Gabriela Manole-Adoc este autoarea mai multor lucrări de artă monumentală. A absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Iaşi (1946) şi apoi pe cele ale Institutului de Belle Arte „Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1950), fiind elevă a maeştrilor Corneliu Baba, Constantin Baraschi şi Ion Irimescu.
În anul 1954 a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
A debutat în arta monumentală în anul 1966, cu lucrarea „Pescăruşii", construită din oţel inoxidabil, având o înălţime de șapte metri, amplasată în Bucureşti, pe malul Lacului Herăstrău, lângă una din intrările în Parcul Herăstrău.
Lucrarea sa cea mai importantă şi mai cunoscută este Statuia Independenţei din Iaşi, amplasată în piaţa cu acelaşi nume. Lucrarea a fost realizată împreună cu soţul ei, sculptorul Gheorghe Adoc, care a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii, după ce proiectul celor doi s-a clasat pe locul întâi la un concurs naţional în 1975.
Independența este simbolizată de o femeie, pentru care Gabriela Manole-Adoc a avut-o ca model pe o mătușă de-a ei, o femeie foarte frumoasă, cu un păr cu reflexe aurii.
"Era deosebit de frumoasă și distinsă, și avea mereu o ținută mândră, accentuată de statura sa înaltă și de gâtul lung și fin, ca de lebădă. Avea un păr lung care cădea greu, în onduleuri ample pe umeri și niște ochi albaștri verzui. Îmi amintesc că mergea la baluri împreună cu părinții mei. Țin minte și acum toaleta extraordinară pe care o purta când a fost invitată la o petrecere de familie: deasupra rochiei avea o vestă de catifea cu blăniță de nurcă. Îi stătea foarte bine. [...] A fost cea care ne spunea mereu povești cu Feți-Frumoși și Cosânzene, când plecau părinții noștri de acasă. Nefiind căsătorită, își petrecea mult timp în prezența noastră. Din păcate, a murit la numai 34 de ani, în anul 1943. De aceea ne-a rămas în minte chipul ei tânăr", povestea în anul 1999 verișoara artistei, Felicia Captaru, atunci în vârstă de 75 de ani.
Monumentul din Iași are o înălţime totală de 17 metri (din care statuia are unsprezece metri şi soclul șase metri). Pe soclul de travertin sunt montate şase altoreliefuri cu o suprafaţă totală de 104 metri pătraţi: trei în stânga (Chemarea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna şi Capitularea armatei turceşti), trei în dreapta (Trecerea Dunării, Proclamarea Independenţei şi Marea biruinţă a drapelelor româneşti), precum şi textul amplasat în partea din faţă a soclului: „Independenţa e suma vieţii noastre istorice. M. Eminescu".
Statuia Independenței din Iași a fost dezvelită în 1980, în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu.
Lucrările artistei au fost expuse în galerii din București, Iași, Botoșani (1985), dar și în Rusia, Finlanda, Rusia, Germania, Italia, Grecia, Ungaria. În anul 1980 a fost distinsă cu Premiul Academiei Române.
"Rod al unor eforturi de stilizare și geometrizare și, în egală măsură, al unor izbucniri de tip expresionist, formele sunt puse în slujba unei clare încărcături simbolice. Cum majoritatea lucrărilor sale sunt concepute pentru a purta această sarcină simbolică în spațiul public, lucrările sale țin seama de datele concrete ale ambianței (naturale și construite)", scria despre Gabriela Manole Adoc un alt botoșănean, criticul de artă Constantin Prut.
